Diferenţa dintre mixer şi blender

N-o să mă credeţi ce-am făcut în ultimele 20 de minute. Am căutat pe net care este diferenţa dintre un mixer şi un blender. Asta deoarece intrasem mai devreme pe pagina cu electrocasnice de bucătărie de pe Comenzi.ro, unde am găsit o sumedenie de produse din categoria: râşniţe, blendere, mixere, plite, căni, rotisoare etc. Şi, în timp ce râşniţele ştiu că se folosesc la măcinat cafeaua, plitele la prăjit, cănile la băut şamd, datorită faptului că prezenţa mea în bucătărie s-a redus la a mânca ceea ce au gătit alte persoane, mărturisesc că am fost puţin încurcat cu privire la blendere şi la mixere. Ce face un mixer, ce face un blender şi care e deosebirea dintre ele?

Mixerul: amestecă alimentele

Pagina de Wikipedia din limba română pentru mixer este destul de săracă: o ustensilă care serveşte la amestecarea şi baterea alimentelor, cele de mână având de regulă unul sau două teluri. A trebuit să caut surse externe de informaţie, pentru a-i da de cap. De fapt, este simplu: mixerul vine de la verbul din limba engleză to mix, adică a amesteca. Într-adevăr, cel mai cunoscut este mixerul manual, care ar trebui să fie uşor şi confortabil de ţinut în mână. De regulă, mixerul estre folosit la baterea unor ouă (pentru a face omletă, sau la baterea albuşului de ou pentru realizarea anumitor creme de prăjituri) sau la alte asemenea sarcini light. Există, totuşi, şi mixere electrice, dintre care unele cu bol sau vas propriu, care nu se ţin în mână pentru că sunt mai mari, şi capabile să execute sarcini mai grele (să amestece alimente mai puţin moi).

Blenderul: omogenizează perfect amestecul

Blenderul este o ustensilă ceva mai avansată, de regulă cu un compartiment care se închide ermetic şi cu unul sau două cuţite din oţel inoxidabil. Uneori poate veni cu diverse accesorii suplimentare la pachet. Diferenţa principală faţă de mixer este că blenderul omogenizează foarte bine conţinutul acelui compartiment. Adică, cu un mixer puternic putem obţine un amestec de fructe sau legume, dar el nu va fi perfect lichid sau omogenizat, bucăţile vor fi ceva mai mari. În schimb, un blender va amesteca compoziţia până când nu vom mai putea distinge părţile ei componente, o va face ca un fel de supă.

Alte ustensile de bucătărie

Între acestea două, blender şi mixer, există şi aşa-numitele food processors, adică aparate care feliază alimentele (nici nu le amestecă, nici nu le omogenizează). Pe la noi nu prea am văzut. Dar trebuie menţionat că aceste aparate nu sunt perfect disjuncte, adică un blender va putea fi folosit în unele cazuri (probabil cu anumite cuţite) şi pentru tăiat, în timp ce un mixer bun va putea lua locul unui blender pentru anumite alimente. De altfel, ce este râşniţa dacă nu un blender adaptat boabelor de cafea? În imaginea de mai sus, de exemplu, avem un mixer manual şi blender 2 în 1, luat de pe acelaşi site de comenzi.ro, care site e un adevărat mixer al ofertelor şi produselor: am văzut acolo de la ustensile auto până la aparate pentru tuns animale.

Cu câţiva ani buni în urmă, un prieten care se ocupa printre altele cu furnizarea de astfel de ustensile de bucătărie, ne povestea într-un grup că îl rugase cineva să-i facă rost de un mixer. Dar un mixer la care să monteze un motor de bornaşină Bosch. Am râs la vremea aia. Au trebuit să treacă ani şi ani, pentru a înţelege din clipul următor că aşa ceva nu este complet utopic. 

Cum să-ţi faci propriul site, sau PHPRunner de la xlinesoft

Astăzi, internetul a încetat să fie un spaţi dedicat exclusiv divertismentului şi educaţiei. El a devenit din ce în ce mai mult un loc unde ne putem face cumpărăturile, unde ne putem plăti facturile şi unde ne putem ţine la curent atât cu ce mai fac prietenii sau rudele noastre din alte ţări cât şi cu ultimele noutăţi din toate domeniile. Nu am cifrele exacte dar conform ultimelor statistici pe care le-am auzit la televizor, tot mai mulţi români cumpără de pe net, ca dovadă stând şi promoţiile din ce în ce mai numeroase de tip Black Friday.

În acest context, devine tentantă ideea de a-ţi porni o afacere pe net. Fie prin crearea unui magazin online care să vândă produse direct clienţilor, fie prin crearea unui site de servicii gratuite, care să aducă bani indirect, de exemplu prin reclame, bannere sau linkuri de afiliere. Pe internet lucrurile sunt destul de simple şi incomparabil mai ieftine decât în real life: nu trebuie să cumperi un teren sau să plăteşti chirie, domeniul costă infim (200 de lei pe .ro, circa 11 euro anual pe .com), găzduirea lui la fel, afacerea o poţi porni când vrei, lucrând de acasă. Rămâne problema site-ului efectiv, care va înlocui magazinul de pe stradă. Cum să îl faci, fără prea multe cunoştinţe de programare şi web-design?

După părerea mea, ai două variante. Prima este să plăteşti sau angajezi pe cineva care să-ţi facă un astfel de site. Avantajul este că nu te doare pe tine capul de nimic, plăteşti şi, după o săptămână sau două sau cât durează, primeşti site-ul la cheie. Dezavantajul este că te costă ceva. Apoi, dacă după un timp ai probleme sau vrei să schimbi/modernizezi/adaugi ceva la site, trebuie să apelezi din nou la cineva, preferabil acelaşi programator, să te ajute.

A doua metodă este să îţi faci site-ul singur. Cum? o să întrebaţi, dacă tocmai am zis că nu ştiţi programare şi web design. Welcome PHPRunner, un generator avansat de cod PHP! Ce înseamnă asta? Că este un program care vă ajută să vă construiţi singuri site-ul mult visat, fără să trebuiască să aveţi niciun pic de cunoştinţe de PHP. Dacă vreţi, e ca un fel de programator, doar că automat: voi îi spuneţi ce vreţi să facă, şi el face. Softul are o istorie de peste 10 ani şi este distribuit în România de xlinesoft.

Cumpărând această aplicaţie, primeşti un set de şabloane de bază gata făcute, cu multiple teme, culori şi machete, astfel încât construcţia părţii de design sau aspect al site-ului tău se poate face destul de uşor, probabil prin câteva click-uri. Programul are încorport un client FTP pentru a uploada fişierele pe serverul hostului, un editor avansat, gadgeturi sau şabloane pentru coşul de cumpărături, calendar, anunţuri automobile etc. Nu l-am încercat aşa că presupun că necesită un anumit timp de învăţare, dar pe site există tutoriale, manuale, un sistem de tichete de suport şi chiar se poate descărca gratuit softul, pentru a fi testat (parcă 15 zile, după care trebuie să îl cumpăraţi).

În opinia mea, varianta cu PHPRunner este mai bună decât să angajezi pe cineva, deoarece programul îl plăteşti o singură dată şi, odată ce ai învăţat să-l utilizezi, poţi face câte site-uri vrei cu el.

O chestie care m-a șocat zilele ăstea

Știu că pe net găsiți tot felul de titluri bombastice, cu atenție, șoc și groază, citește și nu-ți va veni să crezi etc. Pentru că apoi să intri pe un articol banal, despre ce-a mai făcut sau cu cine a mai fost văzută cutare vedetă, ori ceva la fel de interesant și relevant. Dar de data asta titlul este pe bune, pentru că am fost efectiv lăsat mască de următoarea postare de pe Facebook:

Și mai cu seamă de comentariile la ea. De ce? Pentru că toți cei care au comentat acolo, cu excepția mea și poate a încă unei persoane, au răspuns că da, au acasă o plasă, un sertar sau chiar un dulap (!) cu medicamente, pentru orice necesitate. Unele fiind medicamente de tip panaceu, gen aspirină, pe care le luăm când ne doare capul sau ne simțim rău.

Lucru care, sincer, m-a îngrozit. M-a îngrozit pentru că mi-am dat seama de eficiența acestor reclame TV la diverse siropuri, pastile și suplimente alimentare, pe care le credeam absurde dar iată că nu, oamenii iau aspirină când sunt răciți și algocalmin sau nurofen când îi doare capul, fără să meargă la medic. Ceea ce-i o mare greșeală.

În primul rând, un medicament ar trebui luat doar atunci când îți este prescris de medic. Nu după ureche, nu după ce-ți spune vecinul că l-a ajutat pe el, nu după ce vezi în reclamele tv ci după rețetă. Luate fără noimă, ele își pierd cu timpul eficacitatea pentru că organismul se obișnuiește cu ele. În al doilea rând, pe cât posibil, medicamentele alopate nu ar trebui luate deloc. Pentru că sunt compuși chimici, care au și efecte secundare asupra corpului.

Personal sunt un susținător al medicinei alternative. Ca opinie și sfat personal, recomand sportul, chiar artele marțiale sau yoga, ceaiurile, o viață sănătoasă, un regim alimentar moderat și bogat în fructe și legume, remedii homeopatice și leacuri băbești, masaj și acupunctură. Consider că toate sunt preferabile îndopării corpului cu substanțe chimice de sinteză, produse de un sistem care privește omul doar ca pe o mașină lipsită de suflet sau viață.

Cu mențiunea că atunci când este necesar, trebuie să mergem la medic. De exemplu, dacă ne doare un dinte, trebuie să mergem la dentist, dacă avem ceva probleme mai serioase decât o simplă tuse sau răceală, la fel, să vedem ce e. Dar chiar și atunci, o compresă cu plante, un ceai etc, luate în paralel cu medicamentele, nu pot strica, nu? Dar să ajungi să iei medicamentele cum îți bei cafeaua dimineață, consider că-i un atentat inconștient la propriul tău corp.

Voi ce țineți în sertarul cu pricina?

Simona Halep urcă în topul WTA

Un alt titlu posibil al acestui articol ar fi: Simona Halep a câștigat turneul de tenis din Emiratele Arabe Unite, de la Dubai. Turneu la care (a)românca de 23 de ani a obținut al zecelea trofeu al carierei, după ce a învins-o pe mai tânăra cu un an Karolina Pliskova, cu 6-4, 7-6 (4).

Cu această ocazie, Halep a urcat din nou pe locul 3 în clasamentul mondial WTA. De fapt, a revenit după o foarte scurtă absență, căci ea ocupase acel loc încă din 27 octombrie, până săptămâna trecută, când s-a aflat pe locul 4. O nouă victorie deci și o nouă urcare în top, în fața unor sportive mai robuste și mai puternice, dar iată, mai tinere și mai puțin experimentate.

Ar fi urmat turneul de la Doha, dar, epuizată probabil după cel pe care l-a câștigat, Simona a declarat că nu va participa și la el. Sportiva a acuzat oboseală accentuată și dureri la coaste și gleznă. Eu îi urez să se pună pe picioare cât mai repede și, de ce nu, să o vedem la un moment dat numărul 1 mondial.

Blogul - specie pe cale de dispariție?

În ultimul timp, am auzit câteva voci care susțin că blogurile se află pe un trend descendent. Bine, vocile românești auzite de mine erau de fapt niște ecouri ale unor articole publicate în limba engleză, pe care românii s-au grăbit să le preia. Dar cred că există un dram de adevăr în aceste afirmații, chiar și în blogosfera noastră. Pentru că am observat și eu, în ultima perioadă, o anumită diminuare a interesului general pentru bloguri.

Cred că de vină pentru asta sunt doi factori. Primul este bazat pe accesibilitatea blogurilor, care acum și-au și pierdut elementul de noutate, devenind banale. Și s-au înmulțit peste noapte. Există câteva mii, sau zeci de mii dacă ar fi să ne luăm după ZeList, fiecare are blogul lui, așa că ți-e mai greu să urmărești și să comentezi paginile prietenilor (că sunt deja multe).

Al doilea factor ține de fenomenul social media. Ca orice platformă, blogurile permit oamenilor să se exprime pe ele. Dar iată că Facebookul a venit cu o paradigmă mai simplă, și mai socială, în care nu trebuie să cumperi sau întreții un domeniu/site, poți posta ce vrei tu (inclusiv micro-blogging, adică articole foarte scurte, cum sunt statusurile) și poți mai rapid să te integrezi într-o anumită comunitate. Nu îți trebuie nici cunoștințe tehnice.

Astfel de rețele sociale, dar Facebook în special, au „furat” o mare parte a bloggerilor din trecut, cred eu. Dar asta nu înseamnă, permiteți-mi să adaug, nicidecum că blogurile vor dispărea. Ci că apele se decantează. Și rămân pe bloguri cei care vor să scrie, în timă ce postacii de poze cu pisci (iertat fie-mi exemplu, că și mie îmi plac) se mută pe Facebook.

Ceea ce, într-un fel, este foarte bine.

sursă foto

Dulceață pe bază de pepene galben

Există la noi în România doi tineri antreprenori, un el și o ea, care inițial au pornit ca oameni de bază în câmpul muncii. Adică angajați la multinaționale. Cu timpul însă le-a venit ideea să-și facă un business propriu. Ideea a prins tot mai multă greutate în mintea lor până când, la un moment dat, s-au apucat de treabă. Ce afacere și-au deschis? Una cu specific românesc: producerea de dulcețuri.

Desigur, dulceață găsim în toate magazinele. Dar dacă ne uităm pe etichetă, constatăm că stă așa țeapănă pentru că e amestecată cu gelatină, pectină și ce alți întăritori chimici or mai fi. Și că sunt băgate prin ea tot felul de E-uri. Și de conservanți. Ceea ce nu-i chiar așa de sănătos pentru organismul nostru. Dacă mă întrebați pe mine, nu-i deloc sănătos. Și anulează în mare parte gustul autentic de fruct, cu niște arome care îți biciuiesc simțurile dar sunt, până la urmă, false.

Spre deosebire de dulceața produsă în marile fabrici de profil, gemurile de pe Bunicel, că așa se numește site-ul celor doi argeșeni de care vă povesteam, sunt făcute după metoda clasică. Acasă, în ceaun, la foc. Exact cum le făceau și le fac bunicii noștri. Din fructe culese din propria lor livadă. Adică este vorba despre dulceață tradițională, naturală, sănătoasă, fără chimicale. Ca cea de la țară.

Dar dulceață la țară avem și noi, veți spune. Din păcate, nu toți. Pentru că nu toată lumea are bunici la țară. Și chiar dacă are, mai ales într-un oraș mare, cum este Bucureștiul, perspectiva unei vizite în provincie, la sute de km, este redusă. Eu aici sunt norocos, în sensul că locuiesc într-un oraș mic, în apropierea căruia se află multe sate, iar casa bunicilor mei din partea tatălui se află la 5 km depărtare. Ușor de înțeles că nu am dus lipsă de fructe, legume și dulcețuri.

Dar chiar și în cazul meu, experiența gustului tradițional a fost una limitată. Pentru că bunicii mei făceau cam una sau două tipuri de dulceață, și veșnic aceeași: de prune. Nu încercau ceva nou, erau conservatori. Ei bine, argeșenii noștri nu sunt conservatori. Și pe lângă dulceața clasică la care ne-am putea aștepta de la un țăran român, au încercat alte varietăți: produse sănătoase fără zahăr și combinații inovatoare de fructe și condimente. Din ultima categorie face parte, de exemplu, dulceata de pepene galben.

Pepenele este un produs hrănitor. Anumite soiuri sunt consumate de porcine. Altele ne dau dovlecii pe care-i coacem în cuptor. Altele sunt pepenii dulci pe care-i cultivăm și mâncăm vara. Dar iată că unii le-au găsit și întrebuințări inedite. Se ia fructul pepenelui galben, se amestecă cu mere verzi, se adaugă zahăr - și scorțișoară, pentru gust, după care se fierbe la un ceaun, la foc mic, să nu se prindă de fund. Rezultatul? O dulceață pe care o putem consuma și iarna.

Mi-a plăcut ideea lor și mi-a plăcut ce am văzut pe site. Nu sunt din capitală, așa că transportul m-ar costa, cu excepția cazului în care aș comanda mai multe borcane (să depășească o sută de lei). Cei doi sunt încă la început, iar afacerea lor e încă mică. Dar le doresc mult succes. Că parcă m-am săturat de smântână adusă din Germania cu gust de lapte praf și de roșii mari, fără gust. Și sper ca pe viitor să am ocazia să recomand mai multe astfel de inițiative.

Videochatul ca alternativă

Într-o lume ideală, ne-am întâlni fiecare sufletul pereche, care ne-ar accepta așa cum suntem, ne-ar iubi necondiționat toată viața și nu ne-ar înșela niciodată. Într-o lume ideală, nu ar trebui să lucrăm nici măcar un minut pe zi. Deoarece ne-am găsit cu toții joburi în exact domeniile de care suntem pasionați, astfel încât activitatea din cadrul jobului s-ar transforma într-un hobby în care ne angrenăm cu plăcere. Iar banii obținuți în urma acestei activități ne-ar permite să ne cumpărăm câte un apartament nou la fiecare doi-trei ani.

Realitatea însă, după cum bine știți, este că nu trăim într-o lume ideală.

În ziua de azi, există oameni care lucrează 10-12 ore pe zi pentru un salariu ce abia le permite să-și acopere necesitățile de bază pentru a trăi, adică să supraviețuiască. Iar munca pe care o prestează este adesea departe de ceea ce respectivii și-ar dori să facă. Pentru a scăpa de grija zilei de mâine, unii se decid să treacă în cealaltă extremă, alunecând pe panta ilegalităților de tot felul. Iar unele fete decid să-și vândă corpul, ajungând să ducă un trai mulțumitor și oarecum sigur din punct de vedere legal, dar distrugându-și iremediabil sistemul de valori morale și șansele la iubire și fericire.

Undeva între o extremă și alta, există zona gri a videochatului. De ce zonă de mijloc sau gri? Pentru că, deși nu implică o activitate epuizantă și nici nu cere diplome de specialitate, îți asigură venituri mult peste medie. Pentru că, deși nu implică prestarea unei munci ilegale, din câte știu nu există cadru legal pentru acest job la noi (probabil o să fiți trecute în cartea de muncă ca operatoare pc). Pentru că, deși te poate supune oprobiului public, nu atentează la integritatea ta trupească sau morală, căci celălalt nu întreține raporturi sexuale cu tine decât eventual în imaginația lui.

Unde poți găsi firme care fac angajări la videochat? Peste tot. Unele par serioase, au pagini pe Facebook și canale pe YouTube, de altele n-a auzit nimeni. Unele au camere ca cele din imaginile de mai sus (sursă imagini: RosseStudio.ro), altele pun pe site imagini cu fete luate de pe Google (ca metodă de test, puteți folosi Google Images pentru a vedea dacă o imagine este originală sau apare și în alte părți). Angajarea la o astfel de firmă implică în orice caz asumarea unui risc. Dar poate fi de bun augur.

Cine stabilește dacă este bine sau nu să practicați așa ceva? Răspunsul nu poate fi unul standard. Depinde și de condiții, și de firmă, și de tine ca fată. Nu prea devreme, aș zice eu. Nu fără să ai un iubit, aș completa. Dar, dacă ești suficient de dezinhibată și matură, de ce nu?