Circulă pe Facebook un textuleț pe care nu-l pot atribui nimănui, dat fiind că persoana la care l-am văzut l-a postat în privat, accesibil doar prietenilor din listă, și zice că nu l-a scris ea, ci l-a preluat de la altcineva, dar nu specifică de la cine, așa încât e cam greu să-ți dai seama cine-i autorul, la fel ca în cazul unui banc, dar care text este prea tare ca să nu vi-l ofer și vouă, așadar:
Un moș îi povestește unui prieten:
"Fii atent cum mă distrez eu seara. S-a schimbat ora, se înserează devreme. Femeie n-am, s-a dus sărmana, iar acasă dacă stau tot aprind un bec și e scump. Așa că merg la supermarket.
Mă bag printre rafturi, umplu coșul cu vârf, nu țin socoteala, nu mă uit la bani: tablete de ciocolată bună, napolitane stivă, două coniace vechi, trei sticle de vin nobil, niște roți de cașcaval, salam de Sibiu cu dispozitiv anti-furt, cafea, șuncă de Pădurea Neagră, cartofi la sac din Franța. Iau și o tigaie de teflon.
Împing căruțul.
Se uită babele la mine cum mi-aș fi dorit să se uite acum 50 de ani. În ochii lor văd pasiunea, focul iubirii mistuitor. Privirea aceea de femeie. Le văd gândurile, de parcă ar fi de sticlă, le simt în aerul parfumat cu detergenți pentru mașina de spălat. Poate dorința de a-și reface viața alături de mine, fiindcă, știi, niciodată nu e prea târziu. Cine știe, poate chiar acum destinul le-a oferit șansa pe care o așteptau de o viață întreagă. Aici, între mopuri și umerașe.
Mă simt iubit și dorit. Mă simt om. Moșii lor, două rafturi mai încolo, împing căruțul cu o pâine feliată în pungă și o caserolă cu pipote de pui la ofertă.
Mă plimb agale printre standuri, cu căruțul plin. Sunt Regele Magazinului! Strălucesc ca un Soare în lumina de neon. Apoi, după o vreme, când lumea se mai rărește, fac drumul invers. Pun pe rafturi tot ce am băgat în coș. Nu regret: cu fiecare cutie și pungă pusă inapoi pe raft simt că fac o economie. Mare. Oricum, nu aveam bani să le cumpăr. Dar rămân cu iubirea pe care mi-au transmis-o babele, din priviri. Cu bucuria de a fi fost admirat și dorit. Cu mândria că am fost Regele Magazinului.
Apoi, ca să nu ies cu mâna goală, mă întorc să iau o caserolă cu pipote de pui.
Nu mai sunt. Le-au luat pe toate săracii ăia de moșnegi!"
Nu știu dacă gluma de mai sus a fost scrisă cu ocazia zilei de Black Friday, dar în orice caz se potrivește cu sfatul lui Gheorghe Piperea de a nu cumpăra nimic. Moșul nostru din povestirea de mai sus boicotează Black Friday și nu cumpără nimic. De data asta însă nu din motive ideologice sau etice, ci pentru că omul nu are bani. Ne cam dăm seama că povestea e cusută cu ață albă când începe să zică cum își umple căruciorul, după ce înainte precizase că merge la magazin pentru a nu consuma curentul necesar becului aprins.
Dar nu numai pentru economie de curent se află moșul la cumpărături. Asta o putea face și plimbându-se prin parc. Sau prin oraș, dacă în parc e răcoare, că din câte știu pensionarii au liber la circulat cu mijloacele de transport în comun. Uite ce frumos, te urci în tramvai și faci turul orașului de câteva ori! De fapt, el tot la cumpărături merge, dar cumpără altceva. Ceva ce nu se cântărește la kilogram și nu se plătește în bani, ci în timp și inventivitate. Cumpără privirile admirative ale babelor din jur! :)
Bine, povestea e o glumă. Sau e?