Balnear

Deja suntem în iunie iar afară arde asfaltul, vorba lui Caragiale, căldură mare. Astăzi în cadrul rubricii Dicționar voi vorbi despre un cuvânt de sezon: balnear.

Cuvântul „balnear” provine din franțuzescul „balnearius” și are, conform DEX '09, două sensuri. Primul sens îl pune în legătură cu băile în general. Al doilea sens pleacă de la primul și nuanțează puțin lucrurile: băi curative, vindecătoare. De altfel, o expresie binecunosuctă în care el apare este „cură balneară”.

În viață, puține lucruri sunt sigure. Unul dintre ele este faptul că aproape întotdeauna ne dorim să ne luăm concediu vara. Nu ne reușește tot timpul, dar atunci când ne reușește, ne aruncăm entuziaști ochii pe diversele site-uri și agenții de turism, căutând febril o destinație pe care să o onorăm cu prezența noastră, sau ne și imaginăm întânși pe nisipul fierbinte de pe litoralul românesc. Un criteriu pe care adeseori nu îl avem în vedere în aceste situații este dacă locul unde vrem să ajungem poate fi asociat cu cuvântul „balnear”.

România dispune de numeroase stațiuni și oferte speciale balneo cărora însă nu le prea dăm atenție când suntem tineri. Eu vă sfătuiesc să țineți cont și de acest criteriu pe viitor. Pentru că dată tot mergeți undeva să vă relaxați, de ce nu ați obține și un plus de sănătate cu ocazia asta? Ați observat de exemplu că foarte mulți pensionari aleg să meargă în astfel de stațiuni, pentru a-și ameliora diferitele afecțiuni de care suferă? De ce să nu le prevenim din timp, încă de pe acum, când suntem tineri, în loc să fie nevoie să le tratăm mai târziu?

Iar dacă vă gândiți că poate ele nu sunt la înălțimea locurilor pe care obișnuiți să le vizitați, e bine să meditați asupra faptului că nu vă puteți forma o opinie justă asupra unui lucru până când nu îl încercați. Altfel, nu faceți decât să dați dovadă de prejudecăți. De exemplu, dacă o căutare după balneo Sovata nu vă trezește interesul, vă pot spune din experiență că minele de sare de la Slănic Moldova sunt mirifice. Strâmbați din nas la auzul numelor românești? Puteți încerca un sejur Sf. Constantin și Elena, e la vecinii noștri bulgari și, mai mult, pe litoral.

Așadar, celor care mergeți în concedii, lăsați-vă laptopurile acasă, uitați de Facebook, de statul pe scaun și inhalatul noxelor de la mașini pentru o perioadă, și faceți niște băi de nămol. Poate mai târziu îmi veți mulțumi.

De ce îți place vara?

La un moment dat, părintele (jucat de Dem Rădulescu) l-a întrebat pe băiat care vacanță îi place mai mult: de vară sau de iarnă. Iar băiatul a spus că de vară, că e mai lungă. De ce e mai lungă? Pentru că la căldură, lucrurile de dilată. Nu știm dacă fericirea se dilată și ea vara, dar cu certitudine majoritatea dintre noi încercăm să ne luăm vacanțe, concedii și pauze în această perioadă. Care tocmai a început, de vreme ce suntem în 6 iunie.

O soluție pentru cei care caută unde să-și petreacă concediul sau vacanța de vară poate veni de la oferta autohtonă de sezon: munte, mare, stațiuni de la noi din țară. Pentru că fiind locale, adică nu în străinătate, costurile sunt mult mai mici (deși, dacă mă gândesc bine, prețurile în hoteluri s-ar putea să fie destul de pipărate, fapt care a făcut ca unii să prefere, de exemplu, litoralul bulgăresc). Totuși, cu multe forme de relief (litoral, câmpie, podiș, deal, munte) și patru anotimpuri, România are multe locuri frumoase care pot fi vizitate mai ales în această perioadă a anului.

Pentru cei care vor să combine prețurile mici cu vizitarea unor locuri care nu sunt de esență sau origine românească, o soluție poate fi municipiul Sebeș. Întemeiat de coloniști secui, putem presupune că veți găsi acolo mai mult decât cultura și tradiția pur-românească, pe care o aveți și acasă. Cazare vă puteți lua la hotel Clasic Sebes și de vizitat, puteți alege între: Biserica Evanghelică-Lutherană edificată în stil gotic, Turnul octogonal de lângă Mănăstirea Franciscană, rezervația geologică Râpa Roșie și altele.

Iar dacă aveți și blog, puteți să vă descrieți apoi pe el peripețiile avute. Am rezervat o camera in Poiana Brasov pe Bookingexpert.ro, ar putea să fie introducerea unui astfel de articol, și apoi să continuați cu perspectiva generală asupra orașului, locurile vizitate, prețurile, oamenii, interacțiunile cu ei, tradiția, bogăția culturală, fără să uitați, evident, să vă condimentați articolul cu pozele făcute. La final vă așterneți pe pagina virtuală impresiile și starea generală cu care ați rămas în urma călătoriei.

Dacă pozele pot să păstreze clipe și amintiri, un blog poate memora mult mai mult, fiind un jurnal al gândurilor și trăirilor voastre din trecut. Peste ani și ani veți reciti, poate, paginile scrise acum, și vă veți reaminti detaliat totul. Indiferent însă că dețineți sau nu un astfel de blog, lăsați puțin la o parte grijile zilnice, faceți o pauză la serviciu și mergeți undeva să vă relaxați. Pentru că suntem deja în 6 iunie, și este vară, iar vara concediile se dilată...

O perspectivă asupra inteligenței

Am citit mai demult un articol într-un ziar online, nu mai rețin exact care, articol ce debuta cu o întâmplare din viața autorului. Cândva, acesta asistase la o discuție dintre un profesor universitar român cotat ca foarte deștept și un străin venit în vizită la noi. La un moment dat, străinul l-a întrebat pe profesor: „Dacă sunteți atât de deștept, de ce nu sunteți bogat?” Întrebarea l-a pus într-o serioasă dificultate pe interlocutor, care a început să se încurce, bâlbâie și fâstâcească. Într-un final, răspunsul a venit pe filiera că la noi în țară cu inteligența nu faci nimic, ca să reușești îți trebuie tupeu, pile, șmecherie. Concluzie pe care a preluat-o și jurnalistul respectiv și pe care și-a bazat, de altfel, articolul citit de mine.

Ei bine, dați-mi voie să vă spun că atât profesorul în cauză cât și jurnalistul se înșeală. De ce? Pentru că inteligența chiar te ajută să faci bani (în aceeași măsură în care prostia te face să-i pierzi). Să luăm un exemplu. Să zicem că X vrea să își deschidă o firmă. Se gândește el puțin și se decide asupra unui magazin alimentar. Raționamentul este următorul: toată lumea mănâncă, deci întotdeauna va exista cerere de pâine, zahăr, ulei, lapte etc. Și astfel X ia un împrumut de la bancă iar cu banii obținuți își face un SRL, închiriază un spațiu comercial, angajează personal etc. Și se pune pe treabă. Ce părere aveți, care-s șansele lui de reușită?

Cel mai probabil, în câteva luni X va da faliment. De ce? Pentru că a omis să factorizeze în ecuație oferta de produse alimentare. Chiar dacă există cerere, sau poate tocmai de aceea, există nenumărate chioșcuri și magazine de unde poți cumpăra pâine, lapte etc. Mai mult, unele supermarketuri cumpără în cantități mari și primesc discounturi pe măsură, având posibilitatea de a oferi niște prețuri la care X nu are cum să se alinieze. Urmarea? X a pierdut timp și bani pentru că nu a avut un plan de afaceri solid, bazat pe o gândire inteligentă și creativă. Altfel, și-ar fi deschis poate un magazin de articole de pescuit, pentru care deși există mult mai puțină cerere, nu există nicio ofertă în zona lui.

Acest exemplu simplu ne arată că inteligența produce efecte în exterior. Iar eu spun că produce efecte întotdeauna. Prin asta se poate ea măsura. Simplul fapt că ești capabil de conexiuni și deducții logice este irelevant dacă nu reușești să punctezi cumva, să le transformi într-un avantaj. Avantajul poate însemna multe lucruri: fie bani, fie timp liber mai mult, fie o iubită care inițial nu voia să fie cu tine etc. Dar ideea rămâne: inteligența se măsoară prin rezultatele ei. Degeaba știi să rezolvi ecuații matematice complicate dacă nu poți traduce asta într-un avantaj palpabil, concret. De ce? Păi pentru că dispui de material genetic și mori de foame în timp ce alții, mult mai puțin dotați, se descurcă mai bine ca tine. Nu-i ăsta semn de prostie din partea ta?

Definiție: Inteligența este capacitatea de a-ți gestiona și fructifica la maxim resursele fizice, intelectuale și spirituale native.

Din dezavantajele orașelor mari

Orașele mari au, bineînțeles, o serie de avantaje vizibile cu ochiul liber sau de către fiecare. Spre exemplu, un astfel de avantaj constă în posibilitățile mărite de angajare. Asta nu înseamnă doar locuri de muncă mai multe într-un anumit sector, ci și domenii variate de activitate, de la cele mai de jos meserii (tâmplar, brutar, instalator, manipulant etc) până la joburi în domenii legate de știință și cercetare, specializări avansate (medic, avocat etc), publicitate și mass-media, internet etc. Joburi pe care, uneori, le poți practica de acasă. Un alt exemplu, nivelul salariilor este mai mare (deși, în contrabalans, viața este mai scumpă) decât într-un orășel de provincie.

Totuși, într-un orășel de provincie lucrurile decurg destul de smooth (lin, ușor, previzibil? unele cuvinte englezești sunt pur și simplu foarte dificil de tradus în română) în fiecare zi. Ești prieten cu toată lumea, toată lumea te știe. Ai nevoie de ceva, se rezolvă. Se strică instalația de apă din baie? Ți-o repară vecinul. Că-i instalator de meserie sau în timpul liber. Adică atunci când nu-l găsești în barul de după colț. Iar dacă nu vecinul, prietenul lui. Că oricum știe pe cineva, că-i orașul mic, se cunosc unii pe alții locuitorii lui, chiar foarte bine. Ce te faci însă dacă să zicem te afli în capitală și meșterești într-o zi ceva la un aparat, după care se produce un scurt-circuit și rămâi în întuneric? Trebuie să găsești un electrician bucuresti. De unde-l iei?

Zilele trecute a coborât vecina de sus până la mine și mi-a spus că i-a luat foc tabloul de curent. Pe bune. Bine, a oprit curentul, evident, dar nu mai avea curajul să-l pornească, să nu facă din nou flamă. M-a rugat să-i dau un număr unde să poată suna. I-am dat numărul regiei de electricitate din localitatea noastră. Dacă i s-ar fi năzărit să cumpere un metru cub de lemne, i-aș fi dat numărul a 2-3 persoane de unde putea cumpăra așa ceva. În București ce te faci? Că nu îl cunoști și nu ești în relații apropiate nici măcar cu vecinul de scară. Deseori nici nu știi foarte bine cu ce se ocupă. Pe cine să suni, dacă ai o problemă?

De aceea este bun internetul. E adevărat că nu toate firmele au site, dar treaba lor, cele care nu au pierd. Altfel, ca cetățean de rând, n-ar fi o idee rea să-ți faci un fel de listă cu domenii de care ai putea avea nevoie de ajutor specializat și urgent: electricitate (se ia curentul, ai nevoie rapid de lumină ca să-ți termini proiectul la calculator), instalații (se rupe o țeavă de apă și îți face inundație), tâmplărie etc. Bine, mai putem adăuga: medic de urgență, dentist etc. O listă cu așa ceva, și în timpul liber parcurse site-urile de profil, și adăugate pe listă. Dacă ai nevoie, consulți lista.

Pentru că, oricât de bărbat ai fi, sau oricât de macho ar fi soțul ori iubitul, cu electricitatea nu te poți juca. La bătut un cui mai merge, la uns o balama iarăși, hai că și la schimbat un întrerupător sau o siguranță de la tablou. Dar deja de la schimba o priză, adăugată împământare sau alte asemenea - e puțin cam cu risc. Dacă mă înțelegeți. Așa că mai bine nu.

Sumarizând: în cât timp găsiți un meseriaș dacă locuiți în capitală și aveți nevoie de el? Preferabil unul care să se și prezinte la ora stabilită.

Visul american e imposibil de atins... în America

În America, totul este posibil. Sau nu așa era una din descrierile acestui continent? Locul tuturor posibilităților, tărâmul promisiunilor, țara făgăduinței. Așa a luat naștere expresia visul american, care nu se știe exact ce înseamnă: să te îmbogățești, să ajungi actor la Hollywood, să obții faimă și succes. Fiecare are propria definiție. Important este că visul există. Noi avem vreun vis? Indienii, africanii au un vis al lor? Da, firește. Să meargă în State!

Numai că s-ar putea ca odată ajunși acolo, să constate că visul nu se mai poate îndeplini. Este concluzia unui sondaj realizat telefonic pe 1003 adulți din SUa în perioada 29 mai - 1 iunie a.c. de ORC International. Ei bine, șase din zece participanți au răspuns negativ: visul american (indiferent ce înseamnă pentru ei) este imposibil de atins în America! Păi atunci unde? În orice caz, cei mai pesimiști s-au declarat tinerii, cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani.

Probabil asta înseamnă că, pe măsură ce înaintezi în vârstă, ți se schimbă metabolismul și, odată cu el... tipurile de vise pe care le ai. Sau să fie un semn că americanii s-au trezit în sfârșit la realitate?

Înțelepciunea mea este jocul

Era un fel de proverb:

Copilul râde:
- Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!
Tânărul cântă:
- Jocul și înțelepciunea mea e iubirea!
Bătrânul tace:
- Iubirea și jocul meu e înțelepciunea.

Din păcate, trăim într-o societate din ce în ce mai artificială, în care ne-am rătăcit de la sensul nostru inerent de a fi și am ajuns să orbecăim în întuneric, avizi de cât mai multe posesiuni materiale, ducând o viață fie monotonă și rutinată la serviciu, fie ireală în mediul virtual (online, pe Facebook, cu prieteni pe care nici măcar nu i-am văzut vreodată în carne și oase), fie încorsetată de prea multă tehnologie. Lipsa firescului se vede și se simte peste tot. Inclusiv la generația tânără. S-ar zice că cel puțin ei, copiii, ar trebui să fie protejați de asaltul erei digitale și al societății de consum, că n-au cum să-și piardă jocul. Dar nu, nici măcar ei nu au scăpat. Și îi vedem zilnic butonând la ipad, smartphone, tabletă sau un alt dispozitiv similar, în loc să-și trăiască copilăria fugind și jucându-se în mod natural, spontan, cu alții de vârsta lor.

Există, este adevărat, și excepții. La țară de exemplu, unde impactul tehnologiei nu este încă atât de mare, mai vedem copii care chiar se bucură de natură, și de soare, și de apă, și de copaci. Urcatul în copaci, o îndeletnicire pe care personal n-am avut condițiile necesare s-o practic foarte mult, dar atât cât am practicat-o, pe când eram la bunici, mi-a lăsat niște urme adânci în suflet și amintiri plăcute în minte. Să încerci să atingi cerul, sau măcar văzduhul, să privești totul de sus, la propriu: casa, vecinătatea, să vezi lucruile dintr-o altă perspectivă.

La orașe excepțiile constau în părinții care-și educă bine fiii sau fiicele, care nu le cumpără calculatoare și telefoane mobile încă de pe vremea gânguritului, care organizează petreceri clasice de ziua lor sau, dacă nu au timp și inspirație, angajează niște clovni, zâne sau ursitoare botez profesioniste. S-a ajuns, iată, la acest paradox că trebuie să plătim pentru a-i învăța pe cei mici să se bucure din nou de vârsta pe care o au în mod natural. Poate că însă merită.

Deci da, există și cazuri sănătoase. Dar acum câțiva zeci de ani, pe vremea părinților noștri, nici măcar nu se punea problema lor. Pentru că atunci nu existau Moși Crăciuni la televizor. Atunci Moșul bătea iarna la ușă în carne și oase, acoperit cu un cojoc gros și purtând o barbă albă și lungă, și dăruia copiilor cadouri, după ce aceștia îi recitau poezii și îi promiteau că vor fi buni și cuminți în anul ce vine. Iar ei, copiii, trăiau într-o lume de vis, o lume nemercantilă, în care totul avea un înțeles aparte, râul, ramul, steaua pe care și-i făceau la colindat sau oul primit cu ocazia sărbătorilor de Paște.

Poate că nu aveau jucăriile sofisticate, trenulețele cu baterii și roboții transformers care există azi. Dar poate că erau, în modul lor simplu și firesc de a fi, mai fericiți decât suntem noi sau decât sunt copiii noștri.

Sorbet

După cum probabil ați putut constata, am schimbat tema blogului pe care aveți onoarea să-l citiți. Tema curentă se numește Sorbet și cea mai mare îmbunătățire pe care o aduce ea este designul care se adaptează oricărui dispozitiv. Cu alte cuvinte, puteți accesa blogul și de pe mobil, și de pe o tabletă, el se va vedea bine de fiecare dată.

Printre alte calități, tema arată excelent, culorile sunt plăcute și se îmbină armonios fără a obosi ochiul, textul este ușor de citit (font mare), meniurile sunt ascunse după niște butoane sus, aspectul general este simplu și curat, fără a da senzația de ieftin.

Sorbet a fost creată de băieții de la Automattic, cei care dețin wordpress.com. Presupun deci că e disponibilă gratuit și pentru cei cu bloguri pe wordpress.com. Restul, o puteți descărca de pe primul link, adică pagina wordpress.org. Tema a fost transformată în șablon Blogger de Lasantha, așa că poate fi folosită și de cei cu bloguri pe blogspot.com.

Sper că vă place!