Cine se trezește de dimineață, departe ajunge

Am un coleg de muncă ai cărui copii sunt plecați în Italia. Copii e un fel de-a spune: fata e măritată iar băiatul se va însura anul viitor. Lucrează amândoi acolo de ceva timp, așa că luna trecută colegul meu și-a luat concediu și a fost să-i viziteze. Biletul i l-a luat cineva online, în avans, foarte ieftin: l-a costat undeva între 100 și 200 de lei, nu mai rețin exact suma. Destinația: Treviso, cu plecare din Cluj.

Ai zice că-i un preț minimal, mai jos nu se poate, în fond sunt peste o mie de km (1096). Asta am crezut și eu, până acum câteva minute, când am intrat pe un site cu zboruri low cost. Unde, pe prima pagină, am văzut o rubrică cu cele mai bune oferte la călătorii cu avionul. Timișoara - Treviso la 20 de euro! Într-adevăr, plecarea este pe 22 octombrie, de la ei spre noi pe 29, dar din ce văd eu acolo prețul este pentru bilet dus-întors și, scriu ei negru pe alb, include toate taxele. Prin WizzAir.

De la Cluj la Treviso sunt 33 euro pentru 25 octombrie, așa că prețurile diferă puțin. Evident, cu cât iei biletul mai devreme (cu o lună sau chiar două în avans), cu atât te costă mai puțin. Dar tocmai pentru că există diferențe de preț și oferte speciale, dacă sunteți genul care călătorește mult, poate merită să aveți un astfel de site la bookmarks, și să-l verificați din când în când. Pentru că acolo nu e o singură agenție de zbor, ci un centralizator al tuturor. Deci puteți alege dintre toate ofertele/agențiile disponibile.

Pe final, dacă tot am vorbit de el, să vă dau și link spre pagina de căutare a biletelor de avion spre Treviso.

Timpul probabil

Se anunță vreme frumoasă, caldă în majoritatea țării, cu soare și cer senin, fără precipitații. Dar oare asta este de ajuns? După atâtea zile lipsite de ploaie, o mică furtună ar fi mană cerească. Pentru că apa joacă un rol vital în ecosistemul planetei.

Când eram mic, nu înțelegeam de ce, după o ploaie abundentă, se oprește apa. Ulterior aveam să aflu că lichidul incolor care ne curge prin robinete este filtrat, în stații specifice de epurare. Evident, când volumul apei (rezultat în urma acestor ploi) crește, aparatele de filtrare sunt solicitate la capacitate maximă și uneori peste. Așa că, pentru a asigura o corectă tratare a ei, apa este temporar suspendată.

Pentru că da, apa poate juca și un rol malefic. Mai ales azi, când aerul este atât de poluat, pădurile atât de defrișate și localitățile atât de orașe. Au dispărut satele, a dispărut viața naturală iar dacă nu-ți stropești răsadurile de roșii (cu soluții chimice, evident), ele se înnegresc.

În continuare sunt ignorant cu privire la multe lucruri legate de prelucrarea apei. Văd pe net tot felul de produse sau aparate, cum ar fi pompa de apa cu tocator, nu știu ce sunt și la ce folosesc, e drept că, din ce bănuiesc, ele sunt mai mult utile celor care locuiesc la case sau dețin terenuri agricole ce și le vor irigate, și nu atât de mult mie, care nu știu ce-aș putea face cu ea pe balcon.

Dar dacă pompe n-am vrut să-mi iau, aeroterme sau aparate de aer condiționat am văzut pe la unul-altul. Având și ele rolul de a reduce picăturile de apă de pe corpul nostru, picături cunoscute sub denumirea populară de transpirație. Paranteză: știați că omul (corpul uman) este în proporție de 98% apă? Trebuie însă să menționez că în primăvara asta mi-am izolat apartamentul iar vara am constatat temperaturi suportabile. Deci a ținut cumva răcoare stratul de poliester, și acum aștept iarna, cu speranța că mă va scoate din casă de căldură. :) Caz în care da, se merită să-ți izolezi, și-ți reduce factura la gaz. Sau la lemne. :)

Mi se pare însă paradoxal faptul că, cu cât ne dezvoltăm din punct de vedere tehnologic, cu cât descoperim noi instrumente cu care să ne protejăm de factorii naturali sau să subjugăm natura în interesul nostru, cu cât ne închidem mai bine într-un turn de fildeș, cu atât suntem mai bolnavi, mai alienați, mai singuri. De exemplu, cazul de mai sus, cu ploile acide. Și cu alimentele bătute de soartă, de E-uri și de compuși modificați genetic.

Cred că în ritmul ăsta, peste câteva sute sau mii de ani, o să avem locuințe foarte sofisticate, dotate cu tot felul de instalații, sisteme și aparatură, dar în același timp o să fim, poate, 98% E-uri. Asta dacă nu cumva se inventează și un filtru de epurare a apei din organism, evident după ce rinichii ne vor ceda.

Gata, mă opresc, că am ajuns să mă gândesc la lucruri sumbe. De fapt, eu voiam să scriu un articol în jurul moleculei de H2O. Pentru că restul este... apă de ploaie. Dar uite că m-am luat cu povești și nu mi-a mai rămas timp. Poate data viitoare.

Zborul spre Dumnezeu, în variantă rusească

Patriarhul Kirill, preafericitul șef al bisericii ortodoxe rusești, a vizitat de curând - ne informează Reuters - o fabrică din estul îndepărtat al Rusiei. Evident, faptul în sine ar trece drept puțin relevant, dacă nu chiar banal, înalții prelați făcând deseori astfel de vizite întru buna păstorire a credincioșilor lor. Doar că la vizita de față, după ce le-a dăruit muncitorilor de la baza de avionae civile și militare iconițe sfințite de el însuși și le-a ținut un discurs cam pe următoarea linie:

Rusia nu poate fi vasală. Pentru că Rusia nu este doar o țară, este o întreagă civilizație, punct de congruență a unei istorii și culturi milenare, de o putere colosală,

a primit un cadou. Ceea ce iarăși nu-i cu nimic special, deoarece deseori presonalitățile care merg în vizită prin țară primesc cadouri. Doar că acest cadou este unul scump. Gândindu-ne la „statura” înaltului prelat, nici asta n-ar trebui să ne mire. Însă cum să vă spun, darul în cauză este un avion de luptă SU-35. Cu un singur loc.

Kirill este un apropiat al lui Putin, exercitând prin intermediul bisericii pe care o păstorește o influență foarte mare asupra populației nu doar din Rusia dar și de pe teritoriile fostei Uniuni Sovietice.

Ministrul păcălit de vulpe

Pe lângă alte declarații amețitoare, cum ar fi cea conform căreia toți elevii români au acces la internet (contrazisă de chiar Ministerul Educației pe care-l conduce, și care susține că 7000 de școli sunt neconectate), Remus Pricopie, ministrul educației, a mai făcut o gafă de proporții zilele trecute. Aflându-se duminică seara întro emisiune la Digi 24 și întrebat de moderatoare în ce oraș s-au născut Romulus și Remus, el a răspuns:

Nu știu dacă s-au născut într-un oraș anume, pentru că ei au fost găsiți de cineva în pădure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetățean...

Să nu cunoști tu, dragă Remus, legenda de la care ți se trage numele? Mai ales ca ministru al educației? Ori poate pentru că folosești internetul de mic, ești fan Firefox? În orice caz, pe post de material didactic, se dă statuia de mai jos:

Și se face precizarea: vulpea, oricât ar fi de șireată, nu poate lua forma unei lupoaice. Reciproca este și ea adevărată: lupul își schimbă părul dar vulpe nu se face.

Cele mai năstrușnice idei de ciorapi pentru femei

Pentru că azi e miercuri, și se practică obiceiul miercurii fără cuvinte, m-am gândit să vă prezint câteva modele de ciorapi de femei cu totul inediți. Luate de pe Bored Panda, un blog unde veți găsi multe asemenea postări cu imagini neobișnuite.

Puteți da click pe imagini pentru a le vedea la dimensiuni mai mari.

O poveste

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Demult, demult, pe când Soarele răsărea de la est și apunea la vest, pe când în România încă domnea minunata Epocă de Aur, a fost ziceam un copil. Și copilul acela era din cale-afară de special. Era deștept și frumos, și creștea într-o zi cât alți copii în 24 de ore. Și nu avea nevoie de atâtea lucruri „lame” pe care le cumpărau părinții de atunci copiilor lor.

De exemplu, nimeni nu i-a cumpărat niciodată un premergator, ca altor bebeluși de vârsta lui. Pentru că el nu avea nevoie: când îl dureau picioarele de la prea mult mers pe jos, adică cam după câțiva metri de pășit în linie dreaptă, începea să strige și mama sau tata îl luau în cârcă. Nimeni nu i-a cumpărat niciodată bicicletă cu două roți ajutătoare mai mici, la stânga și la dreapta roții din spate, pentru că el nu avea nevoie de așa ceva ca să-și mențină echilibrul pe bicicletă. Din simplul motiv că el n-a avut niciodată o bicicletă a lui. Într-un cuvânt, era un copil cu totul și cu totul neobișnuit.

Ajunși aici cu povestea, se cuvinte să fac o mică paranteză și să mă opresc asupra unui cuvânt menționat mai sus: „premergător”. Intenționam de mult să pun la punct o rubrică Dex, sau Dicționar, în care să prezint cuvinte interesante, de exemplu care au sensuri multiple. Cum este și cel de față. În mod normal, premergător este un adjectiv ce are sensul de anterior, adică ne referim la un eveniment care precede un altul. De exemplu, îl putem utiliza în construcții de forma: „În anunțul premergător invaziei din Ucraina, Putin declara că...”. Și până nu demult, acesta era și singurul sens pe care-l cunoșteam.

Însă limba română nu joacă după cum cântăm noi, adică este mult mai bogată și plină de sensuri decât cele pe care, în necunoștință de cauză, i le atribuim uneori. Premergător este totodată și substantiv, desemnând un lucru cât se poate de concret: un fel de cărucior pe care-l poți cumpăra bebelușului tău, pentru a se antrena la mersul pe jos de unul singur. Cam ca în imaginea de mai sus. Dar, în apărarea mea, pot spune că nu am știut de acest sens deoarece n-am avut până acum copii.

Închidem paranteza și revenim la poveste. Anii au trecut și copilul nostru din rolul principal a crescut mare. A mers la școală, după care la liceu și apoi mai departe, la facultate. Unde a intrat pe bază de examen, că atunci nu se putea studia la universități fără să-ți fi luat BAC-ul, cum se poate acum. Ce să mai, v-am zis că era un copil special. Și ajuns deja mare, și-a deschis un blog. Pe care a început să scrie cu talent și entuziam pe diverse subiecte, cum ar fi chiar acesta cu premergătoarele.

Dar oricât de special era el, un singur lucru nu l-a putut controla. Când s-a născut, părinții i-au ales un nume după propria lor minte, fără să-l întrebe dacă îi place sau nu. Iar gândul că nimeni nu l-a consultat în privința numelui lui, deși este AL LUI, a început să-l macine. În cele din urmă, eroul nostru (pentru că acum este deja mare) a luat o decizie salutară: va elimina și acest ultim inconvenient în calea originalității, acest ultim lucru care-l face să fie banal: își va alege un pseudonim după propriile lui afinități. Așa că, în scurt timp, îl veți putea citi nu doar pe blog (unde deja a tatonat de câteva ori cu ideea nick-urilor) ci și pe Facebook, cu un alt nume. Ales de el, unic și original.

Iar pentru cei care încă nu s-au prins, copilul din discuția de mai sus este chiar autorul rândurilor de față.

Se justifică să ții un animal acasă?

Nu mă refer la o muscă sau la un porc de bărbat care toată ziua mănâncă și doarme. Și vine bat acasă. Că acolo-i clar, nu se justifică. Ci la animale de companie: câini, pisici. Și ca să fie clar, nu mă refer la case cu gospodării, ci la apartamente. Deci: are sens, este etic, moral, util, bun etc să adopți un cățeluș sau o pisică?

Eu cred că înainte de a face asta, trebuie să te gândești la câteva lucruri.

Primul dintre ele ține de responsabilitățile tale față de acel animal. Marea majoritate a oamenilor care își cumpără un astfel de animal nu cred că se gândesc foarte departe în ce-l privește. Vor doar un cuțulică cu care să se joace toată ziua. Dar acel cățel are și el nevoi. În primul rând, nevoia de hrană. Și nu, hrană nu înseamnă doar bobițele acelea uscate pe care i le cumpărăm de obicei din magazin. Ca și omul, animalul are nevoie de o anumită variație alimentară. Și de alimente uscate, și de hrană umedă. Sigur, există magazine, de exemplu pe www.petpal.ro am văzut mai multe tipuri de hrană, dar mai trebuie și omul să fie educat, să știe să-i cumpere lucruri diverse.

Apoi, animalul mai are nevoie de sex. Și aici ai o problemă. Dacă nu-l castrezi, el va avea niște pui. Ce faci, îi crești și pe ei? Îi alungi, îi omori? Îi dai cui vrea să-i ia? Iar dacă îl castrezi, îl transformi. Plus că-l mutilezi. Vouă v-ar place să vă castreze cineva? Apoi, animalele nu suportă foarte bine spațiile închise. Vor avea nevoie de ieșiri în aer liber, de plimbări. Va trebui să-ți faci timp pentru ele. Și timpul nu-i așa ușor de găsit în ziua de azi.

Într-un fel, a avea un animal e ca și cum ai avea un copil, dar la o scară mai mică. Trebuie să ai grijă de el.

Pe urmă, mai ai o responsabilitate față de semenii tăi. De exemplu, după ce cățelul devine câine în toată regula, va trebui să ții cont de posibilitatea ca el să muște pe cineva la un moment dat. Apoi, dacă îl plimbi afară, ar fi frumos să strângi mizeria după el, când acesta se decide că a venit momentul pentru nevoile lui fiziologice. Parcă „meseria” de stăpân de animale nu mai este la fel de frumoasă pe cât ai crezut, nu?

Pe de altă parte, animalul îți poate oferi satisfacții emoționale foarte mari. Te va iubi necondiționat. Te va aștepta de fiecare dată acasă, fără să te certe pentru că ai lipsit, și se va gudura la picioarele tale când treci pragul. Îți va dormi în pat și te va trezi la oră fixă. Se va juca cu tine, făcându-te să uiți de griji și să-ți disipezi stresul acumulat peste zi. Te va privi ca pe un zeu. Și va fi permanent inocent în afecțiunea pe care ți-o poartă.

Pentru toate acestea, nu îți va cere decât un singur lucru: să-l iubești și să ai grijă de el.