Amintiri din Cluj

21.7.14  Ethos Plus
Țin minte că orașul era unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut. Aglomerat, dar frumos. Nu în sensul clasic, arhitectonic, ci prin poezia străzilor, prin accesul la cultură pe care îl oferea, prin tineri, prin dinamism și prin clădiri.

Orașul nu este foarte mare. Cartierele sunt ușor de parcurs, chiar mergând pe jos, dacă vrei să faci o plimbare mai lungă. Pentru că e situat cumva pe un deal, Zorilor e deasupra, adică la o altitudine mai mare decât restul orașului. Cel mai frumos cartier este Mănăștur. Dar Grigorescu e cel mai liniștit, cu spații verzi, de fapt arată de parcă ar fi amenajat într-un parc gigantic, adaptat pentru a găzdui blocuri și imobile.

gradina botanica din cluj

Ca puncte turistice de inters, sunt destule. Dar dacă vrei să-ți petreci timpul în natură, aș putea recomanda Gdădina Botanică din Cluj, care este superbă. Apropo, orașul este Cluj-Napoca, județul e Cluj, o confuzie pe care eu o unul făceam mai demult. Oricum, exceptând Grădina Botanică și Grigorescu, nu prea sunt foarte multe parcuri, mă refer de genul celor din capitală, mari, întinse. Asta și pentru că aria orașului e mică iar populația mare, Clujul fiind un puternic și important centru universitar.

Dar eu am fost demult pe acolo, între timp probabil orașul s-a extins și continuă s-o facă, văd de exemplu pe net firme de amenajari gradini cluj, deci presupun că au și clienți. Oricum, teren în jurul orașului ar fi.

În apropierea Clujului se află pădurea Baciu, care a primit un renume interesant, de genul celui pe care-l are Triunghiul Bermudelor, fiind raportate acolo multe fenomene stranii sau inexplicabile. Am fost o singură dată, cu un grup, și pot spune că singura percepție neobișnuită a fost trecerea foarte rapidă a timpului. A nu se confunda cu satul Baciu, care-i și el un sat periferic, undeva la vreo 5 km de Mănăștur, dacă bine rețin (sau poate acela e altul). Am fost și acolo, tot o singură dată, în interes de „afaceri”. :)

Desigur, există mai multe cinematografe, o cinematecă, librării, cămine studențești, operă, tratru, dar și cluburi sau discoteci. La fel, muzee sau locuri pe care le poți vizita, cu vestigii istorice. Foarte mulți unguri, poate aproape jumătate, așa că limba maghiară o auzi la tot pasul. Prieteni cu românii, evident. Și da, ardeleni de-ai mei.

Nu știu când o să mai am ocazia să merg. Când ești elev sau student, de regulă treci prin viață fără a-i acorda prea multă atenție. Și peste câțiva ani, ajungi să-ți amintești nostalgic de oamenii, locurile și întâmplările prin care ai trecut...