Produse... prea ieftine

Tocmai am intrat pe un site cu numele abelino. Din ce se vede în imagini și categorii, este un magazin online cu produse pentru copii. Adică avem în stânga un meniu cu: accesorii, băieți 0-24 luni, băieți 3-6 ani, fetițe 0-24 luni (pentru că de la 7 ani în sus băieții devin bărbați), fete 3-6 ani, grădiniță, jucării etc. Și sunt niște poze cu copii, și faviconul e în temă. Dar la produse... văd un Canon EOS 5D. Care-i un aparat foto DSLR, adică ceva adevărat să zic așa. Iar la preț... RON80! Bun, mă uit mai atent, deschid pagina produsului, caut după ceva chițibuș, poate ăla e un cod special, poate îl primești în plus la o anumită comandă, nu văd nimic. Descrierea produsului - seacă, în limba engleză. Și conchid că este vorba de un aparat de jucărie, pentru copii.

Revin pe pagina principală și mă uit mai jos, unde văd... un all-in-one Apple. Adică un calculator cam de forma unui monitor așa. Care costă, țineți-vă bine, 90 de lei! Și cu ecran de 30". :) Așa că am purces la a deschide pagina Despre noi, să văd ce hram poartă autorii site-ului, și am putut citi clasicul mesaj „Lorem ipsum dolor sit amet...”. Pentru cei care nu v-ați prins, site-ul este abia deschis, încă n-au afișat produsele, ce au acolo e de test, să vadă cum arată. Lucru care se poate constata de asemenea din numărul de like-uri pe care le au pe Facebook: cinci mari și frumoase. Să le urăm să crească.

De ce să crească? Pentru că sunt în faza de bebeluș acum, și de obicei așa îi spui unui copil mic, să crești mare! Și poate pentru că m-am săturat de magazine cu scule și unelte și vreau să văd site-uri care se preocupă și de cei mici. Care le oferă jucării adecvate vârstei lor și educative. Pentru că World of Warcraft, Farmville și Counter Strike nu sunt jocuri eduative. Copiii au o naturalețe, o gingășie și o vitalitate uimitoare. Jocurile lor spontane sunt o expresie a jocului divin al vieții. Același lucru îl putem observa și la puii de animale. Uitați-vă de exemplu la puii de pisică sau la cățeluși; toată ziua s-ar juca. Dar acea joacă este tonifiantă, naturală, cumva sănătoasă, în acord cu vârsta și creșterea lor. În schimb, lumea virtuală (în care putem include jocurile pe calculator, rețelele sociale și altele) pe care tehnologia o face posibilă introduce un alt fel de joc, unul malefic, unul care acaparează atât mințile tinere cât și pe cele ale adulților și le înlocuiește viața reală cu un miraj frumos colorat. O fata morgana.

Deci nu știu exact cu ce se va ocupa acest site dar știu că el îi va ține multe ore ocupați pe micuții voștri, dacă aveți deja copii. Asta dacă nu cumva magazinul se ocupă cu haine pentru copii, că văd și o rubrică cu încălțăminte. Sau poate e ceva mai complex, un fel de aici găsiți de toate pentru copilul vostru, de la cămăși, hăinuțe, adidași, chipiuri și până la biberoane sau jocuri de puzzle. Văd branduri ca Wendy și Disney afișate pe site, vorbim și de entertainment? Poate desene animate. În orice caz, site-ul nu are o descriere clară, așa că îl trec deocamdată la capitolul surprize surprize. Sunt curios cum o să se prezinte după deschidere...

Original și uniform

Tema originalității este una din temele mele favorite. În esență, ea are la bază ideea că fiecare dintre noi este o ființă unică, originală, cu o personalitate și individualitate proprie, diferită de a oricărui alt om. Acest lucru se poate vedeea de exemplu la amprente. Nu există doi oameni cu aceeași amprentă, fiecare are trăsăturile palmelor diferite. Mai nou, acest lucru se poate vedea și la iris, și probabil aveți deja exemple, chiar dacă în filme, de acces într-o anumită instituție pe bază scanării ochiului (irisului). De fapt, probabil nu există nicio parte a corpului nostru perfect identică cu o altă parte a corpului unui alt om. Și dacă la nivel corporal suntem unici și irepetabili, la fel trebuie să stea lucrurile și la nivel psihic, afectiv, emoțional etc.

Din păcate, trăim într-o societate de consum care tinde să ne uniformizeze. Tuturor ne este propusă o aceeași valoare universală - banul - care ar trebui să joace același rol și să fie dorită de toți. Ne îmbrăcăm cu haine produse pe bandă rulantă, pentru a merge la un job la care merg o serie de alți oameni, făcând exact ceea ce facem și noi, zi după zi, an după an, până când eventualele asperități care ne particularizau, eventualele dealuri ale spiritului se nivelează în marea plată a somnului general, din care nu răzbate nici o rază de conștiință. Apropo, vă plac metaforele mele? :)

De-a lungul timpului (ultimele câteva luni, să fiu exact) am tot prezentat, aici și în alte părți, diverse site-uri cu diverse produse. Ele însă cam toate se înscriau în acest trend al uniformizării. De aceea îmi face plăcere să vă prezint acum un site care, într-un anumit fel, încearcă să rupă ritmul și să îți dea sentimentul că ceea ce ai cumpărat este mai mult decât un număr serial pe spatele tricoului tău, că obiectul respectiv te definește și diferențiază de alții. Chiar dacă sunt totuși obiecte simple, de uz comun, ca: ceasuri personalizate, stick-uri USB cu forme sau gravuri ingenioase, sepci personalizate, lumânări de relaxare sau chiar cani personalizate.

Dacă merită sau au prețuri avantajoase sau vi se par frumoase și interesante, asta rămâne ca voi să decideți. Eu zic însă că sunt cumva diferite de restul produselor.

Jocul vieții

Pe vremea când eram eu copil, aveam o colecție impresionantă de puști și pistoale, pe care le distribuiam cu generozitate prietenilor mei când ne jucam de-a ce ne jucam noi. Un fel de chestii cu împușcat, jocuri copii 10 ani, sau mai bine zis băieți, aveam și Hoții și Polițiștii, Cowboys și Indieni, e interesant cum începe să se structureze mintea copilului pe coordonate polare la acea vârstă. Și deci la mine era rezerva de jucării, 20 sau 30 câte erau, le împărțeam la toți, ne jucam, le strângeam la loc, 15 sau 25 câte erau. :)

Astăzi mă gândesc arareori la momentele respective. Poate pentru că odată cu creșterea și maturizarea, viața îți oferă alte provocări cu care să-ți ocupi timpul, sau aș putea spune că alte jocuri. Fiecare vârstă are jocurile ei. Apropo de asta, era un citat frumos, pe care îl redau oarecum din memorie:

Copilul răde: Înțelepciunea și iubirea mea e jocul.
Tânărul cântă: Jocul și înțelepciunea mea e iubirea.
Bătrânul tace: Iubirea și jocul meu e înțelepciunea.

Când voi avea copii, îi voi lăsa să se bucure de copilăria lor. Voi încerca să nu le impun reguli rigide pe care ei să nu le înțeleagă și să nu le creez false modele sau prejudecăți. De ce nu-i bine să joci jocuri 3 ani la 3 ani? De ce nu-i voie să țopăi de colo-colo când ești copil, cum spun unii adulți care-și ceartă odraslele? Când să țopăie, la 50 de ani? Un pom sădit prost, legat de un suport înclinat, va crește și el pe acea direcție și va rămâne înclinat toată viața. Așa că eu vreau să-mi las viitorii copii să crească liber. Iar când o să le cumpăr jucării, n-o să caut Zuma sau Counter Strike pe net. O să caut de exemplu jucarii 10 ani. Pentru că merită mai mult decât o viață falsă.

La vita e velo

Probabil vă e familiar titlul filmului „La vita e bella” („Life is Beautiful”, „Viata e frumoasă”). În mod cert, vă este cunoscută expresia „Life is Good”, care desemnează blogul de față. Am observat că și celor de la LG le-a plăcut ideea acestui blog, ei preluând uneori expresia și trăgând un zâmbet peste sigla lor. Dar de „La vita e velo” ce ziceți?

Eu zic că sună mișto. Site-ul respectiv este de fapt un magazin bicicletele. Pentru că da, velo înseamnă bicicletă, deși eu habar nu aveam înainte să caut pe Google. Pe mine velo mă duce cu gândul la velocita, care înseamnă viteză. Cât de mare viteză poți prinde cu o bicicletă nu știu, probabil 40-60 km/h, depinde și de înclinația terenului, calitățile tale fizicie și, evident, tipul bicicletei respective. Evident că la viteză n-o să bați un automobil. La fel, n-o să poți circula lejer iarna, pe un carosabil plin cu zăpadă și în bătaia vântului. Dar acestea două cred că sunt singurele puncte slabe în comparația bicicletă - mașină.

Pe mine mă atrage tot mai mult ideea achiziționării unui vehicol pe două roți. Din câteva motive simple. În primul rând, într-un oraș aglomerat poți ajunge la destinație mult mai repede decât cu o mașină. În al doilea rând, prețul unei biciclete este foarte mic în comparație cu al unei mașini. Mai departe, întreținerea lor costă practic zero, nu consumă carburant și sunt ușor de reparat, respectiv piesele componente sunt ieftine. În sfârșit, ajută la menținerea tonusului muscular și a sănătății, mai mult, fără a polua atmosfera cu noxe.

Sigur că există și acolo diverse modele și branduri, puteți lua ceva de concurs sau doar de deplasare, mai nou există și pliabile. Indiferent însă ce vă doriți, pentru voi sau pentru cineva din familie (soție, copil), dați un search pe Google după magazin biciclete in Bucuresti La Vita e Velo și cu siguranță veți găsi tot ce aveți nevoie.

Cu ghetuțele prin online

Știți bancul cu râdem, glumim dar nu părăsim incinta? Așa și noi aici. Râdem, glumim dar din când în când mai prezentăm chestii utile. În acest articol o să vă vorbesc despre un magazin de haine și o să mă refer mai ales la ghete și pantofi de damă. Ce ați putea câștiga intrând acolo? Păi hai că vă spun. În primul rând, se apropie iarna, așa că nu strică să vă luați niște ghete sau cizme frumoase, ori să vi se facă drept cadou de sărbători, îl trageți de mânecă pe EL și îi arătați articolul ăsta. :) Deci vine iarna. Pentru că nu, până acum nu a fost iarnă, până acum a fost doar un fel de toamnă. Eu unul sper să nu avem zăpadă decât de sărbători și-n rest să fie cald, dar n-am pile la meteo. În al doilea rând, se apropie Black Friday, deja unele magazine „serbează” așa că nu se știe niciodată ce vă puteți găsi avantajos în perioada asta.

Dar al treilea și cel mai tare motiv îl reprezintă prețurile. Pentru că intrând pe pagina lor de pantofi dama piele, vedem sume care încep de la 33 de lei! Pe bune, ultima dată când am fost în piață am văzut prețuri și mai mari la încălțăminte, iar aici sigur nu-s făcute pe vapor, nu? Iată mai jos câteva modele de pantofi cu prețuri cuprinse între 59 și 89 de lei:

Sunt 360 de produse din categoria asta, nici n-am stat să mă uit la toate, am luat ce mi-a sărit în ochi, aproape la întâmplare. Nu stau mai prejos nici la secțiunea de ghete piele, unde puteți alege între nu mai puțin de 422 de modele și variante. De data asta nu vă mai pun poze că le vedeți voi, trebuie doar să dați click pe linkul anterior.

miniPRIX, căci așa se numește site-ul în cauză, are un aspect foarte drăguț și un meniu ușor de urmărit și folosit. Sus aveți categoriile principale de articole vestimentare, cu subcategorii, frumos grupate și afișate, iar în stânga aveți filtre corespunzătoare categoriei la care vă aflați, filtre cu care de exemplu puteți afișa doar articole de bărbați sau de femei, cu prețuri doar între anumite valori, de anumite dimensiuni șamd. Totul simplu, frumos, curat, elegant, fără lucruri în plus, care nu sunt necesare. Site-ul se încarcă repede.

Cam asta a fost sugestia de acum, sper să vă placă și dacă vă cumpărați ceva de acolo, nu ezitați să ne lăsați aici un comentariu cu impresiile despre produs. Happy shopping!

Întinde-te cât ți-e plapuma!

Azi mi-am amintit de-o chestie oarecum măgulitoare pentru mine. Nu cu mult timp în urmă, o tipă pe care o cunosc mi-a transmit indirect, sau mai bine zis i-a spus sorei mele c-a avut un vis. Până aici nimic ieșit din comun, doar toți visăm. Atâta că visul respectiv era cu mine. Ceea ce mno, la o primă vedere iar nu-i ieșit din comun, că și eu îi visez pe mulți. Doar că-n visul ei, eu mă băgam în pat cu ea și trăgeam plapuma peste noi. Ceea ce, cum să vă spun, dacă m-ați cunoaște ați zice iarăși că nu-i nimic special ca o fată s-aibă vise de-astea cu mine, se justifică. Problema fiind că respectiva fată era și cu remorcă după ea. Adică măritată.

Revenind însă din reveria acestor amintiri, în articolul curent voiam să vă spun că există două moduri de a promova ceva, sau că reclamele se împart în două mari grupe. În prima grupă intră reclamele de tip prompter, anunț, documentar. Aici informația este prezentată în mod direct și chiar abrupt am putea spune. Firma cutare, instalăm termopane de următoarele dimensiuni, orarul nostru este. Magazin central, comercializăm perne Salterra, oferim reduceri de Black Friday. Cioban, vând oi, rog discreție. Etc. Informațiile din această categorie se adresează strict celor interesați de termopane, perne, oi și nu au altă valoare (de exemplu literară) în afara mesajului direct pe care îl transmit. Câteodată însă, acesta este destul de eficient:

Și mai există un tip de reclame, cele care încearcă să ți se „bage sub plapumă”, să te încânte și să se cuibărească în inima ta, de unde să nu mai iasă. Ele vor fi, așa cum vă puteți aștepta, mult mai eficiente decât cele de primul tip, dar și mai costisitoare. De exemplu, dacă vindem saltele, paturi sau perne, am putea croi o poveste pe marginea lor. Le-am putea asocia cu proverbul din titlu, sau am putea imagina un mic joc de cuvinte care să se întipărească în mintea cititorului. Am putea desena în pat conturul unei fete care ne așteaptă. Pentru că, desigur, tipa din primul paragraf (care ne visase pe amândoi sub plapumă) tocmai văzse noile pilote Salterra pe care mi le cumpărasem... și astfel, din dragoste pentru ele, a fost dispusă să se sacrifice.

La ora actuală internetul românesc este, dacă tot am dat-o pe perne, plapume și paturi, ca o rogojină tare, plină de asperități. Poate cu timpul vor învăța că așezând câte o pătură pe ea, apoi o saltea, dându-i o formă și o culoare, lumea se va simți în sfârșit tentată să se așeze...

Primele amintiri

Ducându-mă cu gândul în trecut, îmi aduc aminte de „aventurile” în care mă angajam cu părinții prin oraș. Că a merge prin oraș la vârsta aia era o aventură. După o sută de metri ziceam, atât eu cât și sora mea, că ne dor picioarele și voiam în brațe. :) Mai departe, țin vag minte că pe la 4 ani mi-au zis părinții că acum am patru ani, și respectiv îmi amintesc prima duminică când am realizat că mama și tata nu lucrează duminica. Asta era pe vremea lui Ceaușescu; dacă nu știți, pe atunci sâmbăta se lucra.

Dar cam atât. Mai exact, nu țin minte prima dată când am spus „mama”, și nici primul pas făcut, sau prima căzătură. Nu țin minte prima fată care s-a ocupat de noi, și nici rudele sau prietenele mamei care, am înțeles apoi, ne cocoloșeau și ne cumpărau tot ce ne doream. Iar dacă mă întrebați de produse bebelusi, ce mâncam, ce haine aveam, ce altceva ne dădeau ai mei, evident că n-aș putea să evoc și să vă povestesc. După cum nu rețin nici cărucioarele pe care le-am stricat plimbându-ne în ele, iar dacă aș da acum o căutare pe Google după magazin carucioare copii, nu mi-aș aduce aminte nici să văd cărucioarele în față. Tot ce vă pot spune e că rețin clar că m-am născut într-o zi însorită de vară. Dar mai departe, e ceață. :)

De fapt, memoria umană are limitele sau mai bine zis particularitățile ei. Noi credem că o cunoaștem, și în general noi credem multe cu privire la noi și la cât de bine ne cunoaștem și înțelegem. Dacă vă întrebați ce-ați făcut acum un an la data de azi, de dimineață până seara, mai știți? Memoria nu funcționează așa cum ne-am aștepta, iar acest lucru a fost valabil atât la noi cât și la cei care acum sunt bebeluși. Diferența este că acum, apropo și de faptul că l-am menționalt pe nenea Google, acum avem la dipoziție tehnologia modernă. Acum putem face poze. Așa că, peste ani și ani, copiii noștri (asta după ce vom ajunge acolo,adică să avem copii, evident) se vor putea admira în imagini vii sau chiar în filmulețe, alături de șosetuțele, păpușile, accesoriile port bebe și ce mai aveau ei la vârsta când încă gângureau. Fie și numai pentru asta, tehnologia aduce cu ea unele avantaje.

Care sunt primele voastre amintiri?