Oameni și animale

11.7.14  Unknown Plus
Acum că deja foarte multă lume s-a adunat pe internet și pe Facebook, au început să apară diverse subiecte de controversă și să se formeze tabere în jurul lor. Una dintre aceste controverse este legată de animale. De fapt, sunt mai multe discuții pe tema lor, dar numai două tabere. De-o parte, sunt cei care iubesc animalele și militează pentru apărarea drepturilor lor, îngrijire, adopție etc. De cealaltă parte, sunt unii care... de exemplu au votat (explicit sau manifestându-și virtual suportul) pentru eutanasierea maidanezilor anul trecut.

Care apropo, sunt curios: a fost dusă la bun sfârșit cu succes? Au dispărut câinii vagabonzi din capitală? Probabil ați intuit, și țin să vă confirm că eu fac parte din tabăra iubitorilor de animale. Deși nu cred că iubirea ar trebui justificată în vreun fel, iată mai jos câteva argumente personale în această direcție.

omul și câinele

În primul rând, animalele nu au nicio vină că ne încurcă, că ne creează probleme etc. Să luăm cazul maidanezilor: sigur că dacă gândim în mic, ne enervăm că ier iam călcat într-un răhățel de câine sau că azi ne latră Grivei când ne vizităm sora și intrăm pe teritoriul lui. Dar privind lucrurile din perspectivă, omul este cel care a creat specia canis lupus familiaris, adică câinele, domesticind lupul, pentru a-i păzi gospodăria. Avem deci o responsabilitate morală față de aceste ființe, care n-au nicio vină că s-au trezit prinse între blocuri de ciment și străzi de beton, forțate să trăiască la grămadă și să fugă din calea noastră. Comportamentul lor uneori violent este doar o reacție la ceea ce ele percep ca fiind agresiunea noastră. Tocmai de aceea, când văd niște oameni care, în loc să-i batjocorească, și-au dedicat viața salvării animalelor, cum sunt cei care lucrează la clinica veterinara suceava fanvet.ro, nu am decât respect și admirație pentru ei. Valabil și pentru cei care adopta și îngrijesc în casele sau apartamentele lor mici patrupede.

Apoi, nu toate animalele sunt deranjante (decât în ochii unora). Gândiți-vă de pildă la pisici. S-au înmulțit și ne-am obișnuit cu prezența lor la blocuri, și singurul lucru de care ne putem plânge sunt sporadicele mieunaturi noaptea. Totuși, ele s-au integrat foarte bine în peisaj sau în „ecosistemul urban”. Nu este mult mai bine decât să fi avut în continuare, ca acum mai mulți ani, șobolani la blocuri? Eu unul nu i-am mai văzut de mult.

Ar fi mai multe de spus, dar în esență, animalul nu gândește. El nu este prin natura lui violent (unele animale nici măcar nu sunt carnivore) așa că în condiții normale nu ar avea de ce să ne fie frică de ele. Noi în schimb, oamenii, se presupune că gândim și că putem da dovadă de inteligență și umanitate. Din păcate, de multe ori lucrurile stau taman pe dos. Așa că mă întreb: trebuia să pun ca titlu „oameni sau animale”?