Căldură mare, monșer!

Sunt ardelean. Zona în care locuiesc nu este una de munte. Dar de deal tot este. Iar temperaturile sunt semnificativ mai scăzute decât în București. Și totuși, afară este căldură mare. Peste câteva zile vom fi la jumătatea lui octombrie și, dacă temperaturile se mențin așa, vom mai vedea pe stradă persoane la tricou.

Într-un fel, e bine. Că e frumos ca toamnele să nu fie friguroase, să avem iarnă 3 luni pe an în loc de 6. Pe de altă parte, nu-i chiar normal pentru clima acestei țări. De ce zic asta? Pentru că țin minte, de când eram mic, cum iernile erau ierni, cu zăpadă, iar verile erau veri, călduroase dar nesufocante, lipsite de zăpușeală. Acum parcă s-au dat toate peste cap. Iarna fie plouă, fie e cald, fie e rece dar n-avem zăpară. Vara plouă sau e frig, uneori. Per ansamblu, temperaturile sunt mai ridicate de-a lungul anului.

Încălzirea globală? Poate. Găurirea stratului de ozon? Cazurile de afecțiuni ale pielii, am senzația că mai multe decât acum câțiva zeci de ani, nu infirmă asta. Experiențele nucleare? Alegeți voi ce doriți. Ideea e că dacă nu ne îngrijim de această planetă, pe care o avem cadou, cel mai mare cadou pentru viața noastră, atunci o să sfârșim prost. Și sfârșitul ăsta nu va fi brusc, la modul că vine un meteorit peste noi și ne rupe în 4. Ci va fi lent, agonizant, ca în filmele sumbre.

Baletul – eleganta la superlativ

Baletul, greu de definit pentru majoritatea oamenilor dar totusi un cuvant cu o mare incarcatura emotionala. As defini aceasta forma de dans ca fiind una din cele mai elegante si surprinzatoare forme de a lega o conexiune intre trup si suflet.

Pe cat este de greu de definit, pe atat de greu este de practicat, aceasta este o parere strict personala dupa o scurta analiza a ceea ce inseamna, transmite si aduce in prim plan grandiosul stil de dans. Pentru a deveni o balerina in primul rand cred ca ai nevoie de o finete bine sculptata a caracterului, sensibilitatea să fie parte a sufletului iar mintea odihnita trebuie sa lege intelegerea muzicii cu ritmul. Pe langa acestea e nevoie sa urmezi timp de cativa ani cursuri balet pentru a te perfectiona si a ajunge la potential maxim.

Varsta potrivita pentru a intra in fascinanta si gratioasa lume a baletului este una frageda, cu cat mai devreme cu atat mai bine sustin profesori, inca de la varsta de 8 ani se poate incepe pregatirea. Corpul si miscariile au nevoie de o perioada de timp pentru acomodare si mult exercitiu, uneori chiar 6 antrenamente pe saptamana intr-un mediu propice precum o casa balet, pentru a se ajunge la miscari cat mai suave si naturale.

Naturaletea miscariilor si imbinarea lor perfecta sunt doar doua dintre cele mai importante caracteristici ale acestui "joc" care incearca sa contribuie la bunastarea oamenilor prin inducerea stari de calm si totodata cere concentrare maxima, asta insemnand ca mintea este linistita iar noi suntem prezenti in clipa "acum".

Dupa cum mentionam in randurile anterioare, aceasta este o simpla parere, daca stau sa ma gandesc bine, pana ieri nu cred ca am analizat vrodata baletul sau un alt stil de dans, nici nu cred ca mi se parea interesant, insa daca ne oprim o clipa in loc si ii acordam putina atentie parca intelegem de unde vine acea stare de liniste, de armonie, in momentul in care pomenim acest cuvant. Imi aduc aminte ca inca din copilarie rostirea acestui cuvant aducea cu el ceva special, fie ca era vorba despre el in sine sau oameni care practicau, odata cu inaintarea in varsta ne dam seama ca sufletul reactioneaza asa c-am la tot ce tine de arta.

Vreau sa cred ca baletul va ocupa mereu un loc special in lumea dansului si ca promovarea lui se va face incotinuu nu doar in scoli de balet, omenirea si sufletele noastre merita sa aiba parte de aceste frumoase acorduri regasite doar in acest dans.

Comentarii Google+ pe blog

După cum unii dintre voi știți, dețin mai multe bloguri. Majoritatea sunt propulsate de platforma Blogger (fostul Blogspot), al cărei proprietar e Google. Deși echipate cu tot ce e necesar, blogurile de pe această platformă au un sistem de comentarii nu la fel de bun ca cel de pe WordPress, de exemplu. Pentru a contrabalansa acest lucru, dar și pentru a-și promova propria rețea de socializare, Google a introdus la un moment dat posibilitatea optării pentru comentarii Google+, care să le înlocuiască pe cele implicite. Mai jos aveți opiniile mele despre acest nou sistem de comentarii, la câteva luni de la utilizarea lui.

În primul rând, pentru a implementa aceste comentarii, trebuie să vă upgradați blogul la Google+, folosind o opțiune specifică din panoul de control. Asta implică că pe viitor articolele scrise pe el o să apară semnate cu profilul vostru de Google+, care o să-l înlocuiască pe cel vechi. Cum anul acesta Google a renunțat la politica de a cere date reale de la utilizatorii rețelei lor de socializare, schimbarea de profil n-ar trebui să pună mari probleme nimănui, în sensul că se poate utiliza în continuare un pseudonim, dacă se dorește acest lucru. Odată făcut acest pas cu blogul, veți avea tot în panou un tab cu setări pentru Google+, inclusiv privitoare la comentarii. Le activați, și teoretic asta-i tot. Practic, mai trebuie uneori să editați șablonul (tema) blogului, dar există pe net destule resurse utile.

Față de cele vechi, comentariile prin Google+ au câteva avantaje. Cel mai notabil, ele adună la subsolul unui articol toate reacțiile de pe platforma Google+ privitoare la acel articol. Să explic puțin cum vine asta. Să zicem că eu scriu un articol A iar cineva îl distribuie pe Google+. Postarea lui de pe Google+ îmi apare automat la secțiunea de comentarii a articolului A! Mai departe, dacă cineva comentează pe Google+ la ce a postat respectivul, acel comentariu apare, de asemenea, sub formă de comentariu la articolul meu A. Mișto, nu? Apoi, atunci când lași un comentariu pe blog, ai o căsuță pe care dacă o bifezi, comentariul tău se va distribui automat și în Google+, având ce vizibilitate dorești tu (poți seta să fie publică, doar pentru prieteni etc). În fine, comentariile au un aspect estetic și ajută puțin la SEO (nu intru aici în detalii, poate voi scrie mai multe pe blogul meu de tehnologie).

Dar există și dezavantaje. Lăsând la o parte dificultățile de instalare (care nu se rezumă doar la editarea șablonului, uneori comentariile vechi nu mai apar, apoi se recomandă să nu ne modificăm adresa blogului pe viitor, altfel riscând să pierdem tot ce s-a comentat pe el anterior etc), comentariile prin Google+ nu pot fi moderate. Din ce am citit, chiar și atunci când dai block unei persoane, ea va putea continua să comenteze la tine, doar că tu nu vei mai vedea ce scrie. Practic, comentariile nu-ți mai aparțin (ca înainte), ci devin cumva parte a rețelei Google+. De altfel, secțiunea de comentarii din tabloul de control al blogului dispare cu totul.

Doi cititori care intră simultan pe același articol s-ar putea să nu vadă aceleași comentarii, în funcție de setările de vizibilitate ale celor care au comentat și relațiile lor de prietenie cu acești cititori. Sună complicat? Vă cred. Dar poate cel mai mare neajuns este faptul că eu n-am reușit să activez notificarea pentru aceste comentarii, adică să primesc un mail sau un sunet de clopoțel atunci când cineva îmi lasă un comentariu pe blog. Și, poate mai puțin important la prima vedere pentru voi dar esențial dacă ne gândim mai bine, cititorii nu mai pot comenta decât utilizând un profil Google+. Ceea ce s-ar putea să-i determine pe unii să nu vă mai comenteze.

În mare, cam acestea ar fi plusurile și minusurile. Dacă merită sau nu, vă puteți decide fiecare. Mie, după câteva luni de folosire, mi s-a cam acrit de ele. Dacă vouă însă vă fac cu ochiul, le puteți încerca. Pe Blogger rulează în mod nativ în timp ce pe WordPress sunt disponibile prin diverse pluginuri.

O problemă de împrejmuire

Să zicem că locuiți la țară și vreți să vă împrejmuiți un teren, sau propria curte, cu un gard. Cea mai simplă variantă ar fi să cumpărați sârmă, să faceți niște pari și să-i bateți, apoi să prindeți sârma de ei. Vă trebuie ceva timp și efort să realizați toate acestea dar veți avea la final terenul împrejmuit. Numai că gardul respectiv nu-i o structură foarte rezistentă, nu te izolează de privirile vecinilor și nici nu arată foarte bine.

Aspectul exterior este important mai ales dacă nu sunteți la țară ci într-un oraș, nu locuiți pe o străduță izolată ci într-o zonă rezidențială și nu aveți o casă ci o vilă. Indiferent însă de situație, soluția poate optimă este să vă faceți un gard de beton. Iar una din firmele de la care puteți cumpăra garduri din beton este Dumar Construct, de pe al cărei site am preluat și imaginea de mai sus.

Avantajele unui gard de beton sunt fiabilitatea, costurile foarte mici de întreținere, rezistența în timp și aspectul elegant, plăcut, care dă o notă de distincție. Avantajele colaborării cu Dumar Construct constau în faptul că vi-l transportă ei, și vi-l montează tot ei, dacă doriți, uneori fără costuri suplimentare (pe site se precizează că asigură transport pe întreg teritoriul țării și, în funcție de comandă, acesta poate fi gratuit). Tot pe site la ei se afirmă că utilizează materiale (cimenturi și aditivi) de primă calitate. De vreme ce sunt o frmă autohtonă, românească, și s-au menținut în business timp de 23 de ani, înclin să le dau crezare.

În fine, puteți alege dintre mai multe tipuri sau modele de garduri, cu diverse înălțimi, și care pot fi lăcuite, respectiv vopsite cu lavabil, în acord cu preferințele sau gusturile dvs. Și băieții spun că au o mare experiență în treburile ăstea, așa că nu se descurajează de condiții sau teren neprielnic, făcându-și treaba cu brio astfel încât clientul să fie cât mai mulțumit.

Eu unul le urez viață lungă, că mi s-a acrit de Bechtel și Chevron și RMG și toate firmele ăstea care vin „să ne ajute”. Să mai promovăm și de-ai noștri, zic.

Tare ca piatra

Vă propun un joc. Se dau următoarele: o casă, un garaj, o curte și grădină, toate goale, apoi o multitudine de lucruri pe care le puteți planta sau utiliza la decorare (arbuști, tipuri de copaci, tablouri, covoare, tipuri de parchet/gresii etc) și, în final, o sumă de bani. Se cere să mobilați, amenajați, ornați etc casa, curtea și grădina într-o manieră cât mai frumoasă, cu cât mai mult gust, încadrându-vă în suma de bani dată. Desigur, jocul nu este doar fictiv: îl practicăm fiecare, mai mult sau mai puțin, în viețile noastre de zi cu zi, când ne amenajăm locuința. Dar suntem constrânși de diverse limite, cum ar fi lipsa fondurilor suficiente, sau faptul că locuim la bloc și nu la casă. Pe hârtie sau în minte putem însă să ne imaginăm orice, așa că vă întreb: cum ar arăta casa voastră ideală?

De ce vă întreb asta? Pentru că în articolul de față o să vă prezint o modalitate de a utiliza piara pentru a vă înfrumuseța spațiul de lângă voi. Înainte de asta, să ne gândim puțin la piatră: ce are ea caracteristic? Cu siguranță tăria. Nu întâmplător a rămas în folclorul popular (și mă gândesc acum la Stea sau la Plugușor) expresia „tare ca piatra”. Piatra nu-i o chestie pe care s-o poți modela ca o plastelină, sau s-o poți rupe ori sparge ușor. Ceea ce, evident, în funcție de cum o folosești, poate constitui un avantaj. De exemplu, poți s-o pui pe jos, ori pe pereți.

Pe de altă parte, dacă vrem o casă frumoasă și cu mult bun gust, primul gând ne zboară către diverse lucruri care arată cât mai frumos. Un tablou, o decorație minunată, un candelabru aurit, o scară din lemn nobil sunt exemple care ne pot veni rapid în minte. Deci, am putea spune că frumosul este aici sinonim al artisticului. Și pentru că am ajuns la ea, vă întreb: ce este arta?

Într-o posibilă definiție, arta este victoria spiritului asupra materiei, cu transformarea acesteaia din urmă pe criterii estetice. Se ia o bucată brută, amorfă, haotică de materie și se modelează, i se dă o formă rafinată, care să ne gâdile în mod plăcut, vorba lui Caragiale, simțurile. Dintr-o bucată de lut am făcut o oală cu gravuri minunate pe ea. Pe o pânză incoloră am imprimat dansul unui fluture în jurul unei flori. Și dacă este să ne referim la modelarea materiei, ce materie opune mai multă rezistență decât roca, datorită tăriei ei? Tocmai de aceea, cred că avem mai puțini sculptori decât pictori, muzicieni sau scriitori.

Și ca să ajung la un soi de concluzie: se poate folosi piatra ca obiect estetic sau artizanal, și de ce nu chiar artistic, în locuințele dvs? Privind la imaginile de mai sus, răspunsul este că evident, da. Imagini care, după cum puteți observa, sunt preluate de pe piatraonline.ro. Mai exact, de pe pagina cu ardezie, tip de piatră nu atât de cunoscut precum, de exemplu, marmura. Există desigur și alternative, cum ar fi travertinul, sau într-un sens mai larg, moduri diferite de utilizare a pietrii, cum ar fi pentru decorațiuni și fântâni arteziene, dar despre toate acestea vă puteți informa și singuri.

Cam asta e tot. Pentru că aici voiam să ajung, iar imaginile inserate consider că sunt mai mult decât grăitoare. Altfel spus, am fost foarte plăcut impresionat de site-ul în cauză și mai ales de modalitățile în care ne putem amenaja casa folosind piatră rară sau naturală. Așa că vă invit și pe voi să vă clătiți cel puțin ochii, dacă posibilități pentru mai mult deocamdată nu aveți.

Învață limba română / Learn romanian language

Learn romanian language ar putea fi titlul în engleză. Astăzi ne lovim la tot pasul (virtual) de site-uri care ne propun să învățăm engleza rapid, să învățăm engleza fără profesori, să învățăm engleza în numai două săptămâni. De mailuri de tip spam cu acest subiect, nu mai vorbesc. Totuși, limba engleză este ușor de învățat. În primul rând, se face la școală. În al doilea, dacă pe vremea când eram eu mic nu existau calculatoare, astăzi ele sunt prezente în viața copiilor încă de la cele mai fragede vârste (și iată că Ponta dorește ca manualele celor de clasa I să fie în format digital). Internetul este și el foarte accesibil. Ori limba de facto atât pe net cât și pe calculator este engleza. Deci e relativ ușor de învățat, că vrei sau nu vrei, te intersectezi cu ea zilnic.

Dar și-a pus cineva problema învățătii limbii române de către un stărin, eventual unul care vine să ne viziteze? Se pare că și-au pus-o cei de la rolang.ro, care oferă cursuri de limbă română pentru studenți, personalul ambasadelor, oameni de afaceri, angajați etc străini care ar putea fi interesați de limba noastră. Sau, în cuvintele vorbitorilor de limbă engleză:

ROLANG School offers a variety of romanian courses for learning our beautiful language. The courses are suitable for adult students of all ages as well as for the different language skills requirements: business people, Embassies staff, employees, University students and so on. There is more then one type of such courses: courses for beginners, intermediate and advanced level; class courses, individual and online courses. And they are hold PHD authors of Romanian manuals for foreigners, University of Bucharest teachers and Romanian native speakers.

Join ROLANG programs today and let's just hope that your romanian will be better then my english!

Și ca să vă spun un secret, limba română este mult mai dificil de învățat decât engleza. În primul rând, engleza este o limbă simplă, cu puține cuvinte, în timp ce româna flexionează. Englezul venit la noi în vizită va fi mirat să afle că pluralul și cantitățile numerice depind de genul substantivului. Dacă e masculin, e unul la singular, doi la plural. Dacă e feminin, e una la singular, două la plural. Dați-mi doi morcovi, dați-mi două roșii. Pe urmă, mai sunt regionalismele, sau vorbirea comună. Degeaba înveți patrusprezece când toată lumea folosește paisprezece. Care mai nou e înlocuit și el de paișpe'.

Aș fi foarte interesat să citesc un blog scris în limba română de un astfel de străin. Cu atât mai mult cu cât nici cele scrise de români nu strălucesc întotdeauna la capitolul limbă. Să sperăm că, odată cu apariția inițiativelor de tipul rolang, acest lucru va deveni posibil.

In closing, you may know that learning romanian is a difficult task. In particular, it is much harder then learning english for a native romanian speaker. This is due to the peculiar characteristics of our rich language, the way words conjugate and bind toghether, as well as our „common language”, which is somehow different then academical language. But let's just hope that after following such a class, I will see you opening a blog in our language and we'll read and comment each-other!

Good luck!

Trei metode de a-ți pierde banii la pariuri sportive

Am un verișor care-i ahtiat după astfel de pariuri. Ok, el e și pasionat de fotbal: urmărește competițiile de la orice nivel, inclusiv cele din capionatul intern (eu nu mă uit decât eventual la competiții mari, cum a fost Campionatul Mondial, pe care însă anul ăsta l-am pierdut), citește știrile din domeniu, se uită la emisiuni de sport, știe cam toți jucătorii, antrenorii, bârfele despre ei, îmi pune porecle din fotbal. Deci e un fel de hobby al lui ăsta. Și, printre altele, pariază pe diverse rezultate, l-am văzut și pe net dar l-am văzut și offline.

N-am fost niciodată un mare fan al pariurilor sportive. Nu m-a prins microbul ăsta niciodată, și nici nu cred că mă va prinde pe viitor. La baza imunității mele stau o necunoaștere sau lipsă de aprofundare a domeniului sportiv (cum să pariezi dacă nu ai urmărit evoluția echipelor, nu cunoști îndeaproape performanțele lor etc?), o înțelegere a matematicii din spatele jocurilor de noroc în general (cum este cel de loto: șansele niciodată nu-i vor favoriza pe jucători, altfel loteria ar pierde; iar pariurile, fie ele și sportive, implică o anumită doză de hazard sau noroc) etc. Multele ferestre de tip pop-up care se deschid când navighezi pe net și te îndeamnă să pariezi nu au contribuit nici ele în bine la impresia generală asupra fenomenului. În concluzie, nu sunt adeptul lor.

Dar dacă ție îți place fotbalul (sau sportul în general) și ai niște bani pe care vrei să-i pierzi (că eu nu te cred că o să câștigi!), iată mai jos câteva metode prin care poți să pariezi online. De ce online? Pentru că este mai simplu decât să te deplasezi în oraș, pentru că este mai comod, pentru că ai mai multe opțiuni iar accesul la site este non-stop, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Desigur, ai putea afla și singur toate aceste informații, dar mai greu. Pentru că primele site-uri pe care ți le întoarce Google la o căutare după „pariuri sportive” sunt fie sponsorizate, fie pline de beculețe și chestii care clipesc, fie îți deschid ferestre noi în browser, fie au culori stridente etc. Astfel că mă îndoiesc de competența, transparența și bunele lor intenții. Site-ul de unde m-am documentat eu se numește PariuriSportive.com și se prezintă mult mai bine.

O primă variantă pe care o poți încerca este cea a pariurilor Unibet. Nu, nu direct pe site-ul în cauză: trebuie să îți faci cont pe un alt site, dedicat special acestor pariuri. Pe pagina linkuită se află doar informații despre cum să faci asta și cât timp îți ia până ai contul activ. În total, maxim câteva minute, zic ei. Ce poți face pe Unibet? Nu doar pariuri sportive, ci și jocuri de cărți, cazino, bingo etc. Site-ul e atât de mare încât are ditamai pagina pe Wikipedia. Localizat în Anglia, el oferă și o interfață în limba română.

O a doua opțiune foarte populară este legată de pariurile Bet365. Poate atracția principală a lor este flexibilitatea: poți paria pe sporturi de care n-ai auzit niciodată: Bandy, Trotting, Netball, Floorball, sau de ce nu si Sporturi Galice? Din nou, nu pe pagina indicată se desfășoară efectiv aceste pariuri, acolo doar ți se oferă informații din domeniu și link spre pagina oficială Bet365. E adevărat, linkurile sunt afiliate, dar îmi place ideea acestui site „meta”, care oferă documentație și linkuri spre case de pariuri de referință.

În fine, last but not least, ai auzit de William Hill? Este un tânăr britanic care, la 31 de ani, a deschis o casă de pariuri, ilegală pe atunci, împlinindu-și astfel pasiunea pe care o avea încă din adolescență: gestionarea pariurilor între prieteni. Sună cam romantic, iar toate acestea se întâmplau în 1934, la Birmingham. Bărbatul a murit în 1971, la 68 de ani. Casa de pariuri fondată de el există și azi. Dar mai bine îți las link spre pagina pariurilor de tip William Hill, spre a te documenta singur, că eu am obosit scriind.

Acestea sunt, dragă cititorule, câteva modalități aproape sigure (există multe altele, le vei găsi acolo dacă te va interesa) de a deveni dependent și de a-ți pierde banii. Pentru că ți-i vei pierde. Nu mă crezi? Pe cât facem pariu?