Titirez.ro, un site util

După feedback-ul pozitiv dar totuși timid pe care l-am primit la acest articol (în care prezentam câteva principii de bază pentru o afacere de succes, exemplificând pintr-un site interesant de anunțuri imobiliare), astăzi o să revin cu câteva precizări utile, mai ales, din perspectiva unui om simplu, care nu se gândește să-și deschidă o afacere ci doar să se mute. Pentru că un site foarte bine gândit și conceput, ce poate sta drept model celor care vor să-și facă afaceri pe net, înseamnă totodată o serie de vizitatori și implicit clienți mulțumiți. Pentru acești potențiali clienți, așadar, scriu acum.

Titirez.ro este un portal de anunțuri imobiliare. În mod cert nu-i primul portal de acest gen, după cum tot în mod sigur nu va fi nici ultimul. Dar ce are diferit față de alte site-uri din domeniu este flexibilitatea cu care poate fi folosit. Spre exemplu, linkul anterior e pus pe ofertele de chirii din Rahova. Evident, posibilitatea de a filtra anunțurile după un anumit criteriu (în cazul nostru sunt trei: tipul ofertei, imobilul și zona) a existat de mult timp la orice site sau portal. Dar să remarcăm aici, în primul rând, implementarea excelentă, care transpare inclusiv din url-ul sau adresa paginii. Este simplu și intuitiv, dacă o observi, să comuți pe alt oraș sau pe altă secțiune a portalului doar manipulând această adresă.

În al doilea rând, filtrele care se pot adăuga sunt extrem de complexe. Astfel, puteți selecta, în cadrul acestei categorii (respectiv inchirieri de garsoniere în zona cutare) un anumit preț minim și preț maxim, un număr de camere și un etaj, ca să vedeți doar ofertele care corespund. Sau puteți face selecții multiple: etajele 1-4, cu două sau cu trei camere. Iar rezultatele obținute le puteți, la rândul lor, sorta după diverse alte criterii, crescător sau descrescător, într-un sens sau în celălalt. Un astfel de criteriu este, spre exemplu, suprafața incintei în cauză.

Detaliile nu se opresc aici. Fiecare anunț conține o serie de informații minuțioase despre anul de construcție, racordarea la gaz, apă etc, dotarea cu telefon, fibră optică șamd, accesul la diverse puncte de interes (metrou, magazin cutare) și lista ar putea continua. Cu toate acestea, nu sunteți lăsați să vă imaginați voi cam unde și cum este amplasat acel imobil căruia îi știți toate secretele și datele: vi se oferă și amplasarea pe hartă. Atât prin coordonate, cât și live, folosind Google Map. Și ca să fie tacâmul cmplet, Titirez a lansat și două aplicații de mobil, sau mai bine zis o aplicație pentru Android și iOS, cu clipuri de prezentare, care să vă faciliteze accesul la site oriunde v-ați afla, de pe telefonul mobil.

De faptul că puteți seta alerte pentru diferite proprietăți noi care corespund dorințelor dvs vă las să aflați din acele clipuri. Iar de faptul că site-ul arată super, având o interfață simplă, clară și foarte plăcută, care se încarcă rapid, nici nu am menționat. În concluzie, eu cred că vom mai auzi de el pe viitor, pentru că până acum nu am văzut ceva similar.

Povestea lui Ion Gospodarul

Numele este caragialian. Într-o dimineață, Ion al nostru, ajuns la vârsta maturității și locuind cu părinții, s-a gândit că ar fi vremea să se mute la căsuța lui. Asta mai ales dacă vrea să aibă o șansă cât de cât la Maria lui Cucu din deal, frumoasa satului. Că doar nu s-o uita după un coate-goale ca el, trebuie musai o casă cu care s-o impresioneze. Că așa a văzut la televizor că merg treburile cu romantismul în ziua de azi.

Drept urmare, cum ziceam, a început să strângă cureaua și să pună la ciorap. Și, după ce a crezut el că are suficient cât să-și ia materialele de construcții, și-a zis că de mâine începe. Atâta că nu putea să demareze efectiv proiectul fără a se consulta cu prietenii lui și a le expune, cu modestie, viziunea lui artistică și arhitectonică precum și locul unde o să îl găsească pe viitor, când vreau să-l cheme la o bere. Consultarea s-a consumat undeva spre seară, alături de alte lucruri, în principiu lichide, la cârciuma satului.

Din vorbă în vorbă și din pahar în pahar, s-a ajuns și la discutarea detaliilor. Ion a început să le zică cât de bine utilată va fi casa, cu centrală pe bază de combustibili reciclabili și energie solară, cu parchet nu-știu-de-care, cu gresie și faianță scumpă în baie, că doar el își face baie modernă, ca-n Neckermanm, nu ca buda de la casele părinților, și așa mai departe. Instalația electrică și cea sanitară, mobila, dușul, apometrul, toate au fost atent și minuțios prezentate, ajungând până la țevile pentru apă. Și, pe măsură ce timpul trecea și paharele se goleau, casa devenea parcă tot mai frumoasă și utilitățile ei tot mai extravagante.

Totul a decurs bine până când lui Vasile i-a venit ideea să-l întrebe: „Dar piscină faci?” Prins pe picior greșit, Ion a început să se bâlbâie. Atunci ceilalți i-au zis că-i musai o piscină la casa omului dacă vrea să se însoare. Și că oricum nu-i așa de mare lucru să faci una. De exemplu, ar putea săpa o groapă în mijlocul curții, pe care s-o cimenteze și s-o aranjeze puțin, pe margini, și gata. Iar când plouă, face și economie de apă. Pentru bule de aer, căldură și alte efecte, au auzit ei că este un magazin cu pompe submersibile ieftine, și cu asta sigur o s-o dea pe spate pe Măria. Că ce nu face o fată tănără pentru o pompă de calitate?

Într-un târziu, când li s-au terminat banii, au plecat fiecare pe la casele lor. Cu excepția lui Ion, care, cu încrederea în tine pe care numai o vilă ți-o poate da, a pornit spre capătul satului. A căzut de câteva ori, murdărindu-se și udându-se în belțile de pe marginea drumului, căci afară plouase, dar a ajuns până la urmă la casa Mariei. A bătut și la poartă a apărut chiar Maria. Atunci Ion și-a afișat cel mai larg zâmbet de care era capabil și, cu hainele ude și pline de noroi, cu limba împleticită, a întrebat-o: „Ce părere ai de noua mea piscină?”

Peste doi ani, Ion a reușit să-și termine primele două camere de la noua lui casă. Dar pe Maria n-a mai reușit s-o convingă să-i dea bună ziua pe stradă, din noaptea aia. Și, zice povestea, nici piscină nu și-a mai făcut...

Mușchetarii

Unul din cele mai faine trailere pe care le-am văzut în ultima vreme:


A văzut cineva primele episoade?

Drumul spre succes

Din ciclul Miercurea fără cuvinte, deocamdată fără o temă anume, o imagine cu mentalitatea de învingător. Cred că între ultimele două trepte de sus este cea mai mare distanță.

Sunteți invitați să comentați dinjos.

Unde ați plecat?

O, dar vai, unde ați dispărut? Unde ați dispărut, bun simț și bun gust? Bun simț în relațiile cu ceilalți semeni dar și în raport cu propria voastră ființă. Mă uit pe stradă și văd o generație nouă, alienată parcă de tot, prinsă într-o lume virtuală ce îi oferă doar iluzia unei vieți. O generație nouă dar îmbătrânită parcă prematur. O generație digitală.

Copii și tineri cu chipul trist sau posomorât, asemenea unei ploi de toamnă, cu ochii ațintiți în tabletele și telefoanele lor, singurele dispozitive care le mai alimentează visele. Dar oare tinerii de azi mai visează? Mai vor să cucerească lumea? Să urce piscurile munților? Altele decât ale unor jocuri virtuale? Nu știu.

Peste tot în jurul meu, oameni îmbrăcați în negru sau culori închise, și îmi dau seama că sunt în doliu după propria lor viață pierdută. Unde au dispărut șarmul de altădată și hainele colorate sau pline de farmec? Unde au dispărut mănușile galante sau măcar utile, umbrelele cochete și batistele șic? Acum se folosesc șervețele parfumate. Sau celuloza e mai romantică? Ați auzit de „a te purta cu mănuși” ori „a arunca mănușa”? Batista Dezdemonei, o cunoașteți? Unde a dispărut romantismul serenadelor sub balcon sau al declarațiilor de dragoste? Buchetele de flori sunt și ele în moarte clinică. Cheile de la mașină sunt la mare căutare.

Unde s-a pierdut umorul fin? Înghițit pesemne de tonele de bancuri de autobază, livrate zilnic pe site-uri de cancan și televiziuni naționale. Unde au dispărut conversațiile plăcute și inteligente? Înecate în discuții interminabile cu așa-ziși analiști politici sau reacții la știri cu ȘOC și BOMBĂ în titlu. Nici măcar butonul de la reverul gulerelor domnilor respectivi nu s-a păstrat.

La urma urmei, ne-am emancipat. Acum putem vorbi orice, ne putem îmbrăca oricum, putem fi hipsteri. Nu există pudibonderism, nu există limite, nici verbale și nici faptice, sexul la chefuri între studenți, cu o persoană pe care ai cunoscut-o cu două ore înainte, e la ordinea zilei. În fond, la câte etnobotanice ai luat, s-ar putea să nici n-o mai ții minte a doua zi.

Prejudecăți sociale? Rigidități și dogmatisme? Hai să le aruncăm pe geam! Costume și uniforme? Nu mulțumim, acum suntem liberi. Acum ne putem îmbrăca după orice modă vedem în revistele de fashion. Penibilitate? Nu există atât timp cât blugii rupți sunt cap de afiș peste tot. Că de ce să nu porți haine rupte, cât de cool poate fi chestia asta! Totul e să nu ai limite.

Dar poate că ar trebui să avem niște limite. Nu atât rigide sau impuse, ci venind din noi. Și poate că ar trebui să ne îmbrăcăm, să gândim și să ne comportăm altfel...

Sexul și libertatea conștiinței

Pe vremea lui Ceaușescu, sexul era un subiect tabu. Evident, se făcea sex și atunci, prin metoda asta au venit pe lume și securiștii sau cuplul ceaușist, dar nu prea se discuta despre el. Cred că din cauza unor prejudecăți pe care liderii de atunci le aveau, și poate din intuiția faptului că libertatea erotică e un pas spre libertatea cugetului. Dacă Elena Ceaușescu purta fustă lungă, toate femeile trebuiau să poarte fustă lungă. La televizor rulau emisiuni care le închinau ode iubiților conducători dar absentau cu desăvârșire filmele sau emisiunile cu tentă erotică. Astăzi, privind la tona de imagini cu fete sexy spre aproape nude pe care le livrează mass-media, nu v-ar veni să credeți cum arătau lucrurile cu circa 25 de ani în urmă.

De fapt, nu doar sexualitatea era reprimată. Tot ce te putea face să gândești liber avea semnul interzis. Poate unii ați auzit de celebra (pe atunci) Mișcare Transcendentală, din care au făcut parte diverși oameni de cultură ai României, care a fost la rândul ei interzisă. Alături de ea, sisteme precum Yoga sau chiar artele marțiale. De tantrism nu mai vorbesc.

Odată cu căderea comunismului de la noi din țară, în 1989, s-a produs un fel de descătușare, treptat lumea (și mai ales tinerii) au început să fie tot mai liberi în gândire, să aibă tot mai puține complexe sau sentimente de inferioritate. Aș putea zice că această revoluție a gândirii a fost susținută și de mass-media, dacă n-ar fi decât parțial adevărat, pentru că de exemplu anumite sisteme care deranjau în comunism au continuat să fie persecutate sau denigrate public și acum, mizând pe aceleași prejudecăți sexuale puternic înrădăcinate în mintea celor educați în trecut (recte persoanele de vârsta a doua și a treia). Vedeți aici cazul MISA / Gregorial Bivolaru, documentat de Gabriel Andreescu.

Dincolo de asta, acum se poate discuta mult mai liber de sex, fantezii erotice șamd. De altfel, tot după revoluție au început să apară primele să le zic afaceri în domeniu, nu că înainte n-ar fi existat prostituate. Dar acum avem studiouri de videochat (care din ce știu sunt legale și nu implică întreținerea de raporturi sexuale), saloane de masaj erotic (care se cam termină cu finalizare, deci the real thing) etc. Ultima noutate văzută de mine pe tema asta este un club swing din București, care organizează întâlniri între cupluri. Ideea swingului e schimbarea de parteneri, ca fantezie împărtășită de persoane cu o relație deschisă.

Mai exact, Ion și cu Maria se căsătoresc și, după un timp, constată că viața lor intimă sau peformanțele și plăcerile din dormitor nu mai sunt ce erau odată. Pentru că apare blazarea, rutina, plafonarea și dispare noul. Sau, un scenariu poate mult mai probabil, Ion face greșeala s-o întrebe pe Măria ce fantezii erotice are, sau să-i zică de 8 martie că-i dă cadou împlinirea unei dorințe erotice. Și Maria, care atât așteaptă, îi spune că nu s-ar supăra să facă un schimb de parteneri cu Vasile și Lenuța, care stau peste drum, așa, pentru o noapte. Adică el cu Lenuța și ea cu Vasile, că ea cu Lenuța n-ar mai fi ceva nou. Și glumind, mi-am amintit de un banc. Se culcă Ion și Măria, iar Ion îi spune: „Noapte bună, mamă a 6 copii”!” Maria îi urează și ea: „Noapte bună, tată al unuia singur!”

Indiferent de situație, pentru cei care sunt deschiși la astfel de experiențe, există, iată, locuri unde se pot întâlni, unde pot socializa, pe principiul că dacă Vasile din povestea noastră e mai retro așa, mai conservator, s-ar putea să te trezești subiectul principal de bărfă al satului după ce îi faci propunerea. Așa că, mai bine să mergi la sigur, acolo unde vei întâlni cupluri sau persoane cu preocupări similare, pe care eventual chiar să nu le cunoști în viața reală și deci față de care să nu ai obligații sau să nu existe posibilitatea ca lucrurile să se complice.

E adevărat, revoluția sexuală a degenerat sau a ajuns în cealaltă extremă, mai ales la tânăra generație. Și, pe de altă parte, conștiința oamenilor a rămas gregară. Dar despre acestea, eventual, într-un articol viitor.

Ceasul - obiect pe cale de dispariție

Evoluția tehnologiei moderne a făcut și face ca unele obiecte să devină, treptat, istorie. Mai puțin performante, înlocuite de gadgeturi mai bune sau care preiau și funcțiile lor, ele vor ajunge, probabil, piese de muzeu. Un astfel de obiect este clasicul și banalul ceas.

Conceput ca un instrument de măsură, ceasul era până nu demult indispensabil omului. Analogic vorbind, el este asemenea unei busole (un alt obiect nu doar pe cale de dispariție, dar practic scos din uz). Busola te ajută să te orientezi în spațiu, fiind extrem de utilă, pe vremuri, navigatorilor pe mări. În mod similar, ceasul te ajută să te orientezi în timp, fiind un instrument de măsură temporală. Evident, puțini oameni călătoresc pe tărâmuri neumblate, și oricum azi există internet, telefonie și GPS-uri, așa că busolele nu prea mai sunt necesare. Dar toți suntem, vrem sau nu, călători prin timp.

Importanța ceasului pentru om s-a reflectat în însăși în folclorul și limba poporului nostru (și probabil a altor popoare), limbă pe care a îmbogățit-o cu câteva expresii noi. Astfel, ceasul devine sinonim cu timpul pe care-l măsoară în expresia „Cât e ceasul?” (de fapt, „Cât e ora?”). Când vrem să-i urăm cuiva succes într-o inițiativă sau acțiune pe care o începe, folosim adeseori sintagma „Să fie-ntr-un ceas bun!”. La polul opus, „cesul de pe urmă” (sau „într-al 12-lea ceas”) indică finalul unei activități sau acțiuni, pe care tragem (uneori prea târziu) concluziile sau învățăm lecțiile. „Ți-a sunat ceasul” are niște acorduri macabre, dar este folosită mai mult în folclor, de exemplu în povești. Mai amintesc „te dai de ceasul morții” care subliniază agitația sau zbaterile, eforturile pe care le realizezi pentru a obține ceva. Și, evident, poate mai sunt dar nu-mi mai vin acum în minte, vă invit să mă completați.

Astăzi, deși încă există magazine cu ceasuri de firma, deși persoanele care au bani sau se respectă încă le mai poartă pe mână, marile mase de oameni le-au cam dat uitării. Pentru că avem afișată ora exactă pe laptop, pe tabletă, pe mobil, iar pentru omul obișnuit asta-i suficient. Majoritatea nu avem bani să cumpărăm obiecte specializate și preferăm promoții de tipul 10 în 1, la pachet. Pachetul fiind tocmai mobilul, laptopul, tableta...

Iar eu mă întreb ce se va întâmpla pe viitor, și cine va câștiga în final: elita sau majoritatea.