La ce vârstă să faci școala de șofer?

17.5.14  Ethos Plus
Ești tânăr, ai terminat un liceu, te-ai făcut deja mangă la balul majoratului. Astfel că, major, vaccinat și cu buletin, te gândești să-ți iei o mașină. Nu să faci o facultate, că la ce mai trebuie ea în ziua de azi? Mașină, frate! Și îți pui, firesc, întrebarea: Mercedes, BMW sau Volkswagen? Că doar n-o să te întrebi cu ce bani o cumperi. Sau cum o întreții dupa aia. Pentru aia s-au inventat părinții.

Tu, tânăr și neliniștit precum ești, nu te preocupi de astfel de chestiuni financiare. Bine, până la mașină ar mai fi o problemă spinoasă: școala de șofer. Care n-ar fi așa mare problemă dacă n-ai avea o afecțiune medicală: faci alergie când auzi cuvântul școală. Nu-i  mare lucru, n-are de ce-ți fi rușine, fiecare are propriile lui probleme lui ereditare și de sănătate, a ta e cu alergia. Îți spui totuși, până la urmă, că dacă ai reușit să-ți iei (cu greu) bacul, găsești tu o metodă să copiezi și la testul auto, că doar n-or fi ăia mai stricți decât Ministerul Educației. Iar de plata școlii s-or ocupa părinții, că doar ce alt rol au?

Corvette

Dacă rândurile de mai sus sună ca și cum ar fi scrise pentru tine, atunci poate ar fi cazul să faci un pas înapoi și să reflectezi puțin. Sau mai bine îți zic de pe acum un secret: o mașină se cere întreținută. În primul rând, benzina (sau motorina). Apoi, o serie de taxe și impozite. Știu că nu ești bun la matematică, dar poți intra de exemplu pe cel mai sigur calculator de impozit auto, și anume internetul, ca să-ți faci o idee numai impozitul la cât se ridică. Asigurare obligatorie, revizii tehnice și, cu timpul, piese noi.

Așa că sfatul meu, și totodată răspunsul la întrebarea din titlu, este următorul: fă școala atunci când ți-o poți plăti singur. Ideal, după ce ai un job. Desigur, cititorul s-ar putea întreba ce mă arde pe mine când își ia Xulescu troșcoletă. Că-i treaba lui dacă e imatur și zvăpăiat. Și v-aș spune că, în mod normal, nu mi-ar păsa. Dacă nu aș avea și eu de circulat, ca pieton, pe trotuar, sau ca șofer/pasager, pe stradă. Și nu m-aș intersecta, din timp în timp, cu câte un Xulescu căruia i-au luat părinții ultima sculă și care încă nu știe pe ce lume trăiește.

Dar poate că vouă nu vă pasă. În fond, e mașina lui, nu?