Ceasuri Vegetale

Am observat că busuiocul meu are un program mai disciplinat decât mine. Dimineața, frunzele sunt ridicate, aproape ceremonioase, ca niște mâini care salută soarele. Seara, se lasă ușor, obosite, fără să dramatizeze. Eu, în schimb, mă trezesc cu alarma amânată de trei ori și mă culc cu senzația că ziua a fost o ședință lungă în care n-am înțeles ordinea de zi. De aici mi-a venit gândul: poate că timpul nu e un ceas, ci o grădină. Iar noi nu-l gestionăm, îl cultivăm. Sau îl lăsăm de izbeliște, ceea ce e tot o formă de cultivare, doar că una mai… boemă. Ne place să vorbim despre timp ca despre un adversar. „Nu am timp.” „Mă aleargă timpul.” De parcă ar fi un inspector fiscal cu cravată strânsă. Dar uitându-mă la plantele din bucătărie, mi-am dat seama că ele nu „au” timp. Ele cresc în el. Îl absorb. Îl metabolizează. Busuiocul nu face liste. Nu își reproșează că ieri a fotosintetizat insuficient. Pur și simplu se întinde, milimetru cu milimetru, într-o tăcere verde. Și noi? Noi ne tratăm ...

Să numărăm populația planetei

Am găsit pe Facebook o postare interesantă. Chiar dacă a fost lăsată în decembrie 2022, ea este cât se poate de actuală, deoarece tratează o problemă care nu doar că nu dispare, ci chiar continuă să se acutizeze. Ori cel puțin asta ne spune mass-media. Postarea vizează numărul (prea mare) de oameni de pe Terra: „Nici noi nu mai știm câți suntem” În noiembrie ni s-a spus că s-a născut copilul care a adus populația mondială la 8 miliarde. Toți adepții eugeniei ne spun că suntem prea mulți pentru planeta asta. Săptămâna trecută, populația din Papua Noua Guinee s-a dublat peste noapte. Adică autoritățile știau că sunt vreo 9,4 milioane dar Națiunile Unite, Fondul pentru Populație, au zis că sunt 17 milioane. Acum, altă dandana. După dublare, venitul pe cap de locuitor al țării este redus la jumătate, ceea ce înseamnă că Papua NG devine una dintre cele mai sărace țări din lume - la egalitate cu nivelul de trai din țări precum Sudan și Senegal sau, de acum, au un singur medic la 10.000 de o...

Frumos - un cuvânt atât de frumos

Chiar dacă pare ceva pueril, de fapt cuvântul "frumos" este foarte frumos. Pentru că el indică o anumită stare de transfigurare, de pozitivism, de perspectivă luminoasă, de optimism. Iar noi îl folosim astăzi atât de rar.

Moda, încotro? Anna Borcsok

O postare de pe Facebook , din 20 mai, îmi readuce în minte tendințele bizare și îngrijorătoare ale modei. Iat-o în imaginea de mai jos pe designerul Anna Börcsök, sau, cum înțeleg că se intitulează dânsa, creatoare de "bijuterie natativă", purtând în jurul gâtului, pe post de colier, ceea ce pare a fi un capac de wc roșu, asortat cu haina albastră (ca un prosop) și părul mov:

Hrană cu pesticide

Tocmai am găsit pe un grup de Telegram (și apoi, căutând pe Google Images, pe o mulțime de site-uri, așa încât nu pot preciza sursa) următoarea imagine mai mult decât interesantă:

Până la câți ani se face alăptarea?

Conform unei știri de acum o lună și ceva (22 august 2022) de pe site-ul Libertatea , fosta asistentă TV Sânziana Buruiană dorește să intre în Cartea Recordurilor cu alăptatul. Practic, vedeta încă își alăptează de trei ori pe zi fetița cea mare, care are deja 6 ani și jumătate. Asta înseamnă că probabil merge la școală din toamna asta, și ea bea încă lapte de la sânul mamei.

Logica covidiană

Am găsit un text salvat cu ceva timp în urmă, pe tema vaccinurilor anti-covid-19, care sună cam așa:

Șase lucruri pe care le poți face (numai) vara

Știu că foarte mulți dintre voi se plâng de temperaturile toride din timpul verii, o văd des pe Facebook, unde clamați că abia așteptați să vină toamna sau iarna. Dar v-ați gândit că, totuși, vara vine și ea la pachet cu câteva beneficii pe care nu le puteți gusta în altă parte a anului? Iată șase astfel de lucruri, pe care le poți face sau de care te poți bucura doar vara:

Drumul inexorabil al omului prin viață, către moarte

Pentru că mai devreme am avut o mică epifanie, vă invit la un moment de reflecție să-i zicem filozofică, pe tema scopurilor și obiectivelor pe care ni le alegem în viață. Așadar, te naști, ești copil, te joci și, în momentul în care ți se formează pe de-antregul personalitatea și conștiința de sine, te trezești tânăr. În acel moment ai impresia că tot universul îți stă la picioare, că poți muta munții din loc, că poți schimba lumea, că viitorul este al tău. În plan personal, ai prieteni și prietene, iubiți și iubite, cărora însă nu le dai prea mare importanță, deoarece, nu-i așa, sunt atâtea alte fete și băieți cu care ai putea ieși la orice oră...

Periplu imaginar, la ceas de seară

Mă gândeam într-una din serile trecute, contemplând o pană de curent ce m-a lăsat câteva zeci de minute în întuneric, că Pământul se află la distanța optimă pentru a primi exact cantitatea de lumină și căldură solară care să-i permită susținerea vieții. De exemplu, la Ecuator este foarte cald, deoarece Ecuatorul este mai apropiat de Soare decât restul suprafeței terestre, și dacă ar fi ceva mai cald decât e acum, n-am mai putea locui. Iar la poli este foarte frig, deoarece polii sunt punctele cele mai distanțate față de Soare, și deja foarte puțină lume trăiește acolo. Între acestea două, Ecuator și poli, se desfășoară întregul mic-mare glob terestru,  cu nenumăratele forme de viață ce-l populează, dintre care cea mai însemnată este, firește, pisica. Asta judecând după pozele de pe Facebook. Fascinant acest glob albăstrui, pe care trăim dar pe care îl cunoaștem atât de puțin. De exemplu, majoritatea dintre noi ne naștem și murim în aceeași țară. Întreaga noastră viață se desfă...

Războiul pastelor de dinți

Mai demult, cu câțiva ani buni în urmă, piața pastelor de dinți din România era oarecum diversificată. Îmi vin în minte 3 mărci care erau la vogă atunci și pe care le vedeam promovate la televizor: Aquafresh, Colgate și Blend a Med. Prima avea niște reclame drăguțe, dar care treptat au dispărut, iar tot ce mai rețin azi legat de această pastă sunt versurile: „Aquafresh în trei culori / protejează de trei ori.”. Ultimele două au continuat să-și dispute supremația iar numele uneia dintre ele este astăzi legat de un cabinet stomatologic Bucuresti . Colgate este la ora actuală, indisputabil aș zice, cea mai cunoscută pastă de dinți din România. Succesul ei se datorează în mare măsură unei puternice campanii mediatice, sponsorizată de firma producătoare, respectiv Colgate-Palmolive. Firmă despre care citeam că face câteva schimbări de produse pe an (scoate anumite sortimente și introduce alte în schimb, având un nume ușor diferit), doar pentru a putea lipi eticheta „nou” pe ele. Eviden...

Banii nemunciți se pierd

Citeam cu câteva săptămâni în urmă despre Adrian Tuțu (foto), primul câștigător al competiției „Românii au talent”, care în patru ani a tocat toți banii obținuți drept premiu. A plecat în 2011 la București cu 120'000 de euro, adică peste 5 miliarde de lei vechi, și s-a întors la începutul acestui an în Focșani, falit. Banii i-a cheltuit „investind” în haine, videoclipuri și ducând o viață de huzur, pe care singur o recunoaște. Evident, n-am auzit niciunul dintre noi de o lansare a lui ca muzician, așa că investiția a fost pusă între ghilimele. Am putea atribui lipsa lui de cumpătare (nu a salvat nici măcar o pare din bani într-un cont de bancă, ceva) vârstei fragede pe care o are: numai 23 de ani. Și totuși, revăzând informația legată de el, mi-am adus aminte de o emisiune televizată de care mi-a povestit cineva și care-i viza pe o serie de câștigători la loto. Cum nu am văzut-o personal, nu pot construi un „caz” puternic pe baza ei, dar merită menționat că viața niciunuia din...

Ce să faci cu puii de cățel nedoriți

Deoarece firma la care lucrez eu e situată la marginea orașului, paznicii au „angajat” o cățea-lup (contrapartea feminină a unui câine-lup) pe post de crainic TV. Adică latră când vede un străin prin zonă, ceea ce-i destul de util pe timp de noapte, dacă ești paznic. :) Prin zonă însă mai există câini, așa că respectiva cățea s-a combinat cu unul și a adus pe lume câțiva pui mici, negri și scheunători. Pe care nimeni n-o să-i țină aici. Și cu ocazia asta mi-am amintit de un obicei barbar, practicat prin satele noaste: când se nasc astfel de pui de câine nedoriți, stăpânul scapă de ei aruncându-i în apă. La propriu: în bagă într-un sac și îl aruncă într-un râu. Lucru care mi se pare inuman, monstruos chiar. Cât de dificil ar fi să-i crești până la o anumită vârstă, după care să-i lași liberi (sau să-i duci undeva, departe), dându-le astfel o șansă de supraviețuire? Mai ales la țară, la sat? Te costă o oală sau două de hâlbe în plus pe zi? Gestionarul de la firma mea a dat anunț p...

Închisoarea ca instituție culturală

Scriam, în articolul precedent, despre artă ca business . Tot legat de domeniul artei, în ultima perioadă, o grămadă de politicieni și afaceriști au fost săltați de DNA și procuratură, ajungând în final la mititica. Ceea ce este un fapt remarcabil în sine; acum 5 ani nu aș fi crezut nici în ruptul capului una ca asta. De fapt, și acum mă întreb cum de este posibil, care e șmecheria, așa de bine funcționează DNA-ul încât mai că nu poți pronunța numele unui politician fără să-i asociezi în gând un dosar penal? Indiferent de substrat, consider că e foarte bine. Faza inedită este că majoritatea noilor pușcăriași bogați și-au descoperit după gratii pasiuni și aspirații pe care nu ar fi bănuit nimeni că le au înainte. Respectiv, s-au apucat să scrie cărți. Astfel, Becali a scris despre ceea ce știe el mai bine: fotbal și religie, Năstase a scos o carte cam în genul discursurilor lui stufoase și adormitoare, pe teme politice, Sorin Ovidiu Vântu a scris și el ceva, după care și-a deschis ...

Lumea ca o tablă de șah

Tocmai am văzut un clip interesant, parte dintr-un episod al serialului Person of Interest. Serial de care știam doar că există dar din care n-am vizionat nimic. Tipul din clip îl învață pe partenerul lui, o inteligență artificială, jocul de șah. Partea pe care v-o redau mai jos este finalul partidei. Computerul a câștigat și îi propune omului o partidă nouă, dar acesta refuză. Motivul? Nu-i place jocul de șah. Pentru că, spune el, lumea nu este o tablă de șah, în sensul că nu poți atribui oamenilor valori diferite. Nu poți spune că există regi și pioni, nu poți sacrifica pe cineva pentru interesele tale meschine. Fiecare om este egal cu seamănul lui și trebuie tratat cu aceeași măsură. Am trecut Person of Interests în lista serialelor de văzut.

Teste pe Facebook

Nu prea înțeleg rostul testelor care abundă azi pe Facebook. Află ce ai fost într-o viață anterioară! Află ce meserie ți se potrivește cel mai bine! Află vârsta la care vei muri! Află care este vârsta ta intelectuală! Află ce personaj din cutare film ești! Sau ce personaj îți place. Și alte asemenea. Adică înțeleg testele. Rolul lor este acela e a face trafic. Dar nu îi înțeleg pe cei care le dau curs. Bun, încerci unul, de curiozitate, dar să bifezi toate inepțiile? Află ce personaj de film ești? Pe bune? Tu nu știi de cine îți place, fără să te întrebe ei? Nu știi ce job te atrage? N-ai nicio idee? Ok, să zicem că la copii mai înțeleg. Dar ceea ce mă miră este vă văd adulți care le postează. Am și eu un test pentru voi: știți ce culoare are robinetul vostru din bucătărie? Albastru! Așa-i că n-ați știut?

Lumini și umbre

Lui Platon îi este atribuit următorul citat: Putem să-i iertăm pe copiii care se tem de întuneric, dar adevărata tragedie este a adulților care se tem de lumină. Încă de mic copilul se teme de întuneric. Pentru că îi este frică de ceea ce nu cunoaște, în mintea lui imatură iau naștere fantezii cu monștri care vor să îi facă rău. Acest lucru este de înțeles. După ce crește, copilul devenit tânăr învață să nu se mai teamă de lucruri pe care nu le cunoaște suficient de bine. Iar apoi, când ajunge adult, decide în unele cazuri să se afunde cu totul în acest întuneric. Și, rămas acolo timp îndelungat, începe să i se facă frică de lumină. Este o involuție, bineînțeles. Așa că poate copilul care se teme de întuneric știe el ce știe. Și are dreptate să se teamă de noaptea disoluției lui. În întuneric nu se află nimic nefast, nimeni care să ne facă rău. Întunericul însuși este problema.

Lecția de feștit

Văzută mai demult, dar oricum bună: Râdeți voi râdeți, dar ați văzut cum arată satele de azi? Părăsite. Cam tot tineretul a migrat spre țările calde, adică ăsta, occidentale. Lucrează. E adevărat că majoritatea dintre ei fac munci de jos, în agricultură, cules de căpșuni etc, dar le convine mai mult decât să stea acasă. În orice caz, le convine mai mult decât să muncească la agricultură acasă. Iar fetele, păi fetele de azi de la țară sunt mai emancipate decât fetele de la oraș de acum câțiva zeci de ani. Modelul acela cu mândra care se îmbracă popular, merge la șezătoare, se întâlnește cu bădița duminică la hora satului? Ei, mă lași? S-au schimbat vremurile, frate. sursă Atâta că prin această schimbare, poate și pierdem ceva. Nu știu sigur ce, dar în orice caz, păstrați pozele de la țară, pe care le aveți cu bunicii voștri. S-ar putea să valoreze mult în viitor.

Omul învață din greșeli

Există perioade de timp când totul îți merge ca pe roate. Deseori însă, nu știm să apreciem la justa lor valoare aceste momente. Iar după aceea le pierdem. V-ați pus vreodată întrebarea de ce există suferință? De ce există despărțiri? În unele cazuri, răspunsul poate fi că abia în lipsa celuilalt devenim conștienți de cât de fericiți eram înainte. Că abia când programul de la serviciu devine solicitant, realizăm ce bine o duceam până acum. Că abia când pierdem o rudă sau un prieten drag, ne dăm seama cât de multe voiam să-i spunem și ce gol umplea el în ființa noastră. Așa că dacă sunteți într-o situație fericită , fie la serviciu, fie de familie, fie de iubire, dacă aveți o relație perfectă sau un job ideal, dacă viața pare să vă surâdă non-stop, apreciați aceste clipe la maxim și fiți recunoscători pentru ele. Ca să nu fie nevoie să ajungeți să le apreciați retroactiv.

My other life

Dacă ar fi posibil, aș vrea să trăiesc două vieți în paralel. Prima viața ar fi cea a unui tip care locuiește într-un oraș mare, are acces la tot ce înseamnă dezvoltare urbană (asta incluzând centre culturale, muzică, teatru, dar și oportunități de afaceri, cluburi de persoane cu interese comune, ultimele dotări în materie de construcții de locuințe etc). M-aș mulțumi în această viață cu un apartament, situat nu neapărat central ci într-o zonă liniștită, curată, posibil cu multe spații verzi. A doua viață mi-ar plăcea să o trăiesc fie undeva la munte, fie undeva în mijlocul naturii. Drept locuință, vă puteți imagina o cabană. Nu neapărat că ar trebui să-mi fac o casă din lemn, deși am gasit numeroși ofertanți, mulțumesc frumos. Cât mai ales că mi-ar plăcea să inspir aer curat, să beau apă de la izvor, să fac gimnastică în verde, în grădina mea, să am un platou în fața casei unde să pot juca fotbal dar niște dealuri sau coline în apropiere, împădurite. Din lemn sau piatră, cas...