Ce să faci cu puii de cățel nedoriți

27.3.15  Ethos Reflecții
Deoarece firma la care lucrez eu e situată la marginea orașului, paznicii au „angajat” o cățea-lup (contrapartea feminină a unui câine-lup) pe post de crainic TV. Adică latră când vede un străin prin zonă, ceea ce-i destul de util pe timp de noapte, dacă ești paznic. :)

PitBull Terrier

Prin zonă însă mai există câini, așa că respectiva cățea s-a combinat cu unul și a adus pe lume câțiva pui mici, negri și scheunători. Pe care nimeni n-o să-i țină aici. Și cu ocazia asta mi-am amintit de un obicei barbar, practicat prin satele noaste: când se nasc astfel de pui de câine nedoriți, stăpânul scapă de ei aruncându-i în apă. La propriu: în bagă într-un sac și îl aruncă într-un râu. Lucru care mi se pare inuman, monstruos chiar. Cât de dificil ar fi să-i crești până la o anumită vârstă, după care să-i lași liberi (sau să-i duci undeva, departe), dându-le astfel o șansă de supraviețuire? Mai ales la țară, la sat? Te costă o oală sau două de hâlbe în plus pe zi?

Gestionarul de la firma mea a dat anunț pe net că donează pui de cățel. Iată ce ușor se poate rezolva o astfel de situație, fără să omori niște biete animale care nu ți-au făcut nimic, făcându-le un serviciu atât lor cât și doritorilor de câini de pază? Asta, evident, dacă ignorați varianta sterilizării.

În concluzie, cred că dacă există voință și implicare, soluții se găsesc întotdeauna.