Toate drumurile duc la Atena

Da, toate drumuriule duceau la Roma în varianta originală. Dar ce-a rămas astăzi din Roma? Mai nimic. Un Vatican atins de plaga pedofiliei (pe bune, la înalți prelați? ptiu!), o succesiune de papi a căror influență și credibilitate este din ce în ce în ce mai mică, asta pe linie religioasă. În rest, o Italie cunoscută în lume pentru ce? Probabil pentru paste.

Acum multe sute de ani, romanii cucereau un sfert din teritoriul planetei. În majoritatea locurilor și-au impus cultura, limba și civilizația, care erau superioare celor din zonă. O țară însă nu a fost romanizată. Nu, nu la Dacia mă gândesc acum, domol. Este vorba despre Grecia. Grecia nu a fost transformată cultural de către romani, din simplul motiv că grecii nu aveau ce să învețe de la romani. Romanii în schimb de la greci, da. Timpul a trecut și, ca un judecător suprem ce consacră valorile, a decantat esențele de superficial. Iar astăzi spunem biologie, de la bios care înseamnă viață și logos care înseamnă știință, ambele în greacă. Și învățăm despre Teorema lui Pitagora la matematică și despre Socrate la filosofie, ambii greci. Care filosofie, la rândul ei, vine de la Philos și Sophia. Cred că e clar unde bat.

Poate că înflorirea Greciei Antice s-a datorat și faptului că e amplasată strategic, la intersecția dintre Europa de Sud, Asia de Vest și Africa, punct de confluență a mai multor istorii și popoare. Nu știm dacă așa este, dar cu certitudine influența ei se răsfrânge și astăzi, asupra noastră. E adevărat, explozia tehnologică și informațională, progresul și civilizația modernă tind să uniformizeze totul. Uniunea Europeană aplatizează granițele statale iar internetul le inundă cu totul. Dar într-o țară cu o asemenea istorie, imposibil să nu găsim vestigii, reminiscențe ale centrului cultural al lumii.

Deci, luând în considerare o vacanta Grecia, unde am putea merge să găsim aceste vestigii? Bun venit la Muzeul Național de Arheologie din Atena. Intrarea în muzeu (a se vedea prima imagine) nu este din cale-afară de spectaculoasă, dar ați observat cele patru statui (zeități) de pe acoperiș? Înăuntru însă veți accede la cel mai mare muzeu din țară și unul din cele mai importante pe plan mondial. Pasionații de artă și mitologie vor găsi o multitudine de sculpturi uluitoare, înfățișând zei, muritori, animale sau obiecte tradiționale de luptă ori de gospodărie: coifuri, vase, amfore și multe altele. Și când te gândești că toate au fost plăsmuite acum câteva mii de ani!

Un alt obiectiv turistic l-ar putea reprezenta Biblioteca din Alexandria. Sau noua bibliotecă, ca să fim mai preciși. Vechii greci erau și cărturari. Iar Alexandria, în calidate de capitală intelectuală a elenismului, a fost dotată cu două biblioteci de către regele Ptolemeu al II-lea (283 – 246 î.Hr.). Cea mai importantă dintre ele, conținând peste 700000 de papirusuri, a fost arsă în anul 47 î.Hr. A doua a fost distrusă în anul 391. În locul lor s-a ridicat mult mai recent o bibliotecă nouă, ce are ca deziderat renașterea spiritului savant antic. În ea veți găsi acum milioane de cărți grupate în șapte biblioteci specializate, o arhivă electronică conectată la internet, dar și trei muzee, un planetariu, un exploratoriu, câteva galerii de artă, un forum de discuții, un centru pentru conferințe și multe altele. Merită vizitată, if you ask me.

Și, desigur, ar mai fi. Dar poate într-un articol viitor.

Ești isteț? Demonstrează!

Pe vremea când eram eu în clasele 1-4, nu existau calculatoare (pe care să le putem folosi la auto-testări). Chiar și mult mai târziu, în liceu, se luau ore de la profesori. Ok, eu n-am luat, dar o mare parte dintre colegii mei au făcut-o. De ce n-am luat ore? Pentru că mă descurcam suficient cât să învăț singur. Astăzi însă puteți folosi internetul și calculatorul pentru a-i ajuta pe micuții voștri să se auto-evalueze. Și să demonstreze că într-adevăr nu au nevoie de profesor (sau că au progresat de când lucrează cu el).

Dacă dați click pe imaginea de mai sus, veți ajunge pe site-ul e-istet.ro. Este vorba de un mini-portal cu teste pentru elevii din ciclul primar. Se menționează că este și prima platformă online ce pregătește elevii de clasele 1-4 pentru evaluarea națională. Una peste alta, ideea este super.

Ce teste vă pun la dispoziție? Patru pachete, notate cu litere de la A la D. Fiecare pachet conține câte două teste de limba română și două de matematică, pentru fiecare clasă de la 1 la 4, separat. Așadar, pentru clasa a IV-a, veți avea patru pachete specifice (A-D) cu câte 4 teste fiecare: două de română, două de mate. Un test durează 45 de minute și vă costă un credit. Creditele se pot cumpăra pe bani, atunci când vă faceți abonament. Pe site sunt afișate și cele mai bune rezultate obținute la acel test de către alți elevi.

Odată înscriși, puteți opta pentru trei tipuri de abonament: de bronz, de argint și de aur. Fiecare vă asigură un număr de credite (de la 24 la 72) pe care le puteți folosi la rezolvarea testelor (un test costă un credit). Adică aveți exerciții berechet, numai timp și chef să fie. Presupun că testele se actualizează lunar cu noi exerciții. Cât costă un abonament? În funcție de tipul lui (adică de numărul de credite primite și perioada pe care vi-l faceți), între 19 și 29 de lei. Pe lună! De curios că am pierdut firul, cam cât se plătește pe meditații la ora actuală?

În fine, am pierdut contactul și cu clasele mici, așa că nu mă pot pronunța asupra acestor exerciții și probleme online de la ei. Dar sistemul este cu certitudine bun iar prețul foarte rezonabil. Și, partea frumoasă, pe site găsiți câteva teste demo, pe care le puteți accesa (și evalua singuri) gratis.

Iarna nu-i ca vara

Un ilustru fost ministru al transporturilor (și mai apoi președinte), pe numele lui Băsescu, spunea la un moment dat, cred că în cadrul unei emisiuni televizate, că iarna nu-i ca vara, expresie ce a intrat deja în folclorul românesc. Iar cei dintre voi care aveți mașini probabil că îi dați dreptate.

Îi povestea mamei o colegă că, întorcându-se cu niște prieteni din Germania, au făcut sau cumpărat cafea s-o bea pe mașină. Și au turnat cafeaua în ceșcuțe, pe care le-au pus pe o tavă. Și nu au băut-o imediat, că era fierbinte. Ei bine, cafeaua nu li s-a vărsat din cești, deși evident că mașina se deplasa cu viteză. Autostrăzi germane. La noi în România, drumurile sunt de două tipuri: cele din timpul verii, adică rele, și cele de iarnă, adică dezastruoase. În plus, imediat după ce se termină iarna și se topește zăpada, străzile rămân de pacă ar fi dat ăștia cu bombe. Tot un dâmb și o hârtoapă. Cum n-avem bani, primăriile le peticesc cu plombe de proastă calitate, care uneori nu țin nici măcar până la primăvara următoare.

În aceste condiții, să circuli iarna cu cauciucuri de vară, chiar dacă nu sunt foarte uzate, consider că este aproape un act de iresponsabilitate vizavi de concetățenii tăi. Sigur, este mașina ta. Și poți face ce vrei cu ea. De fapt... nu. Nu poți face orice. La fel cum dacă ai un câine turbat, aia nu înseamnă că-l poți lăsa dezlegat prin oraș pentru că e al tău, nici cu mașina nu poți circula oricum pentru că e a ta. Ai putea, dacă ar fi și autostrada ta. Sau un drum pustiu. Unde nu riști să accidentezi pe nimeni.

Există multe firme de unde vă puteți cumpăra cauciucuri de sezon. De exemplu, anvelopele de iarnă de la Acvila au propria lor categorie pe site iar magazinul vă pune la dispoziție în permanență un consultant gratis. Faptul că au un canal YouTube și se preocupă de imaginea lor e un semnal pozitiv că sunt serioși. Și există și mai multe magazine de piese auto care dau țepe clienților pe bandă rulantă. Dar, când se strică o piesă, vreți sau nu, trebuie să o schimbați. La fel ar trebui să faceți și când se schimbă sezonul. În fond, cauciucurile de vară vă rămân pentru anul viitor, mai puțin uzate, iar cele de iarnă, dacă nu circulați mult, așișderea.

La cursele de Formula 1, de obicei câștigătorii nu se numără printre cei care sar peste schimbarea cauciucurilor între ture, pentru a economisi timp...

Cele mai scumpe inele din lume

Scriam despre inele și verighete în articolul precedent. În postarea de față o să vă prezint câteva dintre cele mai scumpe sau faimoase inele de logodnă dăruite vreodată cuiva. În marea majoritate a cazurilor este vorba, bineînțeles, de cupluri aparținând înaltei societăți, aristocrației moderne, de staruri, celebrități, oameni de afaceri sau politicieni bogați. Fără să mai pierdem vremea, să trecem la subiect.

Pe locul 5 în topul nostru se situează inelul din imaginea de mai sus, dăruit de către prințul William soției lui, Kate, ducesă de Cambridge. Piatra mare din centru, de culoare albastră, este safir, și are pe margine 14 mici diamante albe. Valoarea totală bate spre 137000$, ceea ce pentru standardele actuale nu este mult, dar inelul e neprețuit prin faptul că a aparținut mamei lui William, prințesei Diana. Este prin asta unul din cele mai faimoase inele din lume.

Unii spun că mărimea nu contează. Fostă tenismenă Anna Kournikova i-ar contrazice. Frumoasa rusoaică poartă probabil unul dintre cele mai mari inele de logodnă care există, după cum se vede mai sus. Numai piatra centrală are 11 karate, și este flancată de două pietre laterale. Valoarea se ridică undeva la 2,5 milioane de dolari. Cine și-a permis suma asta? Logodnicul ei, Enrique Iglesias.

Pe locul 3 se află inelul purtat de Jennifer Lopez la American Idol. O piesă de 18 karate, cu diamant galben, cumpărat se pare de la Cora International, cu peste 2 milioane dolari. Superb!

Să trecem la lucruri mai scumpe. În 2005 parcă, Paris Hilton a fost cerută în căsătorie de Paris Lastis. Cererea a fost însoțită de un inel masiv, de 24 karate, de circa 5 milioane de dolari. Era atât de mare încât Hilton avea să se plângă ulterior că este prea greu. Poate trebuiau să-și ia o măsură prima dată? Anyway, Lastis i-a cumpărat apoi o verighetă mai mică, Cartier eternity band, pe care s-o poarte când dorește să se simtă mai confortabil. Cei doi s-au despărțit 6 luni după. Banii n-aduc fericirea?

Sunt cu mult mai mult de 5 bijuterii ce-și merită locul într-un asemenea top, dar trebuia să ne rezumăm la un articol de dimensiuni acceptabile. Pe locul 1, într-o ordine subiectivă, am ales inelul din imagine. Superbitatea îi aparține lui Carrie Underwood și i-a fost dăruit de către jucătorul de hockey Mike Fisher. Rotund, de 12 karate, cu diamant galben în centru.

Diamantele predomină în topul nostru deoarece sunt cele mai scumpe. Există însă și variante care se pretează la buzunarele noastre, cel puțin o dată în viață, că spre deosebire de starurile de peste ocean, românii au căsnicii mai trainice. Iar dacă nu ne putem permite diamante, putem încerca niște verighete aur simple. Asta nu înseamnă că trebuie să arate ca ale părinților sau bunicilor noștri. Linkul anterior duce pe pagina unui site unde găsim zeci și zeci de modele. Pare destul de serios, are și canal pe youtube, pagini în diverse limbi iar bijuteriile cică sunt făcute în Anglia, într-o fabrică proprie.

Inelele au fost și probabil vor rămâne simbolul unirii a două destine. Forma sferică a lor le face simboluri ale perfecțiunii. Și, dacă sunt alese inspirat, de ce să nu recunoaștem, aduc într-adevăr un plus de farmec, strălucire și feminitate ființei iubite.

Câte ceva despre verighete

Cercul este un simbol al infinitului și al perfecțiunii. Mergând pe linia unui cerc, nu vei ajunge niciodată la capătul lui. Poate acesta este motivul pentru care s-au ales verighetele, și nu altceva, drept sigiliu al cuplului unit prin căsătorie. Două jumătăți ce fuzionează într-un întreg complet și indivizibil, fără asperități sau margini. Oriunde te-ai plasa pe linia unui cerc, forma lui, perspectiva va rămâne aceeași. Pentru că, nu-i așa, iubitul se reflectă în iubită și iubita se oglindește în iubit. În cele ce urmează vă invit la o călătorie inedită în universul acestor fascinante bijuterii.

Se crede că primele inele ar fi fost confecționate din ierburi vegetale, în Egiptul Antic. Ele au fost apoi înlocuite cu inele realizate din metal. La început fierul și abia mult mai târziu aurul sau argintul. Tot mai târziu au apărut inelele încrustate cu diamante sau alte pietre prețioase. Dar utilizarea inelelor pe post de pecetluire a unei căsătorii pare să își aibă originea în anul 860 e.n., când Papa Nicolae I declara că în momentul căsătoriei, mirele trebuie să facă dovada suportului financiar față de mireasă, dăruindu-i un inel prețios. O altă variantă ar fi aceea că în familie, soția gestionează averea. Deci prima lecție: nu-i dăruiți orice știft, luați-i ceva excepțional, care s-o facă să se simtă specială.

În zilele noastre se comercializează atât inele scumpe, de calitate, cât și inele ieftine, făcute din metale oarecare dar suflate cu anumite substanțe ce le dau aparența de aur, argint etc. În ce privește aspectul lor, acesta variază, există nenumărate modele. Personal îmi place cel din imaginea de mai sus, dar pentru o listă mult mai bogată, puteți consulta paginile cu inele argint lafemmecoquette.ro, unde vă așteaptă peste 70 de stiluri și modele distincte. Păcat că nu au imagini cu ele purtate la mâna cuiva, atunci am fi avut o apreciere mai ușoară asupra lor (în special la nivelul mărimii).

De ce se poartă inelele pe mâna stângă? Conform unor tradiții orientale, fiecare metal ne pune în legătură cu anumite energii subtile benefice, pe care le acumulează în ființa noastră. Proces care se realizează mult mai bine prin mâna stângă, deoarece partea stângă a corpului este asociată cu receptivitatea în timp ce partea dreaptă este emisivă. O altă teorie este că din inelarul stâng pornește vena amoris, așa-zisa venă a amorului, care este chiar o prelungire a inimii. Desigur, mai puteți găsi și alte explicații sau interpretări, unele mai interesante decât celelalte, dacă le veți căuta. În acest sens vă invit să lecturați articolul Povestea verighetelor, foarte bine scris.

Dar într-o lume tot mai puternic tehnologizată, cât de mult vor rezista oare vechile tradiții, superstiții și obiceiuri? Va mai conta peste să zicem o sută de ani portul unui metal în jurul inelarului? Sau vor fi reduse toate podoabele la un card agățat în jurul gâtului ori la un cod de bare înscris sub piele? Personal, cred că atât timp cât femeile vor dori să se facă frumoase iar bărbații vor fi sensibili la acest frumos și se vor căsători nu din simț civic și dorința de a procrea ci din iubire, bijuteriile nu sunt în niciun pericol de minimizare. În ce privește poveștile din spatele lor, miturile și simbolisticile lor străvechi, acestea sunt deja, după cum poate constata fiecare, aproape uitate.

Revenit printre noi după 12 ani de comă

Viața are misterele ei. Unul dintre ele pare a fi cazul lui Martin Pistorius, un tânăr pasionat de calculatoare din Africa de Sud (actualmente are 39 de ani), care, pe când avea 12 ani, s-a întors într-o zi de la școală cu o durere în gât. Nu avea să se mai ducă la școală niciodată. Condiția lui s-a agravat treptat, iar băiatul și-a pierdut în cele din urmă mobilitatea și orice urmă de conștiință, intrând într-un soi de comă.

Medicii care s-au perindat pe la casa părinților nu i-au putut pune un diagnostic exact, iar într-un final, au renunțat la a mai încerca, sfătuindu-i pe aceștia să lase boala copilului să își urmeze cursul ei natural. De atunci, în fiecare dimineață tatăl îl ducea la un centru special de îngrijire, de unde îl lua 8 ore mai târziu, acesta era readus acasă, îmbăiat, hrănit și pus în pat.

Dar, la circa doi ani după intrarea lui în comă, mintea bărbatului s-a trezit. Și, treptat, a început să devină tot mai conștient de el, să-și amintească cine este, să pună cap la cap infomațiile și să realizeze ce se întâmplă și unde se află. A devenit la fel de conștient ca oricare dintre noi, dar incapabil să miște nici măcar o sprânceană. Ceea ce nu-l oprea din a auzi și vedea tot ce se petrece în jurul lui.

Unul dintre cele mai negre momente din această perioadă, își amintește Martin, este când într-o zi mama lui i-a spus, neștiind că el o poate auzi: „Sper să mori!” De altfel, aceeași mamă a încercat la un moment dat să se sinucidă, luând mai multe pastile de somn, dar soțul ei a ajuns acasă la timp și a reușit să o salveze, ducând-o la spital. Ulterior, lucrurile s-au îmbunătățit.

Cu timpul, băiatul a început să-și dorească să revină printre cei vii, și să-și recapete facultățile fizice. Iar acum, chiar dacă este încă pe un scaun cu rotile și nu poate vorbi decât prin intermediul unui sintetizator de voce, are o firmă de web design, învață să conducă și chiar s-a căsătorit. Povestea lui pe larg o puteți citi aici, în limba engleză.

Universul instalațiilor tale

Cam așa ar putea suna titlul unei reclame la televizor. Sau suna, dacă îmi aduc bine aminte. În orice caz, în articolul de astăzi vreau să vă prezint un magazin ce vă poate fi util dacă aveți de făcut renovări prin casă. Sau de instalat una-alta. Este vorba despre magazinul shop-einstal.ro.

Și încep prin a vă spune că am un prieten care acum câțiva ani și-a luat un calculator de la un magazin mare, probabil Elanko. Ideea e că sunt și la Altex, și la Flanco, și la Metro, iar unele oferte sunt atractive. Dar după un timp a început să-i facă ceva figuri. Mici: câteodată i se bloca și îi apărea acel ecran albastru (BSOD), lucru pentru care nu era suficient să-l ducă înapoi. De ce vă spun asta? Pentru a sublinia faptul că dacă îți iei un lucru, cel mai bine este să-l cumperi de la un magazin care este în domeniu. La un magazin de calculatoare găsești și piese, și softuri, ba îți poți face ce configurație dorești tu, cu alternative la oferta lor, deci ai o flexibilitate mult mai mare decât dacă îl iei din Metro.

Shop Einstal este de asemenea un magazin de nișă. Nișa pe care activează este cea a instalațiilor. Mai exact, băieții comercializează armături, boilere, calorifere, centrale de tot felul (pe gaz, la curent dar și pe lemne), echipamente sanitare etc. Gama de sortimente ale unui produs este și ea bogată: la boilere de exemplu găsim tot felul de modele, cu una sau cu două serpentine, pe curent, pe gaz etc, cu capacități diferite și de la producători diferiți. Dacă ai auzit de ceva boiler mai sofisticat la televizor, sau dorești un model mai nou și nu știi unde să-l găsești, probabil la ei trebuie să-l cauți.

Mai poți comanda de pe site aparate de aer condiționat, apometre sau sisteme de încălzit pardoseala. Firmele sau societățile cu nevoi mai mari pot găsi variante de pompe și hifrofoare, de diferite capacități și volume, și presupun că unele se pretează și la utilizări de anvergură sau industriale. Iar dacă cineva dorește să își construiască o casă ecologică, poate achiziționa de la Shop Einstal panouri solare sau accesorii pentru ele.

Desigur, nu veți găsi acolo cosmetice, telefoane sau tablete. Dar poate că centralele de la ei sunt mai solide decât cele aduse de vărul cutare.