Sexualitate sau artă?

Nu știu dacă clipul următor are limită de vârstă, dacă da, s-ar putea să fie necesar să vă logați pe contul Google înainte de a-l viziona. În orice caz, vi-l redau mai jos:


Dacă te-ai uita la el fără sonor, ai zice că-i ceva prezentare a unor piese de artă. Dacă te-ai uita la el cu sonor dar fără să știi o boabă de engleză, ai zice încă și mai mult. Dacă înțelegi limba, realizezi că este vorba de un obiect de creat plăcere masculină. Știți voi, din acelea pe care le cumpărați de la sex-shopuri pentru un prieten. :)

Eu unul n-am cumpărat niciodată nimic de la vreun sex-shop. Când eram mic, mă întrebam ce fel de vânzători sunt acolo, și-mi imaginam niște dezaxați sexuali. Între timp m-am mai copt la minte. Cea mai interesantă experiență în domeniu se reduce, în cazul meu, la intrarea într-un magazin cu de toate, unde vindea o tipă tânără, frumușică dar cu coșuri pe față. Când i-am zis că vreau niște prezervative, fata a tresărit puternic. :)

Personal nu cred că ar trebui să ne fie rușine cu sau de sexualitatea noastră. După cum nu cred că cuvinte ca: penis, vagin, vulvă, clitoris, orgasm, felație, cunnilingus etc etc ar trebui să ne facă să roșim. Nu văd de ce ne este jenă să le utilizăm dar nu avem rețineri să spunem nas sau limbă. Nu sunt toate în mod egal organe ale corpului nostru? (Ba chiar, dacă ar fi să ne luăm după cei cu mai multă experiență erotică, limba este în primul rând un organ sexual.) Nu sunt toate acestea cuvinte corecte ale limbii române, pe care le regăsim și în diversele variante ale DEX-ului? Mai bine să rostim înjurături folosind alternativele lor vulgare și grobiene? Nu cred.

În fine. Obiectul din clip este un masturbator. Ceva model mai nou, că eu aveam în minte acel flash light pe care îl vezi în toate reclamele de pe site-urile erotice, dacă cumva intrați pe ele. Un fel de vibratoare pentru bărbați. Aceste tenga masturbatoare sunt în schimb, cred, manuale și cică produc senzații foarte mișto. Și cum deja le fac să arate ca niște piese de artă, și cum azi poți cumpăra online, și primești coletul acasă, sigilat, prin curier, mă întreb în câte dormitoare nu există astfel de aparente bibelorui pentru ochiul neinițiat? :)

Ceea ce nu schimbă faptul că cea mai puternică și sublimă expresie artistică a erosului rămâne corpul nud al unei femei. Și că restul înlocuitoarelor sunt doar palide expresii. Apropo, articolul de față este interzis minorilor. Dacă aveți sub 18 ani, vă rog să ieșiți. A, v-am zis la sfârșit? :)

Ce-mi doresc eu mie, de 2014

Un anunț pe care am întârziat să-l fac este că blogul de față, pe numele lui Life is Good, are începând din 6 decembrie (cadou de Moș Nicolae de la Google) PageRank 3. Un lucru neașteptat, eu încercând în ultimele luni să cresc cu totul alte bloguri. Se pare însă că algoritmii Google sunt din ce în ce mai buni și apreciază tot mai mult calitatea.

În 2014 îmi doresc multe lucruri, dar legat de blogul de față, vreau să îl cresc. Pentru asta îmi propun să scriu des pe el, ideal minim un articol pe zi, lucru care s-ar zice că te poate transforma într-un blogger de succes. Sunt conștient că va fi dificil să mențin ritmul ăsta și că vor exista zile când poate nu voi putea scrie, dar sper să existe totuși o constanță, o continuitate și pauze cât mai scurte. Am citit undeva că dacă scrii pe un blog foarte des, de exemplu zilnic, nu vor avea timp cititorii să parcurgă toate postările, adică va fi prea mult pentru ei. Ritmul ideal de scris era dat acolo cam așa: 2-3 articole pe săptămână. Totuși, mai bine să fie articole necitite decât cititori plictisiți. :)

Mai vreau să-i fac, și asta în viitorul apropiat, pagină de Facebook și de Google+. Unde (pe Google+) trebuie să încep să-mi fac prieteni, și să activez, pentru că este unul din cele mai puternice motoare care propulsează un site astăzi.

Și ar mai fi, dar poate cu o altă ocazie...

Nominalizări la Oscar 2014 (spicuiri)

Nominalizările pentru cea de-a 86-a ediție a premiilor Oscar au fost anunțate joi de către Cheryl Boone Isaacs și Chris Hemsworth.

La capitolul cel mai bun film, nominalizările sunt:

• 12 Years a Slave - de Steve McQueen (nota 8,5 pe IMDb)
• American Hustle - de David O. Russell (7,8 pe IMDb)
• Captain Phillips - de Paul Greengrass  (8,1 pe IMDb)
• Dallas Buyers Club - de Jean-Marc Vallée (8,1 pe IMDb)
• Gravity - de Alfonso Cuarón (8,3 pe IMDb)
• Her - de Spike Jonze (8,6 pe IMDb)
• Nebraska - de Alexander Payne (8,1 pe IMDb)
• Philomena - de Stephen Frears (7,9 pe IMDb)
• The Wolf of Wall Street - de Martin Scorsese (8,7 pe IMDb)

La capitolul cel mai bun actor îi avem pe:

• Christian Bale - pentru rolul din American Hustle
• Bruce Dern - Nebraska
• Leonardo DiCaprio - The Wolf of Wall Street
• Chiwetel Ejiofor - 12 Years a Slave
• Matthew McConaughey - Dallas Buyers Club

După cum vedeți, filmele sunt destul de populare, având note mari de la public (nota de pe IMDb este cea pe care o dă publicul și nu criticii) iar actorii au și ei nume cunoscute.

Puteți consulta lista cu toate secțiunile aici.

Dragi bucureșteni, au murit maidanezii?

Pentru că suntem în ianuarie 2014, adică la început de an, m-am gândit așa să scriu niște articole în care să fac un fel de retrospectivă a lui 2013, sau un sumar, sau spuneți-i cum vreți. Și încep acum prin a-i întreba pe bucureșteni: au dispărut maidanezii?

Pentru că nu știu dacă știți, dar a fost cazul acela cu băiețelul presupus sfâșiat de câini. Adică sigur sfâșiat, presupus de câini, condițiile fiind dubioase și ținute la dosar, neexpuse publicului. După care a fost acea propunere, la care mulți dintre voi ați strigat că da, vrem să se ucidă în masă câinii fără stăpân. Sau nu, ați folosit un eufemism, care era? A, da, eutanasiere. După care s-au alocat niște fonduri, după care Oprescu s-a pus pe treabă. Asta era, când? Nu mai rețin, august, septembrie, pe-acolo? După care a venit sfârșitul de an.

Așa că vă întreb și eu, curios: ați scăpat de maidanezi? Pentru că nu știu. De aia vă întreb. Că nu locuiesc în capitală, locuiesc, cum spuneți voi uneori, în provincie. Adică nu, ăsta-i din nou un eufemism. La țară. Și deci, neutându-mă eu la televizor, sunt neinformat. So, habar n-am. E o simplă întrebare, ați scăpat de ei? Că bani s-au alocat pentru asta.

Un titlu tot mai des întâlnit pe bloguri: UPS centrale termice

Probabil vă întrebați ce-i cu titlul ăsta. O să vă răspund, la rându-mi, printr-o întrebare: câte bloguri ați citit în ultimul timp? Dacă sunteți un client regulat al lor, ați observat desigur că abundă de o vreme încoace articole pe tema centralelor termice. De ce, oare? Răspunsul e că foarte multe firme care comercializează astfel de centrale aleg să-și facă cunoscute produsele cu ajutorul blogurilor. Da, vorbesc de advertoriale.

Ceea ce n-ar fi un lucru rău în sine. În orice caz, e un lucru bun pentru respectivele firme. Dar e rău pentru cititor. Deoarece eu, ca blogger și cititor, când intru pe un alt blog, nu mă aștept să găsesc acolo reclame ieftine, ci știri, noutăți, informații inedite sau amuzante, care să mă relaxeze și să mă binedispună, ori subiecte care să-mi dea de gândit. În fond, un blog este un exercițiu de subiectivism și onestitate, un jurnal al propriilor opinii, făcut public. Și, în unele cazuri, foaia pe care se așterne mai nou literatura. De asta cel puțin intru eu, și presupun că de asta intrați și voi.

Ok, există cazul internautului care caută pe net centrale termice, pentru că chiar vrea să-și cumpere una. De exemplu i s-a stricat vechea centrală, sau vrea să-și schimbe cazanul din baie cu un boiler modern, sau trece de pe lemne pe gaz. Că există locuri în țara asta, și chiar orașe mari, care încă sunt private de gaz. Test de cultură generală: numiți unul! Deci e perfect posibil să cauți ups-uri și alte asemenea. Dar în acest caz, eu unul nu le caut pe bloguri. În loc de asta, intru pe un site cu centraleieftine, via Google, și văd ce oferte au acolo. Sau pe mai multe. Că ei cu aia se ocupă, nu îmi vând povești ci produse concrete.

Și nu, ca să aflu care site vinde centralele cele mai ieftine nu consult blogosfera. Ci mă uit la prețurile pe care le afișează și la caracteristicile acestor centrale. Sigur, ar fi util să găsesc o recenzie pe bune, făcută de cineva care chiar e în domeniu. Dar ar trebui să existe această condiție, persoana respectivă să știe ce-i o centrală și ce-i un UPS, cu ce se mănâncă și care-i diferența dintre ele, și pe ce principii funcționează ele. Sau măcar să fi cumpărat o astfel de centrală și acum să ne spună dacă și cum îi merge, și cât de mulțumit este de ea. ori, hai să recunoaștem că la majoritatea dintre noi nu este cazul.

Așa că, dragi prieteni și colegi bloggeri, dacă pe viitor veți mai posta articole cu titluri bolduite centrale termice, ups-uri & co, vă rog cel puțin să găsiți o formă de-a le scrie astfel încât să nu înșelați așteptările cititorilor și să nu le serviți texte texte plictisitoare. Doar zic.

Flori, fete, filme, băieți...

Și uite-așa au trecut sărbătorile de iarnă, începând cu Crăciunul, continuând cu Anul Nou și terminând cu Boboteaza. Am intrat în 2014 și am devenit mai matur și mai înțelept cu un an. Deși, dacă ar fi să citez din clasici, aș putea spune că nici frumos până la 20 de ani, nici cuminte până la 30 și nici bogat până la 40 nu m-am făcut. Dar și sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când mă știu, niciodată n-am fost.

Să lăsăm însă citatele și să revenim la sărbători și la evenimente. Urmează o perioadă de liniște, cam de o lună așa, după care o să vină Valentine's Day sau Ziua îndrăgostiților. Cu varianta ei românească, Dragobetele. Ocazie cu care mi-am adus aminte că ultima fată căreia i-am dăruit flori mi-a zis că nu prea se mai obișnuiește, dar ea e de modă veche și le îndrăgește foarte mult. Pe bune, fix asta mi-a zis. În caz că n-o citiți, Dana Lalici are un articol minunat despre prietenia dintre un bărbat și o femeie, articol care m-a făcut să-mi dau seama cât de puțin ne cunosc unele femei pe noi, bărbații, sau cât de multe lucruri greșite își imaginează ele despre noi. Ei bine, s-ar putea ca și reciproca să fie la fel de adevărată, adică și noi să o dăm grav în bară la capitolul previziuni în ce le privește pe firavele și suavele reprezentante ale sexului slab. De exemplu, te pregătești ca băiat, sufletește, pentru prima noapte, vrei ca totul să fie perfect (nu râdeți, mulți bărbați sunt idealiști), îți asemeni în gând iubirea vieții tale cu o gingașă floare ce are nevoie de condiții propice pentru a înflori, o idealizezi și o urci pe un piedestal olimpic, îi vezi chipul în toate femeile care-ți ies în cale, ce să mai, ești complet transfigurat, în timp ce ea se întreabă: Mai durează mult până face ceva și prostul ăsta? :)

După care îi duci flori. Pentru că așa începe o seară perfectă, orice seară perfectă, cu flori. În mintea ta. În realitatea obiectivă a zilelor noastre, s-ar putea să ai surpriza unei replici de felul următor, în funcție de tipologia adoratei tale:
Materialista: Vai, ce buchet mare! Nu trebuia să te obosești, puteai aduce ceva mai mic, simbolic, că era ok. Cum ar fi cheile de la o mașină nouă.
Fandosita: Ce frumos, aproape că m-ai lăsat fără cuvinte! (Aproape. În realitate, niciodată n-o s-o poți lăsa fără cuvinte pe o fițoasă). Totuși, numai aranjamentul ăsta floral l-ai găsit?
Contabila: Minunate! De unde le-ai cumpărat? Bouquets.ro? Dar de ce nu le-ai luat de la florăria din centru, că sunt mai ieftine? Ce calitate, măi, nu-s tot flori?
Ecologista: Știi care e cel mai frumos cadou pe care mi l-ai fi putut face? Niște flori ca acestea, lăsate în solul în care au crescut! Acum, tu practic le-ai omorât...
Studenta la peda: Dragul meu, orhideele sunt superbe dar unde-i restul? Sau ăsta e tot cadoul? Așa știi să onorezi tu tradiția balcanică de a face cadouri apropiaților? Asta-i tot ce te reprezintă? (cei care nu știți la ce fac referire, vedeți acest link)
Și lista poate continua.

Dacă vreți să vă faceți o idee despre ce fel de ființă aveți lângă voi, fiți atenți. Atenția, chiar la cum reacționează în situații minore de viață, vă poate revela multe lucruri, nu degeaba se spune că Dumnezeu este ascuns în detalii. Puteți și viziona împreună un film, ceva siropos, o comedie romantică cu multe lacrimi, flori și sentimente, și trageți cu coada ochiului la ea în timpul vizionării, se emoționează sau se plictisește? Desigur, ar fi și varianta să vă uitați la Bad Teacher, care exemplifică puțin alte trăsături de caracter, Cameron Diaz face un joc de senzație acolo. Eu unul sper că după mahmureala de sărbători, astăzi n-am făcut decât să aberez pe aici. Caz în care vă doresc o relație fericită. :)

Ce sunt dispozitivele RFID?

Dacă internetul este o rețea gigantică de autostrăzi, atunci eu sunt în mod cert un fan al plimbărilor cu mașina. Unele călătorii le fac de plăcere, altele de nevoie dar oricum aș pleca de acasă, ajung aproape întotdeauna în locuri care mi-s familiare sau pe care le înțeleg. Astăzi însă am intrat pe un site unde se comercializează aparate de tip sistem control acces sau RFID. La care, ca să fiu sincer, m-am uitat ca respectivul personaj de fabulă la poartă nouă. Pentru că nici eu n-am mai auzit de astfel de aparate, nici prezentarea de pe site, mult prea tehnică și seacă, nu a fost de natură să mă lămurească. Drept urmare, m-am documentat puțin, și anume intrând pe Wikipedia, despre ce-s mașinăriile respective. Și acum o să vă explic și domniilor voastre.

Un dispozitiv RFID este un aparat care poate controla sau detecta de la distanță, pe bază de unde radio, un alt dispozitiv sau aparat situat totuși în apropiere. Principiul este oarecum asemănător cu cel pe baza căruia funcționează telecomanda dar are aplicații diferite. De exemplu, cel mai adesea se vorbește în acest domeniu de etichete rfid, care nu sunt altceva decât un fel de tracking device-uri, adică mici semnături ce pot fi urmărite sau detectate de respectivele aparate. Pe site dimensiunea lor era respectiv mică și forma în care erau livrate semăna cu o bandă adezivă, sau cu niște timbre (prețul 0,45 euro pentru cine-l interesează). Evident, se pot folosi în comerț, după cum probabil deja v-ați imaginat. Adică se pot urmări mai ușor produsele din magazin, respectiv se poate preveni furtul lor, din ce-am înțeles. Însă pe Wikipedia se vorbește de dimensiuni aproape miniaturale, de sub 1 mm pătrat, la care s-a ajuns în cazul acestor etichete! Vă dați seama, deja se pot implanta sub piele.

Nu neapărat sub a noastră. Animalele pot fi urmărite prin astfel de metode mult mai ușor, căci un RFID poate detecta semnalul emis de o etichetă și la peste 50 de metri distanță de sursă. Există și alte utilizări, cum ar fi la controlul pașapoartelor (nu se practică în EU), urmărirea cărților dintr-o bibliotecă, nivelul de acces al anumitor persoane (vorbim din nou de implanturi sub piele) șamd. Evident, progresele tehnologice și dimensiunile mici la care s-a ajuns au născut și multiple speculații și controverse. Un elev de liceu din Texas a fost suspendat pentru că a evitat să poarte un ecuson cu cip RFID. Și, lucru cunoscut, românii au protestat împotriva folosirii microcipurilor pe documentele de călătorie.

Aparatele și trăznăile de pe site-ul vizitat de mine sunt însă, am impresia, mai domestice, cam din zona comercialului, a pontajului electronic, a cardurilor. Totuși, bine de știut.