Într-o lume în care majoritatea produselor alimentare din comerț sunt, într-un fel sau altul, alterate (tixite cu chimicale, modificate genetic etc), vom întâlni diverse alternative naturiste propuse de unii sau de alții, prin care să ne purificăm, să ne reîncărcăm bateriile și să ne vindecăm de diverse boli. Ne putem aștepta ca o bună parte din aceste metode sau tratamente să fie păcăleli. După cum este rezonabil să presupunem că o parte vor fi valide. În ce categorie intră ormus, despre care voi vorbi mai jos, rămâne ca fiecare să decidă pentru el. În mod cert însă, teoria de la baza lui este originală și inedită.
Pe la mijlocul anilor '70, David Hudson, un fermier de bunbac din Pheonix, a trimis unui laborator o mostră de sol spre a fi analizată. I s-a spus că ea conține fier, siliciu și aluminiu. Prin anumite procedee pe care nu le voi descrie aici, Hudson a eliminat aceste trei elemente din mostra respectivă, și a retrimis-o. Nu a mai fost detectat niciun metal. Hudson a cerut o serie de alte teste (pe bază de raze X, analiza absorbției atomice, spectroscopia emisiilor etc), dar rezultatul a fost tot negativ. Atunci Hudson a angajat un cercetător care să ruleze teste utilizând metode propuse de ruși, ce în esență implicau o „ardere” a substanței analizate pentru un interval mult mai mare de timp decât metodele occidentale. În urma acestor noi teste, s-ar fi găsit în acel fragment unele metale prețioase, ca: platină, osmiu, iridiu, rhodiu.
De ce au fost detectate atât de greu? Pentru că nu formau conglomerate, cum este cazul materiei solide numită platină sau aur, unde milioane de atomi se leagă între ei, ci erau elemente mono sau diatomice, adică dispersate, așa cum întâlnim la gaze. Prezența lor în această formă ar explica, chipurile, și golurile din tabela lui Mendeleev, goluri ce țin locul unor elemente care există peste tot în jurul nostru, dar nu formează conglomerate, și deci sunt „împrăștiate” prin materia obișnuită și aproape imposibil de detectat.
Hudson ar fi angajat timp de 7 ani câțiva chimiști, în principal la analizarea acestor elemente, găsirea locurilor unde ele sunt mai abundente și extragerea lor. S-au obținut pulberi de astfel de materie compusă din elemente mono și diatomice, s-au realizat teste pe animale iar concluzia a fost că această pulbere este de un real folos în redobândirea sănătății și rearmonizarea ființei pe multiple planuri: fizic, mental, emoțional și chiar spiritual. Iar pulberii respective, sau de fapt pulberilor, că sunt mai multe, în funcție de ce elemente conțin ele cu precădere, li s-a dat numele de Ormus (orbital rearanged monoatomic elements = elemente monoatomice rearanjate orbital).
Cam asta am înțeles eu, în linii mari. Sigur că ar fi mai mult de discutat pe tema efectelor curative și cum se corelează totul, dar în ideea că ați înțeles esența, nu vreau să vă plictisesc cu texte kilometrice. Trebuie să spun că mi-a luat ceva timp să mă documentez, deoarece există puține informații pe net. În România am găsit un singur site pe tema asta, ormus.ro. Are un caracter comercial, adică se ocupă cu vânzarea acestor pulberi, care sunt sortate pe tipuri de elemente predominante și efecte benefice. De exemplu, dieta cu Ormus Copper (cupru) ajută inclusiv la repigmentarea părului și costă 675 de lei (redusă de la 747 lei).
Proprietarul site-ului, Dragoș Iliescu, se recomandă ca singurul român care a studiat și adus la noi aceste tratamente (judecând după faptul că nu prea există site-uri românești de profil, tind să îi dau dreptate), și a scos chiar o carte pe tema ormusului. Îl puteți vedea în clipul de mai jos. În ce privește explicațiile lui, în opinia mea se cam face un talmeș-balmeș între diverse teorii și curente spirituale (mă îndoiesc că piatra filozofală din alchimie avea ceva de-a face cu asta) și se țintesc oameni ușor de convins. Dând spuma la o parte, nu exclud posibilitatea ca teoria propusă de Hudson să aibă ceva la bază.
Pe la mijlocul anilor '70, David Hudson, un fermier de bunbac din Pheonix, a trimis unui laborator o mostră de sol spre a fi analizată. I s-a spus că ea conține fier, siliciu și aluminiu. Prin anumite procedee pe care nu le voi descrie aici, Hudson a eliminat aceste trei elemente din mostra respectivă, și a retrimis-o. Nu a mai fost detectat niciun metal. Hudson a cerut o serie de alte teste (pe bază de raze X, analiza absorbției atomice, spectroscopia emisiilor etc), dar rezultatul a fost tot negativ. Atunci Hudson a angajat un cercetător care să ruleze teste utilizând metode propuse de ruși, ce în esență implicau o „ardere” a substanței analizate pentru un interval mult mai mare de timp decât metodele occidentale. În urma acestor noi teste, s-ar fi găsit în acel fragment unele metale prețioase, ca: platină, osmiu, iridiu, rhodiu.
De ce au fost detectate atât de greu? Pentru că nu formau conglomerate, cum este cazul materiei solide numită platină sau aur, unde milioane de atomi se leagă între ei, ci erau elemente mono sau diatomice, adică dispersate, așa cum întâlnim la gaze. Prezența lor în această formă ar explica, chipurile, și golurile din tabela lui Mendeleev, goluri ce țin locul unor elemente care există peste tot în jurul nostru, dar nu formează conglomerate, și deci sunt „împrăștiate” prin materia obișnuită și aproape imposibil de detectat.
Hudson ar fi angajat timp de 7 ani câțiva chimiști, în principal la analizarea acestor elemente, găsirea locurilor unde ele sunt mai abundente și extragerea lor. S-au obținut pulberi de astfel de materie compusă din elemente mono și diatomice, s-au realizat teste pe animale iar concluzia a fost că această pulbere este de un real folos în redobândirea sănătății și rearmonizarea ființei pe multiple planuri: fizic, mental, emoțional și chiar spiritual. Iar pulberii respective, sau de fapt pulberilor, că sunt mai multe, în funcție de ce elemente conțin ele cu precădere, li s-a dat numele de Ormus (orbital rearanged monoatomic elements = elemente monoatomice rearanjate orbital).
Cam asta am înțeles eu, în linii mari. Sigur că ar fi mai mult de discutat pe tema efectelor curative și cum se corelează totul, dar în ideea că ați înțeles esența, nu vreau să vă plictisesc cu texte kilometrice. Trebuie să spun că mi-a luat ceva timp să mă documentez, deoarece există puține informații pe net. În România am găsit un singur site pe tema asta, ormus.ro. Are un caracter comercial, adică se ocupă cu vânzarea acestor pulberi, care sunt sortate pe tipuri de elemente predominante și efecte benefice. De exemplu, dieta cu Ormus Copper (cupru) ajută inclusiv la repigmentarea părului și costă 675 de lei (redusă de la 747 lei).
Proprietarul site-ului, Dragoș Iliescu, se recomandă ca singurul român care a studiat și adus la noi aceste tratamente (judecând după faptul că nu prea există site-uri românești de profil, tind să îi dau dreptate), și a scos chiar o carte pe tema ormusului. Îl puteți vedea în clipul de mai jos. În ce privește explicațiile lui, în opinia mea se cam face un talmeș-balmeș între diverse teorii și curente spirituale (mă îndoiesc că piatra filozofală din alchimie avea ceva de-a face cu asta) și se țintesc oameni ușor de convins. Dând spuma la o parte, nu exclud posibilitatea ca teoria propusă de Hudson să aibă ceva la bază.
