Jocul vieții

26.11.13  Ethos Plus
Pe vremea când eram eu copil, aveam o colecție impresionantă de puști și pistoale, pe care le distribuiam cu generozitate prietenilor mei când ne jucam de-a ce ne jucam noi. Un fel de chestii cu împușcat, jocuri copii 10 ani, sau mai bine zis băieți, aveam și Hoții și Polițiștii, Cowboys și Indieni, e interesant cum începe să se structureze mintea copilului pe coordonate polare la acea vârstă. Și deci la mine era rezerva de jucării, 20 sau 30 câte erau, le împărțeam la toți, ne jucam, le strângeam la loc, 15 sau 25 câte erau. :)

jocuri clasice

Astăzi mă gândesc arareori la momentele respective. Poate pentru că odată cu creșterea și maturizarea, viața îți oferă alte provocări cu care să-ți ocupi timpul, sau aș putea spune că alte jocuri. Fiecare vârstă are jocurile ei. Apropo de asta, era un citat frumos, pe care îl redau oarecum din memorie:
Copilul răde: Înțelepciunea și iubirea mea e jocul.
Tânărul cântă: Jocul și înțelepciunea mea e iubirea.
Bătrânul tace: Iubirea și jocul meu e înțelepciunea.
jocuri clasice

Când voi avea copii, îi voi lăsa să se bucure de copilăria lor. Voi încerca să nu le impun reguli rigide pe care ei să nu le înțeleagă și să nu le creez false modele sau prejudecăți. De ce nu-i bine să joci jocuri 3 ani la 3 ani? De ce nu-i voie să țopăi de colo-colo când ești copil, cum spun unii adulți care-și ceartă odraslele? Când să țopăie, la 50 de ani? Un pom sădit prost, legat de un suport înclinat, va crește și el pe acea direcție și va rămâne înclinat toată viața. Așa că eu vreau să-mi las viitorii copii să crească liber. Iar când o să le cumpăr jucării, n-o să caut Zuma sau Counter Strike pe net. O să caut de exemplu jucarii 10 ani. Pentru că merită mai mult decât o viață falsă.