Ce sunt compresoarele?

Ați întâlnit vreodată termenul de compresor? Dacă nu, îl întâlniți acum. Este un aparat pe care dați-mi voie să îl încadrez la cultură generală și nu la aplicații tehnice. De ce? Ca să înțelegeți, o să răspund mai întâi la alte două întrebări: Ce sunt compresoarele? și La ce se folosesc ele?

Pe sucrt, un compresor este un aparat de comprimat. Cel mai adesea, un anumit gaz (cum ar fi aerul, în cazuri rare). Imaginați-vă un tub etanș, în care se află un anumit gaz la presiune atmosferică, și un piston care împinge unul din pereții acelui tub, micșorând spațiul din interior. Atunci, gazul își va micșora și el volumul și, comprinându-se, va avea o presiune mult mai mare. Sigur că există o foarte mare varietate de compresoare dar asta e esența tuturor.

Practic, un compresor este pentru un gaz la fel ca o pompă pentru un lichid. Cu diferența că lichidele rareori își micșorează volumul, așa că pompele sunt cel mai des folosite la a crea presiune pentru a împinge acele lichide prin anumite țevi (de exemplu spre robinetele din casele voastre), în timp ce în cazul compresorului, presiunea poate fi un factor secundar, spațiul mult mai mic pe care îl va ocupa gazul comprimat fiind deseori ceea ce se dorește în final.

Deja se pot întrevedea câteva utilități ale acestor aparate. Gândiți-vă de pildă la butelia de aragaz clasică, în caz că unii mai aveți așa ceva pe acasă. Acolo gazul este presurizar, iar dacă deschideți supapa și deșurubați capacul buteliei, iese cu putere. Evident, el a fost introdus folosind un astfel de aparat de comprimare. Dar poate că butelia este un exemplu prea extravagant. Tubul cu spray de țânțari vă sună mai cunoscut? Sau spray de cameră, sau odorizant personal, sau spună de ras? Același principiu, al unei substanțe gazoase aflate la mare presiune (chiar dacă la niște proporții reduse).

Evident, compresoarele au și întrebuințări la scară mare, industrială. Vă puteți gândi la cabinele unor aeronave, care trebuie presurizate pentru ca la altitudini mari piloții să nu întâmpine diverse probleme anatomice (cum ar fi dureri de cap, vomă, curgerea sângelui din urechi, nu știu, speculez și eu). Sau la combustibilul necesar unor astfel de aeronave, aflat și el sub presiune. De fapt, clasicul balon (zepelin) nu conținea și el heliu, care îl făcea mai ușor decât aerul? Submarine, rafinării petroliere și exemplele pot continua.

Așa că da, încă un cuvând pe care l-am privit ca aterizat de pe Lună când am dat peste el dar care mi s-a revelat ulterior ca fiind atât interesant cât și ușor de înțeles. Sper că și pentru voi.

Lady Gaga susține că a fost violată la 19 ani

Aflu mai devreme că Lady Gaga, în cadrul unui interviu recent, a dezvăluit faptul că ar fi fost violată la vârsta de 19 ani. Tipa spune că acum se simte bine și poate să râdă de acel eveniment, datorită muzicii și a numeroaselor ședințe terapeutice care au ajutat-o să depășească momentul, dar că atunci experiența a marcat-o și n-a vrut s-o facă publică pentru a nu se lăsa definită de ea. Tot Lady Gaga afirmă că piesa Swine are ca sursă de inspirație această traumă prin care a trecut.

Personal nu știu ce să cred despre Lady Gaga. Afară de faptul că e un personaj excentric până la penibil. Cel puțin eu așa clasific modul în care alege uneori să se îmbrace. De exemplu, mai țineți minte de rochia din carne în care se afișa acum ceva vreme? Ei bine, luna trecută i-a uimit pe parizieni îmbrăcată în ceva ce aduce a costum spațial dintr-o parodie SF (a se vedea imaginea de mai sus).

Niciodată nu m-am întrebat dacă există ceva eveniment punctual din trecutul ei care să fi declanșat acest comportament de frondă, că aș putea să-l cataloghez foarte bine și astfel. Și nici acum, că am aflat de faza cu violul, dați-mi voie să nu mă întreb. Pentru mine Lady Gaga rămâne un simplu personaj ce nu poate îmbrăca haina unui model.

Misterul diamantului Hope

Unul dintre motivele principale ale folclorului universal se referă la dubla fațetă sau pericolul pe care îl prezintă bogățiile rare ale planetei noastre. Este și cazul diamantului Hope („speranță” în limba engleză), una din cele mai spectaculoase pietre prețioase, de mărimea unui ou de porumbel și având culoarea albastră, despre care se spune că ar fi blestemată. De ce a primit acest epitet? Să descoperim împreună, mergând pe firul legendei.

Cu câteva secole în urma, un comerciant de bijuterii francez pe nume Jean-Baptiste Tavernier a intreprins o călătorie în India. De acolo, se spune, a furat o nestemată albastră - un diamant masiv, ce cca 115 carate - luând-o cu el în Franța. Bijuteria se afla pe fruntea sau capul unei statuete hinduse, înfățișând-o pe zeița Sita, și era protejat de un blestem. Odată furat, o soartă crudă s-ar fi abătut asupra oricărui om ce-l va atinge. Iar prima lui victimă a fost tocmai Tavernier, despre care există relatări că a murit sfâșiat la drumul mare de câini sălbatici, după ce a vândut diamantul.

Noul posesor al pietrei, regele Louis al XIV-a, a decis în 1673 s-o șlefuiască pentru a-i îmbunătăți strălucirea. Diamantul a trecut astfel prin prelucrări și ornări succesive, ajungând la regele Louis al XVI-ea și la soția lui, Maria Antoaneta. Aceștia și-au pierdut în timpul domniei cea mai mare parte a popularității iar în final au căzut victime ale Revoluției Franceze și au murit executați public.

În momentul capturării lor, diamantul (alături de celelalte bijuterii pe care le aveau) a fost confiscat și plasat în depozitul regal. A fost însă sustras de acolo de un grup de hoți, împreună de alte giuvaieruri. Deși mare parte din ele au fost recuperate ulterior, diamantul Hope nu a mai fost găsit. Se zvonește că un bijutier a încercat să-l taie pentru a-i schimba forma dar i-a fost furat chiar de către fiul lui, și până la urmă s-a sinucis.

A reapărut în Londra anilor 1812, la un comerciant pe nume Daniel Eliason, acesta fiind cel mai vechi moment din timp de unde putem fixa cu certitudine istoria acestui diamant. O să vă scutesc de parcursul urmat, deoarece puteți citit aceste detalii inclusiv pe Wikipedia. Pe scurt, trecând de la un posesor la altul, Hope a ajuns în cele din urmă la bijutierul american Harry Winston, care la presiunile lui George Switzer l-a donat în anul 1958 institutului Smithsonian. Astăzi el se află expus la unul din muzeele acestui institut.

Cât este adevăr și cât este mit din toată această poveste? Nimeni nu poate spune cu certitudine. Este de presupus că aura de mister din jurul diamantului a fost măcar pe alocuri exagerată, date fiind valențele pietrei. Ca să înțelegeți la ce ne referim, Hope are astăzi 45.5 carate. Pentru comparație, la Royal Diamonds, un magazin ce comercializează verighete și inele cu diamant, un inel din aur alb de numai 18 carate, cu rubine de 0,90 carate și diamante de 0,40 carate, ca cel din imaginea de mai jos, costă undeva la 6400 lei.

Dar este adevărat că pe lângă diamante conține rubine, nici aurul alb nu-i de lepădat iar prelucrarea se face în ateliere din Londra. De către magicieni albi care-i conferă inelului o aură protectoare și binefăcătoare.

În concluzie, nu toate bijuteriile de calitate sunt nefaste. Exceptând, desigur, faptul că pentru a le cumpăra, trebuie uneori să facem o gaură în buget. Poate că nici cu diamantul Hope lucrurile să nu stea cu mult diferit. În fond, toți oamenii care au trăit în anii 1800 au murit între timp, fie că l-au purtat la gât sau nu...

Regizorul propriilor tale filme de acțiune

Poți fi chiar tu. Dar trebuie să îndeplinești două condiții. Iar explicându-le, vei înțelege fără îndoială și la ce mă refer cu mambo-jambo-ul din titlu, care poate deocamdată ți se pare destul de criptic.

Prima condiție este să ai o viață ce implică pe alocuri acțiune. De exemplu, să fii schior, ca individul din imaginea anterioară. Sau săritor cu parapanta, biciclist, motociclist, pasioant de raliu și lista poate continua. Și pentru că am intrat oficial în iarnă, să mergem pe varianta cu schiorul. Încă nu avem zăpadă, dar o să vină și ea, la fel concediile. Și atunci, îți iei schiurile în spinare și te avânți pe cel mai înalt pisc, de unde îți dai drumul asemenea vulturului în picaj. Ce poate egala senzația pământului (zăpezii) ce se deplasează cu o viteză amețitoare sub tine? Dar, cum ziceam, merge și dacă ești simplu șofer.

Totuși, vacanța va trece și te vei reîntoarce la viața ta obișnuită. Desigur, vei rămâne cu amintirile, dar ele sunt doar ale tale. Și se vor estompa gradat. N-ar fi frumos să poți filma întreaga ta cursă pe panta de zăpadă? A doua condiți este să ai o cameră pentru așa ceva. Pe care să o montezi cumva pe cască, sau pe costum (există camere speciale ce pot fi montate astfel) și să filmezi toată scena. Dacă tatăl meu ar fi fost schior, mie mi-ar fi plăcut să intru în pielea lui, prin intermediul unui clip, fie și numai pentru câteva minute.


Multă vreme am crezut că aparatele GoPro sunt cele mai bune camere de acțiune. Poate și datorită modului inteligent de a se promova, după cum reiese și din clipul de mai sus. Au o grămadă, inclusiv cu filmări ale unor parașutiști. Unele sunt spectaculoase. Dar se pare că au și ele lipsurile lor. Pe www.actioncamera.ro de exemplu, un magazin pentru fix așa ceva, scrie:

Cel mai nou model GoPro Hero4 Black Edition este aici. Camera se adreseaza utilizatorilor interesati de cea mai buna calitate video disponibila pe o camera de actiune si sunt mai putin interesati de celelalte caracteristici pe care trebuie sa le aiba un actioncam: durata de viata a acumulatorului, aerodinamicitate, telecomanda.usurinta in utilizare.

Deci au calitate excelentă dar nu țin foarte mult la filmat. Pentru o durată de câteva ore, îți recomandă Drift Ghost-S sau HD Ghost. Indiferent de care îți iei, trebuie să scoți niște bani din buzunar. Pentru că nu sunt identice cu gioarsele de pe piață de la ruși. Calitatea costă. Sau, dacă ții la bani, îți poți lua o cameră simplă, cum și-a luat colegul meu de serviciu de la eMag.

Pe de altă parte, dacă tatăl meu ar fi fost schior, mi-ar fi plăcut să văd zăpada ce-i fuge sub picioare în cele mai fine detalii...

Spălatul dinților în imponderabilitate

Cum să-ți speli dinții în spațiu ar fi putut fi un alt titlu al articolului de față. Întrebare la care ne răspunde cosmonautul Chris Hadfield, de la Agenția Spațială Canadiană.


După cum poate știți, Chris Hadfield a fost un astronaut canadian, acum restras. A fost primul canadian care a pășit în spațiul cosmic și, pentru aproximativ o jumătate de an (decembrie 2012 - mai 2013), a locuit în Stația Spațială Internațională (ISS), ce orbitează în jurul planetei noastre. Unde a și realizat clipul de mai sus.

Windows Vista, baby

Anul acesta a „expirat” sistemul de operare Windows XP. Din 8 aprilie, Microsoft nu mai trimite actualizări celor care încă îl folosesc. Următorul pe listă este, desigur, Windows Vista.

Jocuri educative pentru cei mici

În mod cert, a educa un copil e una din cele mai solicitante sarcini pe care le poate avea cineva. Comuniștii au încercat asta timp de 45 de ani, prin impunerea unor reguli draconice (îmi povestea mama că nu aveau voie să iasă în oraș nici măcar duminica fără aprobare de la diriginte; de decolteuri, piercinguri sau tatuaje nici nu încape discuție). Și nu a funcționat. După '89, libertinajul a explodat pur și simplu, asemeni unui big bang social, ca o reacție la condiționările precedente. Și de atunci e în continuă expansiune.

Astăzi e mai dificil ca oricând să-ți educi copilul, fie în sensul unui cod etic și moral, fie insuflându-i setea de carte. Unii părinți au decis să-și lase orodul în voia lui, în virtutea noului curent, al libertinajului. În fond, ce probleme ar putea să aibă la școală, când iată, știe să intre pe internet, are cont pe Facebook, ba o rupe destul de bine și în engleză, lucruri pe care noi, ca părinți, nu le știm? Doar că odorul nu stă pe internet să se educe, ci se uită la filme porno și joacă tâmpenii toată ziua. Mă uitam cu mirare în campania electorală la declarația doamnei Gabriela Vrânceanu Firea, cum că Iohannis nu poate fi un președinte bun pentru că nu are copii. Și mă întrebam ce o califică pe dânsa ca mamă, afară de faptul că a procreat. Cât de mult s-a ocupat de creșterea și educația băiatului ei, care și-a picat anul acesta bacul cu 2 sau 3 la română?

Așa că nici laxitatea exagerată nu funcționează. Mai ales în condițiile trendului general de azi și al modelelor pe care ni le propune mass-media.

Iar acum, după această introducere, pentru că rândurile de mai sus sunt doar introducerea, să trecem la subiectul nostru. Între atâtea magazine online cu articole pentru copii, cuiva i-a venit ideea să strângă sub aceeași umbrelă cât mai multe jocuri educative. Și a deschis un site de unde se pot comanda diverse jocuri de acest tip, grupate pe categorii. De exemplu, există o pagină cu jocuri logice de tip puzzle, ce stimulează inteligența și memoria vizuală, o pagină cu jocuri creative, ce pot dezvolta latura artistică, o pagină cu jocuri aplicate unui anumit domeniu (limbă, matematică, logică) etc.

Din ce se vede, site-ul funcționează ca orice magazin online care se respectă, preluând și livrând comenzi în timp scurt, returnând banii sau schimbând produsul care nu vă convine fără să comenteze, ba chiar suportând dobânda de la bancă în caz că luați pe credit, deși nu-mi închipui neam pentru ce v-ar trebui credit să cumpărați jucării de acolo, având în vedere că am văzut unele și la prețuri de 12 lei, iar firma oferă promoții, discounturi, puncte de fidelitate și alte asemenea bonusuri care le pot face și mai ieftine.

Desigur, acest site nu reprezintă soluția mirobolantă la rata actuală de absolvire a bacului, soluție a cărei tratare depășește cadrul articolului de față. Dar este o inițiativă ce merită promovată. Pentru că una din legile naturii este joaca. La fel cum există gravitație, la fel cum Pământul se rotește într-un anumit sens în jurul axei lui, copiii se joacă. Numai că Pământul la un moment dat își va schimba sensul de rotație, așa cum face în mod regulat la intervale mari de timp. Nu știați asta? Păi poate nu v-ați ales jocurile potrivite când erați mici. Deci nici măcar polaritatea magnetică a planetei nu e bătută în cuie. Dar copiii vor continua să se joace atât timp cât vor exista oameni. Iar părinții lor, adică voi, veți continua să le cumpărați jucării, no matter what. Și atunci, dacă tot faceți asta, de ce să nu le cumpărați ceva care să-i ajute și stimuleze pozitiv?

În titlul site-ului scrie: „educația începe prin joacă”. Și de data asta, s-ar putea să funcționeze.