Ploi, cald, vară și iarnă

La noi la școală încă se învață că România este o țară cu patru anotimpuri și cu o climă temperată. Nu este. Adică nu mă înțelegeți greșit, a fost. Probabil pe vremea când respectivele manuale de geografie au fost scrise, a fost. Dar nu mai e. Presupun că poluarea, experiențele nucleare, distrugerea anumitor specii ale florei și faunei terestre, toate separat și luate-mpreună contribuie la ceea ce am putea numi degradarea treptată a climei de pe glob.

De altfel, țin minte și eu, când eram foarte mic, că existau patru anotimpuri. Vara venea după primăvară și era cel mai plăcut de stat afară la tricou, toamna îi urma în mod firesc, cu frunzele îngălbenite căzând pe trotuar, apoi era magica iarnă, încheiată cu o primăvară ce restarta ciclul. Duse sunt acele vremuri, căci azi avem doar două anotimpuri: iarnă și vară, care se schimbă între ele brusc.

Mai mult, iarna fie este extrem de geroasă, fie are o temperatură ciudată, cu valuri de căldură, fie nu există deloc zăpadă (dar avem ploi și inundații din belșug), fie zăpada acoperă tot. În timp ce vara acele termometrelor urcă la extrem. Pe bune, transpiram mai puțin când eram copil și fugeam afară la joacă, vara, decât acum, când stau dezbrăcat acasă.

Dacă mi-aș permite, probabil aș intra pe net, aș căuta frumos un aparat de aer conditionat fujitsu, mi l-aș instala frumos în cameră și n-aș mai avea treabă. Dar 1500 de lei este o sumă mare chiar și pentru mine, mai ales într-o perioadă când tocmai mi-am izolat blocul. Că altfel, când ați fi intrat la mine-n casă ar fi fost ca și când intrați în sediul BCR, sau într-o mașină din aia scumpă, de lux: climă, frate!

Sau poate, dacă nu m-ar deranja garanția cu 2 ani mai mică (3 ani în loc de 5, wow!), mi-aș lua un aparat cu aer conditionat daikin. E mai scump și probabil mai „de firmă”. Aparate din ăstea ieftine, de doi lei, nu îmi iau. Pentru că nu se merită. Peste zece ani de când lucrez și fac cumpărături pe banii mei m-au învățat că nu-i scump ce-i scump, ci-i scump ce-i ieftin. Pentru că se strică, nu performează la capacitatea specificată, trebuie cumpărat altul, care iar se strică și tot așa. Dacă iei ceva bun, ai și calitate, te și ține. Iar o garanție de 3-5 ani mi se pare super-ok.

Dar cum ziceam, momentan nu am bani. Poate la anul. Până atunci însă, voi cum vă răcoriți în august? Afară de dușurile cu apă rece...

Bărbații se gândesc numai la sex: mit sau realitate?

Unul dintre lucrurile care se afirmă atât pe la colțuri cât și cu voce tare despre bărbați este că dinsinșii reprezentanți ai sexului tare se gândesc tot timpul la sex. Adică non stop. Ceea ce evident nu poate fi decât fals, având în vedere că omul doarme în medie 8 ore pe zi iar atunci când dormim, facultățile cognitive ne sunt suprimate sau modificate.

Lăsând gluma la o parte, rula mai demult o emisiune la ProTV, avându-l ca moderator pe Florin Călinescu. Acesta a prezentat la un moment dat un studiu efectuat de niște cercetători, ale cărui rezultate pot să fie surprinzătoare pentru mulți. Conform acestui studiu, femeile se gândesc destul de mult la relații intime, iubire și altele asemenea, în timp ce o mare parte din creierul bărbatului, să zicem „lobul” corespondent, este alocat... șofatului!

Și cu asta ajungem la esența mitului legat de sex. Pentru că e un mit. În realitate lucrurile stau astfel: bărbatul este o fire pasională. Spre deosebire de femeie, care are nevoie de timp să se deschidă amoros, un bărbat va iubi și va dori cu ardoare și intensitate. Dar această ardoare se exprimă în orice altă direcție, nu doar în cea legată de eros. De exemplu, un bărbat va adora să conducă o mașină puternică, se va aventura pe cele mai înalte piscuri montane sau va trăi cu intensitate fiecare fază a unui meci de fotbal. Pentru că așa este firea lui: pasională.

Și da, chestia cu mașinile e pe bune. Nu știu voi, dar în timpul copilăriei mele se colecționau tot felul de abțibilduri (în principal din gume de mestecat dar nu numai) cu poze de mașini. Modele noi, prototipuri, tot ce vrei. Suntem programați genetic pentru așa ceva. Nu doar că vrem ca bărbați să conducem, dar vrem să conducem un bolid. Vrem ultimul model de BMW. Vrem cea mai tunată mașină. Cu cei mai mulți cai putere.

Vreți să știți cât ne costă această pasiune a noastră? Păi de exemplu, acesta este pretul pentru plasa tuning. Pare mic, dar e doar o plasă tuning; după aceea vin capacele roților, farurile, caroseria, faceți voi socoteala. De ce dăm atâția bani pe ele? Pentru că viața, în opinia noastră, merită trăită la maxim. Biologii au și ei un nume pentru acest tipar. Îi spun testosteron.

Până și pe centruldepresa.ro au ajuns articole despre mașini. De ce nu? Promovăm un lucru care ne place, care prinde. Așa că cine zicea prostia cu bărbații ahtiați după sex? Eu nu sunt cercetător, dar o să vorbesc acum din perspectiva proprie. Pentru mine, ar fi mult mai important să dețin ultimul model de Mercedes, personalizat.

În care, bineînțeles, să mă prostesc uneori cu câte o fată.

Viața este ridicol de bună

Dacă mergi pe stradă, te vei intersecta la tot pasul cu oameni posomorâți, agitați, obosiți, în ai căror ochi deseori nu se întrevede nicio speranță. Oameni cu fețele șterse, mergând rutinați la serviciu. Dacă îți vei suna un prieten sau un membru mai îndepărat de familie, cum ar fi un verișor pe care nu l-ai văzut de mult timp, și îl vei întreba ce face, ai mari șanse să înceapă să-ți povestească prin câte greutăți trece cu salariul, familia, viața. Și totuși, uneori dai peste cazuri sau situații care nu doar că te lasă gură-cască, dar te fac să-ți modifici radical perspectiva pe care o aveai înainte asupra vieții.

Un astfel de caz este acela al lui Nick Vujicic.

Pe numele lui Nicholas James Vujicic, Nick - cum îl poreclesc prietenii - este un australian de 31 de ani, născut cu o boală sau condiție foarte rară: lipsa tuturor membrelor. Adică nu are nici mâini și nici picioare. Vă imaginați cum ar putea fi viața pentru un astfel de om?

Copil fiind, Nick a avut mari dificultăți în a se integra în societate. A vrut chiar să se sinucidă la un moment dat. Dar în cele din urmă și-a acceptat handicapul. După care a început să privească viața cu alți ochi. Și să fie fericit. La ora actuală Nick scrie, înoată, pescuiește, joacă golf și face o serie de alte activități care, în contextul lui, par rupte dintr-un scenariu science-fiction.

Mai mult, el a scos o carte, intitulată Viata fara limite, în care ne învață cum să căutăm fericirea și sensul de a trăi. Pentru că de la cine am putea învăța mai bine aceste lucruri dacă nu de la cineva care reușește să trăiască din plin, în ciuda dizabilităților pe care le are?

Iată câteva dintre calitățile pe care Nick consideră că trebuie să le ai spre a fi „ridicol de fericit”: o voință puternic[, care să te ajute să depășești orice obstacol, o speranță imposibil de înăbușit, credința în Dumnezeu și posibilitățile lui infinite, dragoste și acceptare de sine, altruism, simț al umorului și curaj. Pe toate acestea și încă câteva le veți putea descoperi citindu-i cartea, care este totodată un bestseller internațional.

Poate unii vă gândiți că tipul e un personaj fictiv. Că nu se poate așa ceva. Trebuie să recunosc că nici eu nu știam nimic de existența lui până azi, când am intrat pe librăria Maranatha. Dar două pagini de Wikipedia, una pe .en și una pe .ro (cu siguranță sunt și în alte limbi) plus nenumărate poze și informații cu și despre el mi-au arătat că este, cum se zice, pe bune.

În opinia mea, Nick Vujicic este un model de viață. Un om care îți arată că, indiferent cât de greu ți-ar fi, indiferent cu ce situație te-ai confrunta, perspectiva fericirii și a succesului îți este întotdeauna accesibilă. La ora actuală el predă aceste lucruri oamenilor din întreaga lume, redându-le încrederea în ei. Și când te gândești la situația lui, parcă problemele cu care te confrunți în viața de zi cu zi devin brusc insignifiante. Pălesc.

Poate că viața este întotdeauna frumoasă. Numai că noi o privim de cele mai multe ori din unghiuri greșite.

Adio la reclamele cu pornografie!

Site-urile erotice care doresc să-și facă publicitate prin intermediul lui Google vor trebui să caute alte variante. Reclamele prin binecunoscutul program Addwords nu vor mai fi posibile pentru ele.

Inițial, Google a anunțat încă din martie că, începând cu luna iunie, va intra în viguare o nouă politică a reclamelor, reguli noi, conform cărora conținutul sexual explicit va fi banat sau interzis. Cum Google deține monopolul absolut în ce privește căutările online, rezultă că această decizie scoate practic site-urile pornografice în afara internetului. Desigur, lor le rămân canale specifice nișei lor, dar este de așteptat ca traficul ce le venea prin intermediul promovării plătite să scadă considerabil.

Puteți citi mai multe despre acest subiect aici.

Reamintesc că Google are o politică strictă în ce privește conținutul pentru adulți. Astfel, la accesarea unui blog care rulează pe platforma Blogger (deținută de Google) și conține materiale sensibile din acest punct de vedere, ești întâmpinat de un avertisment cu privire la acel conținut. Iar atunci când cauți ceva în Google, ai la dispoziție mai multe filtre pentru rezultatele cu conținut sexual.

Vara desculță

Vara este, din multe puncte de vedere, cel mai mișto anotimp. Unul din lucrurile la care poate nu v-ați gândit este că vara cheltuim mai puțin. Sau avem ocazia asta. De ce? Păi pentru că fiind mai cald, ne îmbrăcăm mai sumar. Și un tricou costă mai puțin decât un palton iar niște sandale dama piele mai puțin decât niște bocanci sau cizme, chiar imitație. Ei? Este că nu v-ați gândit la asta?

Vara se umblă în șlapi. Sau în sandale. Este permis și la birou, la firmă, în verde sau acasă, în oraș. Iar dacă vrei să găsești sandale ieftine, o posibilitate ți-o oferă piețile. Dar în piață se vor afla și lucruri la mâna a doua, sau dubioase, făcute pe vapor, care nu te vor ține mult. Dacă vrei să cumperi ceva de calitate, poți consulta site-urile magazinelor online de haine. Iar unul care merită să-l vizitezi este Matar.ro.

Pe acest site, căruia i-am pus și linkuri mai sus, vei găsi lucruri care, zic eu, se adresează și celui mai modest buzunar. Despre calitate nu știu, că nu am cumpărat, dar par o firmă serioasă și cunoscută. De exemplu, au și lucruri scumpe, pentru pretențioase, cum ar fi sandale cu plasă argintie, la 470 de lei (de fapt 469, dar pe bune, mă depășesc setările ăstea de preț). În timp ce pe palierul de jos, avem prețuri începând de la 29 de lei. Nici oferta de papuci vara 2014 nu este mai prejos, cu prețuri începând de la 19 lei.

Iar dacă vrei să cumperi și mai ieftin, te poți abona la newsletter-ul lor și vei primi un voucher de 10% reducere pentru comanda următoare. Ca un mic pont, o poți face înainte de a efectua o comandă mai mare. Și ca să nu fii spamată cu mailuri de la ei, îți poți face o adresă de mail special pentru newslettere, cu care să te abonezi la astfel de magazine și pe care să o consulți atunci când dorești să afli care mai sunt noutățile, ofertele și promoțiile din domeniu.

Spor la... descălțat!

Pacemakerele ar putea deveni complet biologice

Faptul că umanitatea a inventat mici dispozitive electronice care pot regla bătăile inimii (utile celor care suferă de anumite afecțiuni cardiace) este în sine uimitor. Dar aceste fine aparate trebuie menținute și înlocuite, uneori putându-se chiar infecta. Cercetătorii spun că lucrează la o soluție mai puțin invazivă: pacemakere biologice. Este vorba de o formă de terapie cu gene, care implantează inima cu un virus purtător de gene, ce creează un nod la nivelul inimii, un fel de colecție de neuroni care acționează ca un metronom natural.

Recent, ei au reușit să îmbunătățească bătăile inimii la 12 porci cu afecțiuni cardiace, injectând în anumite regiuni ale mușchiului cardiac astfel de gene. După două zile de la injectare, inima animalelor a început să pulseze într-un ritm regulat, normal, și mai puternic decât în cazul porcilor cărora le-au fost inserate pacemakere clasice. Totuși, după două săptămâni, porcii au revenit la ritmul iregular de la început, ceea ce ar putea sugera că tehnologia este valoroasă dar trebuie perfecționată.

Interesant este modul în care aceste gene au încetat să funcționeze. Fiind transportate de un virus, sistemul imunitar al animalelor s-a autosesizat și a reacționat, anihilând „infecția” în aceste două săptămâni. Dacă însă oamenii de știință ar găsi o soluție pentru asta, ei spun că există premizele ca aceste terapii să fie implementate încă de la nivelul copiilor aflați în uter, dacă ei prezintă afecțiuni specifice. De asemenea, tehnologia ar putea s-o înlocuiască în totalitate pe cea actuală, cu pacemakere. Gândiți-vă ce ar însemna să nu mai trebuiască să înlocuiți bateriile unui aparat care se află în corpul vostru!

(sursă foto)

Amintiri din Cluj

Țin minte că orașul era unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut. Aglomerat, dar frumos. Nu în sensul clasic, arhitectonic, ci prin poezia străzilor, prin accesul la cultură pe care îl oferea, prin tineri, prin dinamism și prin clădiri.

Orașul nu este foarte mare. Cartierele sunt ușor de parcurs, chiar mergând pe jos, dacă vrei să faci o plimbare mai lungă. Pentru că e situat cumva pe un deal, Zorilor e deasupra, adică la o altitudine mai mare decât restul orașului. Cel mai frumos cartier este Mănăștur. Dar Grigorescu e cel mai liniștit, cu spații verzi, de fapt arată de parcă ar fi amenajat într-un parc gigantic, adaptat pentru a găzdui blocuri și imobile.

Ca puncte turistice de inters, sunt destule. Dar dacă vrei să-ți petreci timpul în natură, aș putea recomanda Gdădina Botanică din Cluj, care este superbă. Apropo, orașul este Cluj-Napoca, județul e Cluj, o confuzie pe care eu o unul făceam mai demult. Oricum, exceptând Grădina Botanică și Grigorescu, nu prea sunt foarte multe parcuri, mă refer de genul celor din capitală, mari, întinse. Asta și pentru că aria orașului e mică iar populația mare, Clujul fiind un puternic și important centru universitar.

Dar eu am fost demult pe acolo, între timp probabil orașul s-a extins și continuă s-o facă, văd de exemplu pe net firme de amenajari gradini cluj, deci presupun că au și clienți. Oricum, teren în jurul orașului ar fi.

În apropierea Clujului se află pădurea Baciu, care a primit un renume interesant, de genul celui pe care-l are Triunghiul Bermudelor, fiind raportate acolo multe fenomene stranii sau inexplicabile. Am fost o singură dată, cu un grup, și pot spune că singura percepție neobișnuită a fost trecerea foarte rapidă a timpului. A nu se confunda cu satul Baciu, care-i și el un sat periferic, undeva la vreo 5 km de Mănăștur, dacă bine rețin (sau poate acela e altul). Am fost și acolo, tot o singură dată, în interes de „afaceri”. :)

Desigur, există mai multe cinematografe, o cinematecă, librării, cămine studențești, operă, tratru, dar și cluburi sau discoteci. La fel, muzee sau locuri pe care le poți vizita, cu vestigii istorice. Foarte mulți unguri, poate aproape jumătate, așa că limba maghiară o auzi la tot pasul. Prieteni cu românii, evident. Și da, ardeleni de-ai mei.

Nu știu când o să mai am ocazia să merg. Când ești elev sau student, de regulă treci prin viață fără a-i acorda prea multă atenție. Și peste câțiva ani, ajungi să-ți amintești nostalgic de oamenii, locurile și întâmplările prin care ai trecut...