Omul fericit trăiește fără regrete

5.8.16  Unknown Filme
Înșiră Cetin într-un articol recent o listă cu filme regretabile, din punctul lui de vedere. Și zice că regretă fie producerea timpurie a unora dintre ele, cum ar fi Dune, pentru că pe atunci nu aveau posibilitățile tehnice de a face un film SF ca lumea, asta ca explicație, fie pentru că scenariul prost a stricat cartea desăvârșită, în cazul altora. Și ne întreabă ce părere avem.

actriță

Părerea mea este că omul ajunge la fericire când învață să trăiască fără regrete. :) Iar acestea, în particular, mi se par nefondate. De exemplu, un film SF bun realizat acum câțiva zeci de ani poate fi bun chiar și în lipsa efectelor speciale de astăzi. Mă gândesc, de exemplu, la Călăuza. Și oricum, pe principiul ăsta, nepoții lui Cetin ar urma să regrete toate filmele SF produse azi, folosind o tehnologie învechită (raportată la ei).

Dar nici măcar ăsta nu e argumentul principal împotriva regretelor cinematografice. Ci faptul că nimeni nu oprește pe nimeni să reecranizeze o carte sau o idee. Este chiar exemplul lui Dune, care a fost pus din nou pe peliculă, în anul 2000, sub forma unei mini-serii, și în anul 2003, oarecum. Și nici dacă cineva a dat rateu cu Papillon nu înseamnă că un regizor de geniu nu ar putea să-l reediteze, filmul, nu cartea, evident. Cine îl oprește? Iar dacă Hollywood-ul este atât de în pană de idei încât alege să reecranizeze numai succese de box-office, în loc să încerce idei nou sau idei ratate în trecut, înseamnă că Hollywood-ul este vai de mama lui și orice așteptări de la el sunt sortite dezamăgirii. Așa că problema nu-i în faptul că s-au produs niște filme cândva ci în faptul că n-avem astăzi regizori, scenariști și oameni de film.

În sfârșit, uitându-mă pe lista aia, așa, selectiv, mie mi-au plăcut Game of Thrones, Troy, The Shining și The Time Machine, din ce am văzut de pe acolo. Este adevărat, cărțile nu le-am citit.