Sunteți la curent cu tehnologia ? Eu așa și așa. Vă pot spune de exemplu că în ce privește calculatoarele (apropo de care chestie, nu-i curios cum termeni împrumutați din engleză, ca cel de computer , au ajuns să cedeze treptat locul omologilor lor românești?), a apărut de ceva timp un suport nou de stocare a datelor, și anume SSD (solid state drive). Da, pe baza lui funcționează stick-urile voastre USB și da, veți auzi tot mai mult de el pe viitor. Dacă mă întreabă cineva care-i diferența dintre un SSD și un HDD (disc dur), o să-i spun că e ca și cum ai compara lemnul cu piatra. Discul clasic (hard disk) este lemnul: funcționează pe baza unor componente mecanice (care se mișcă), e predispus la a se strica mai repede, se fragmentează la scriere. În schimb, SSD-ul nu are aceste probleme. Totuși, deoarece abia am descoperit piatra iar până acum nu am construit decât din lemn, va mai dura ceva până când piatra va deține supremația. E o tehnologie superioară dar insuficient dezvoltată.
Cuvinte la casa omului
Nu știu la alții cum e, ca să încep într-un stil crenguros , dar în vocabularul meu există un vid pe segmentul construcțiilor și al instalațiilor, printre altele. E o gaură mare acolo, de zici că a trecut armata și a tras cu tunul sau au făcut americanii ceva experiențe nucleare și stratul de ozon n-a fost singurul afectat. Acum, când zic asta nu înseamnă că n-am habar de cuvinte ca șapă, spumă, chituri, hidroizolații. Ci că nu cunosc în profunzime și detaliu aceste noțiuni, dincolo de semnificația lor de dicționar, care îmi e utilă dar la nivel conversațional. Dați-mi o găleată, o lopată, o perie, niște nisip, apă, var, ciment și o să... păi o să angajez pe cineva care să toarne beton și respectiv să văruiască, pentru că eu nu-s expert în domeniu. Unii oameni se mândresc cu asta, cu faptul că au un vocabular sărac. Eu nu. De fapt, eu cred că este - nu neapărat o slăbiciune dar în orice caz o lipsă. Îți lipsește un atu. Vrem sau nu, cu toții, fie că suntem muncitori necalificați,
Sondaje și mentalități
Mai devreme vorbeam cu o prietenă pe mess despre sondaje. Și anume despre unul în particular, la care va participa ea mâine, legat de Carrfour. Din ce-am înțeles, sondajul va fi alcătuit din două părți. O primă parte în care trebuie să spună ceva despre ei (sunt mai mulți, nu doar ea), ce înfocați cumpărători sunt și blabla, care parte e scurtă și se plătește cu 20 de lei. Pentru că da, sondajul e plătit. Și o a doua parte, mai lungă, în urma căreia cei acceptați (pentru că nu toți vor intra acolo) primesc 60 de lei. Ei bine, și-a început fata discursul cum că mâine trebuie să mintă . :) Am sfătuit-o să nu. Cred că mulți dintre noi avem o problemă de mentalitate. Dacă cineva ne pune o întrebare referitoare la firma sau serviciile pe care le prestează, ne simțim cumva obligați să îi dăm un răspuns favorabil. Ceea ce este greșit. Este de înțeles, dar greșit. De ce-i de înțeles? Păi, de multe ori simțim noi înșine nevoia să fim menajați de cei dragi sau să-i menajăm la rându-ne, acor
