A început „Românii au talent”

15.2.14  Ethos Reflecții
Începând de ieri, românii au din nou talent. Sau cel puțin încearcă să aibă, pentru că eu nu-mi pot explica cum de unii oameni consideră maimuțăreala lor ca fiind un talent și confundă penibilitatea cu originalitatea. Dragilor, nu este, a fi original înseamnă a crea ceva unic în timp ce penibilitatea este destul de comună.

romanii au talent - juriu

În primele două ore am văzut un tip masiv și înalt, îmbrăcat... într-o tipă. Cu rochie roșie lungă și picioarele dezgolite, ca să fie mai sexy. Nume de scenă (al personalității lui feminine): Ciociolina. Apoi, am văzut un tip care încerca să cânte lovindu-și cu unghia diverse zone ale capului, cum ar fi gâtul, chelia etc, într-o încercare ciudată de-a le folosi pe post de instrumente muzicale. A fost respins rapid. Totuși, spre surprinderea mea, un grup de doi cetățeni dintre care unul exemplifica același lucru cu lovitul diverselor zone, doar că în loc de deget folosea o lingură, a fost felicitat și promovat în etapa următoare. Propun organizarea unui concurs de Românii au talent și pentru juriu, deoarece se pare că e necesar.

Mai departe, am văzut o tipă sexy, care și-a dat rapid mantia jos, rămânând în chiloți și sutien, și a fost imediat respinsă de juriu. Păcat, eu la aia m-aș fi uitat. Un prieten de-al meu se uită pentru a râde de cei mai caraghioși din preselecții. Se uită mai mult la început, că pe la sfârșit rămân cei cu adevărat talentați, de care nu prea mai poate râde. Mă întreb câți se uită pentru ei.

Foarte deranjante schimbările de cameră cu prim-planuri pe Smiley sau unii din public. Da, știu că așa se face și dincolo, dar se face rău, iar noi am preluat-o (că așa preluăm noi, fără discerământ, și bune și rele) și am dus-o la „noi standarde de progres și civilizație”. Ca să zic așa.