M-am cam săturat, fraților

De o vreme încoace, oriunde intru pe net, dau de reclama la tocmai.ro. Care-i ceva site popular de anunțuri, nimic de zis, dar pe mine ca webmaster mă enervează anunțurile lor. Nici măcar văru' din reclame nu cred că-i ales bine, pe mine mă sperie tipul. Zici că imediat se apucă să strige sau să facă ceva dubios. Eh, glumesc. Ideea e că modul ăsta de a-și face reclame agresive prinde la o anumită categorie de internauți, respectiv fix la aia din targetul lor. Dar are darul să-i enerveze teribil pe ceilalți, printre care mă număr și eu.

Și apoi nici nu-l recomand. Eu personal n-am cumpărat niciodată printr-un site de anunțuri generalist. Din punctul meu de vedere, sunt atâtea anunțuri care se pot face, atâtea lucruri care se pot vinde și cumpăra, din atâtea domenii, încât este greu să faci un site generalist care să fie bun și mai ales potrivit pentru toate. De exemplu, să zicem că mă interesează o mașină nouă, sau o piesă de mașină, sau o motocicletă, în orice caz, ceva din domeniul auto. Păi decât să intru pe Tocmai, mai bine intru pe un site de anunturi pentru masini, cum este cel din link. Că și acolo am harta țării, fix ca pe Tocmai. Și posibilitatea de a căuta anunțuri care îndeplinesc anumite condiții sau de a posta un anunț gratuit, idem.

Un site specializat pe un anumit domeniu poate fi făcut mult mai bine decât unul generalist. De ce? Păi în primul rând, pe Autodel (site-ul din linkul de mai sus) găsești numai anunțuri cu mașini. Adică fix ce te interesează. Pe Tocmai găsești anunțuri din toate domeniile, și trebuie să le filtrezi, majoritatea sunt pentru tine spam. Pe Tocmai ai o categorie mare Auto cu 5 subcategorii. Pe Autodel ai filtre pentru tipul vehicolului, marca lui (numele mașinii: Mercedes, BMW etc), an fabricație, model, transmisie, caroserie, combustibil etc. Pentru că fiind un site destinat exclusiv domeniului auto, au putut implementa categorii și subcategorii mult mai specializate decât cei de pe tocmai.ro, care nu se pot extinde foarte mult, deoarce pe lângă mașini ei au acolo și imobiliare, și locuri de muncă, și electronice etc.

Situația nu-i specifică doar automobilelor. Orice ai vrea să-ți cumperi, este mai bine să cauți pe un site specializat decât generalist. Iar asta se aplică inclusiv la lucrurile pe care le cumperi noi, deci la magazine online. Vrei un calculator? Nu-l lua de la Flanko sau de la eMAG... intră pe un site care se ocupă exclusiv cu calculatoare. Și ei vor avea și experiență mai bună, și cunoștințe mai solide în domeniu, și oferte mai diverse și mai flexibile...

Pierdut nume. Găsitorului recompensă.

Stimați cititori și iubite cititoare, am o dilemă. Doresc să îmi achiziționez un domeniu, preferabil pe .ro, pentru un nou blog. Și cum mă tot gândeam eu azi și ieri ce nume să aibă, mi-a venit ideea să vă întreb: care doriți să-mi botezați următorul blog? :)) Vă pun de nași, sau de ursitoare, și vă cinstesc bine. Pe fete, posibil chiar în natură. :)

Mă gândesc la un nume care să nu fie lung, să aibă priză la cititori și să fie ușor de reținut. Blogul ar urma să conțină chestii atractive, lucruri interesante, chiar videoclipuri tari, nu neapărat literatură ci lucruri care să prindă la cât mai multă lume, adică la cititorul mediu. Apropo de care chestie, voi cam despre ce subiecte ați dori să citiți mai mult pe bloguri sau ce fel de articole? Faceți bine și lăsați-mi răspunsurile în comentarii.

Și probabil o să-l găzduiesc pe WordPress. Pentru că deja începe să mă supere platforma Blogger. Am observat zilele trecute (atât aici cât și pe Cool) că scriptul care se ocupă cu afișarea ultimelor comentarii în sidebar nu mai funcționează cum ar trebui, adică uneori trece un timp până când ultimul comentariu apare acolo. Mnoa, poate-i de la script, poate este rezolvabil, dar orișicum, pe WordPress n-aș avea problema asta și-n plus sistemul de comentarii ar fi mai mișto.

Și dacă tot suntem la capitolul cu chestii tehnice, vă rog pe cei care sunteți seduși de modul divin în care scriu, adică practic sunt sigur că toată lumea, să dați click pe butonul roșu de +1, atât aici cât și pe Simplu și CineMatinal, și pe unde mai vedeți vreun blog de-al meu, adică să mă recomandați în Google. Pentru care vă foarte mulțumesc! :*

Later Edit: Am ales Blogzilla.

Eu, Clubul Psi și blogosfera

În ultima vreme, blogosfera și Facebook-ul sunt în mare vervă, în urma unei competiții ce se desfășoară în această perioadă, având numele de Superblog. Eu nu sunt direct implicat în sensul că nu particip la acest concurs dar am mai aruncat câte o privire de pe margine, inclusiv la grupul lor de pe Facebook. Odată cu asta, am devenit activ pe pagina de Facebook a Clubului Psi. Trebuie să vă spun că nici aici nu sunt implicat în mod direct, adică nu particip efectiv la jocurile lor (deși începe să mă tenteze gândul), dar am mai povestit pe acolo. Astfel că, pe lângă unele observațiile cu privire la Superblog pe care deja le-am expus pe alt blog, am făcut două constatări cu privire la blogeri în general. Pe care dați-mi voie să le expun aici.

Prima constatare e că blogerii sunt niște ființe compasive, care acționează pe baza proverbului prietenul la nevoie se cunoaște. Astfel că, dacă de exemplu anunți că te retragi din Sperblog, se vor găsi zece prieteni virtuali care te vor încuraja și sfătui să nu renunți, să scrii în continuare, să nu-ți faci sânge rău pentru notele primite că încă mai este timp de urcat pe podium și așa mai departe. Din păcate, proverbul nu specifică de a cui nevoie este vorba. Pentru că, dragii mei și dragele mele, în aceste cazuri eu cred că este vorba de nevoia de a da sfaturi a celor care le dau. Serios, viața e sinusoidală, uneori urci, alteori cobori, uneori intervin diverși factori, astfel încât se poate spune că lucrurile nu sunt liniare, ele comportă multiple dimensiuni, adică nu e vorba de ceva alb și negru, bun (faptul că participi) și rău (faptul că renunți). Viața e complexă iar eu cred că atunci când luăm o decizie, cel mai mult avem nevoie de cineva care să ne înțeleagă și să ne susțină și nu de cineva care să ne sfătuiască să ne răzgândim. Poate că într-o discuție intimă, privată, dacă suntem în măsură să fim intimi cu respectivul, îi putem oferi perspectiva noastră. Dar aceste încurajări publice, pe peretele de Facebook, nu știu de ce mă duc cu gândul la Martorii lui Iehova care aproape că te forțează să le accepți cărțile gratuite. Evident, pline de sfaturi de viață, întru salvarea sufletului tău. Adică sună cam fals.

Iar a doua constatare e că lumea pare a fi foarte atrasă de ideea de a scrie o carte, de a te publica la o editură clasică. Există ceva fascinație în chestia asta pe care nu mi-o explic. Sigur, mi-aș fi explicat-o înainte de '89, când practic încă nu exista internetul. Dar astăzi, nu văd cu ce este mai presus titlul de scriitor decât acela de blogăr. Pe bune, nu-i văd nici o calitate în plus, afară de faptul că unii s-ar putea să îl privească mai bine. Deci o chestie de suprafață totuși. Da, știu, cărțile au o aură de mister, de poezie, pagina scrisă, chiar dacă este veche, chiar dacă e îngălbenită de timp, sau poate cu atât mai mult, emană un câmp de sacralitate și chiar artă, te translatează într-o altă lume, iar iubitorii de cărți le consideră neprețuite. Dar trebuie să țineți cont că toată această viziune transfiguratoare asupra cărților se datorează nu materialului din care sunt ele făcute ci conținutului care le animă. O carte de poezii este vie, un roman este un alt univers care te invită să-i treci pragul. Dar un manual de istorie sau o pagină de ziar sunt banale foi imprimate cu diverse caractere. Cu alte cuvinte, conținutul este cheia, iar acest conținut se poate exprima în diverse forme. Mai nou, el se regăsește pe bloguri sau în cărți în format electronic. Formatul unui blog aduce cu sine și avantajul unei apropieri directe între autor și cititori, a posibilității ca aceștia să-l cunoască și să-i lase impresii, sub forma comentariilor, la care el poate chiar răspunde. Din punctul meu de vedere, blogul este superior unei cărți, fiind de asemenea un act de curaj și onestitate, o invitație spre sufletul celui care scrie. Și, la fel ca toate lucrurile cu adevărat bune pentru noi, vine în mod gratuit, singura investiție fiind timpul alocat de noi pentru a scrie pe el. Ca să te publici la o editură ai nevoie de bani. Iar editurile iau cea mai mare parte din încasările de pe cărți, astfel că fie câștigul tău va fi absolut simbolic, vie va trebui să vii cu bani de acasă. Ba uneori promovarea cărții cade tot în sarcina ta. Și pentru ce? Pentru a-ți mări puțin orgoliul cu statutul de scriitor publicat? Eu personal dau mai mari șanse blogurilor decât cărților de a rezista în timp. E o opinie.

Cam asta a fost ce am vrut să vă zic, aștept opiniile voastre în comentarii, fie că sunteți sau nu blogări sau membri ai Clubului Psi. :)

Moda lemnului

Sunteți la curent cu tehnologia? Eu așa și așa. Vă pot spune de exemplu că în ce privește calculatoarele (apropo de care chestie, nu-i curios cum termeni împrumutați din engleză, ca cel de computer, au ajuns să cedeze treptat locul omologilor lor românești?), a apărut de ceva timp un suport nou de stocare a datelor, și anume SSD (solid state drive). Da, pe baza lui funcționează stick-urile voastre USB și da, veți auzi tot mai mult de el pe viitor. Dacă mă întreabă cineva care-i diferența dintre un SSD și un HDD (disc dur), o să-i spun că e ca și cum ai compara lemnul cu piatra. Discul clasic (hard disk) este lemnul: funcționează pe baza unor componente mecanice (care se mișcă), e predispus la a se strica mai repede, se fragmentează la scriere. În schimb, SSD-ul nu are aceste probleme. Totuși, deoarece abia am descoperit piatra iar până acum nu am construit decât din lemn, va mai dura ceva până când piatra va deține supremația. E o tehnologie superioară dar insuficient dezvoltată.

Din păcate pentru explicațiile mele, analogia pare să funcționeze tot mai puțin cu trecerea timpului. Adică da, la început s-a construit din lemn, apoi a apărut piatra, betonul, cimentul și celelalte derivate. Pentru ca astăzi... să începem să construim iarăși din lemn? E plin deja de site-uri cu case ecologice, se face publicitate la ele, case-din-lemn.eu e un exemplu în acest sens. Sunt de acord că-i mult mai fain să simți miros de lemn decât aparența unui miros de praf și piatră (că piatra de fapt nu miroase), după cum e mai mișto să petreci un weekend într-o cabană decât într-un hotel luxos. Dar nu știu dacă mi-aș face o casă din lemn pentru locuit permanent în ea. Înțeleg că se poate izola mult mai bine decât în antichitate dar lemnul e lemn, putem să ne gândim doar la riscul mărit de a se aprinde și zic că-i suficient. Iar construcțiile nu sunt singurele domenii în care se revine la lemn: avem acum mașini scumpe cu bord wooden, jocuri de șah cu tabla și piesele idem etc.

Așadar, dacă înainte lemnul era folosit de omul de rând la orice, el a ajuns să fie treptat înlocuit cu piatra pentru ca astăzi... să devină un lux. Îmi scapă mie ceva sau ține de modă?

Cuvinte la casa omului

Nu știu la alții cum e, ca să încep într-un stil crenguros, dar în vocabularul meu există un vid pe segmentul construcțiilor și al instalațiilor, printre altele. E o gaură mare acolo, de zici că a trecut armata și a tras cu tunul sau au făcut americanii ceva experiențe nucleare și stratul de ozon n-a fost singurul afectat. Acum, când zic asta nu înseamnă că n-am habar de cuvinte ca șapă, spumă, chituri, hidroizolații. Ci că nu cunosc în profunzime și detaliu aceste noțiuni, dincolo de semnificația lor de dicționar, care îmi e utilă dar la nivel conversațional. Dați-mi o găleată, o lopată, o perie, niște nisip, apă, var, ciment și o să... păi o să angajez pe cineva care să toarne beton și respectiv să văruiască, pentru că eu nu-s expert în domeniu.

Unii oameni se mândresc cu asta, cu faptul că au un vocabular sărac. Eu nu. De fapt, eu cred că este - nu neapărat o slăbiciune dar în orice caz o lipsă. Îți lipsește un atu. Vrem sau nu, cu toții, fie că suntem muncitori necalificați, profesori, medici, pensionari, informaticieni sau cosmonauți, locuim în case. De fapt, cosmonauții locuiesc în aer dar să revenim cu picioarele pe pământ. Se întâmplă uneori, ca oriunde-n lumea asta entropică și perisabilă, ca unele chestii pe care le ai în casă să se defecteze. Caz în care ele trebuie reparate. Așa că nu strică niciodată să știi schimba un întrerupător, să poți repara apa din baie care curge (de fapt instalația de apă dar înțelegeți voi), patul care scârțâie când pe el se află două persoane de sexe opuse șamd. La fel cum nu strică să știi ceva mecanică când ai o mașină sau să te pricepi la componente unui calculator când ai un calculator, adică practic tot timpul. Că până și ciobanul Ghiță, sau cum îl cheamă pe cel din reclamele Vodafone, are trei cartele de telefonie mobilă, câte una pentru fiecare rețea, și-a declarat că-i fan Orange. Nu mai rețin linkul.

Despre ce vorbeam? Că pățesc uneori, mă iau de povești și uit de la ce-am plecat. Noroc că stau bine cu memoria și mă uit mai sus la ce-am scris. A da, de la construcții, interioare și exterioare. Ei bine, interiorul unui om este partea cea mai frumoasă din el, cristalizare a aspirațiilor, speranțelor, viselor, afinităților, talentului și predispozițiilor acelui om. L-am putea numi suflet. Aliajul care-i dă substanță se compune din diverse materiale, cum ar fi: hidroizolatii idealmix, intenții pure, năzuințe, ciment, fericire. Cimentul este piesa de bază și ne asigură că sufletul va avea o fundație solidă. Hidroizolațiile îl protejează de tentațiile de dinafară precum și îl mențin curat, prevenind putrezirea. Intențiile nobile îi determină forma. În lipsa acestor componente, interiorul (omului) se depreciază, șubrezește și în final se năruie, chiar dacă îți trebuie un ochi format pentru a vedea asta din afară. Omul atunci își ratează sensul existenței de a fi.

Vedeți ce frumos pot scrie despre om, privit ca o casă? Asta pot. Că am blog. Dar și locuință am, însă, după cum precizam mai sus, nu eu sunt cel care-o renovează fizic, efectiv. Deși eu plătesc operațiunea de renovare în sine. Hmm, oare asta nu mă urcă o treaptă în ce privește abilitatea de a construi? Ia să-mi angajez atunci și o persoană care să-mi scrie pe blog, să-mi iubească nevasta, să-mi trăiască viața și să fie fericit pentru mine... :)

PS: N-am nevastă. Se oferă cineva?

Sondaje și mentalități

Mai devreme vorbeam cu o prietenă pe mess despre sondaje. Și anume despre unul în particular, la care va participa ea mâine, legat de Carrfour. Din ce-am înțeles, sondajul va fi alcătuit din două părți. O primă parte în care trebuie să spună ceva despre ei (sunt mai mulți, nu doar ea), ce înfocați cumpărători sunt și blabla, care parte e scurtă și se plătește cu 20 de lei. Pentru că da, sondajul e plătit. Și o a doua parte, mai lungă, în urma căreia cei acceptați (pentru că nu toți vor intra acolo) primesc 60 de lei.

Ei bine, și-a început fata discursul cum că mâine trebuie să mintă. :) Am sfătuit-o să nu. Cred că mulți dintre noi avem o problemă de mentalitate. Dacă cineva ne pune o întrebare referitoare la firma sau serviciile pe care le prestează, ne simțim cumva obligați să îi dăm un răspuns favorabil. Ceea ce este greșit. Este de înțeles, dar greșit. De ce-i de înțeles? Păi, de multe ori simțim noi înșine nevoia să fim menajați de cei dragi sau să-i menajăm la rându-ne, acordându-le complimente când merită și scutindu-i de critici când și pe ele le-ar merita. De exemplu iubita se îmbracă mai ciudat, sau își vopsește părul într-o culoare care nu o prinde; dacă suntem la prima iubită, s-ar putea să-i spunem adevărul când ne întreabă, altfel vom fi poate mai precauți. :)

Totuși, în ce privește sondajele efectuate de diverse firme sau companii, a le completa doar din complezență și a le acorda peste tot nota +10 este o greșeală în sensul că situația e complet diferită. Aceste firme nu caută prin sondaje să fie complimentate ci caută să vadă care este implactul lor și percepția reală pe care publicul o are cu privire la ele. O critică le poate ajuta cel puțin în egală măsură cu o laudă, deoarece poate fi mult mai constructivă. Evidențiind într-un astfel de sondaj clar, concis și argumentat principalele probleme pe care firma respectivă (în opinia dvs) le are, creați premizele unei modificări în bine. Mai multe critici care concordă într-un anumit punct constituie pentru societatea în cauză un puternic semnal de alarmă de care ea va dori să țină cont. În fond, tocmai în acest scop se realizează sondajele respective.

Toate aceste lucruri de mai sus au sens, evident, când ne referim la o relație onestă între client și magazin. Altfel, avem cazul de aici. Desigur, ar fi frumos să putem fi sinceri și cu ceilalți oameni, și să le putem oferi gândurile noastre într-un mod transparent și bine intenționat. Din păcate, este mai greu. Tot din cauza mentalităților... :)

La ce e bun social media

Începând cu articolul ăsta m-am gândit să vă recomand niște bloguri care se remarcă prin ceva. Acest ceva poate fi orice, și în general va fi ceva pozitiv, dar nu neapărat. Fie și numai pentru a mai adăuga ceva text pe acest blog, deși nu doar pentru asta... :)

În acest sens, astăzi voi prezenta un blog foarte promovat în perioada asta (are o grămadă de linkuri înspre el la numai o lună și ceva de la lansare), și anume Blog Media.

Deși abordând subiecte ca publicitatea, advertising-ul, mass-media și auto-descriindu-se ca blog de știri (fii la curent cu cele mai interesante noutăți), Blog Media se remarcă prin... aspect.

Să notăm pentru început că blogul este realizat pe platforma Blogger. Asta, oricine ce-ar zice, aduce cu sine unele dezavantaje comparativ cu un blog pe WordPress. Totuși, blogul în discuție reușește să le evite grațios. În primul rând are o temă plăcută, de tip magazin, sigur că este convertită după o temă de WordPress dar totuși. Sus există două meniuri, primul e folosit pentru pagini iar al doilea pentru categorii.

Și aici mai avem un chițibuș: pe Blogger nu există categorii. Ok, există etichete, care pot fi folosite pe post de categorii. Sau pe post de etichete. Dar nu există, ca pe WordPress, ambele. În schimb, blogul de față ne prezintă atât etichete, cât și categorii, marcate diferit. De exemplu, primul articol, intitulat Prețuri psihologice, este încadrat la rubrica (categoria) Afaceri, el având etichetele: 99 , creier , efect , marfă , preț , prețuri , psihologie , virgulă. Dacă însă o să dăm click pe denumirea rubricii, o să ajungem pe un URL ce conține label; așadar, interior și categoriile sunt etichete, ceea ce este și normal. Totuși, tema reușește cumva (prin anumite artificii) să le diferențieze.

În sidebar-ul din dreapta avem un gadget (sau widget) cu ultimele comentarii. Scriptul funcționează foarte bine, actualizând acest gadget în timp real; în plus comentatorii sunt afișați cu avatar. Pentru cei care nu sunt conectați pe Google, avatarul implicit este o pictogramă Blogger (mult mai frumoasă decât acel chip de tip umbră de pe restul blogurilor, probabil îl știți). comentariile sunt pe două nivele (thread-uri), cele ale autorului fiind marcate cu un mic banner oblic, albastru; în plus ele prezintă smile-uri (emoticoane) foarte frumoase, diferite de clasicele smile-uri de pe WordPress sau de pe Yahoo Messenger. Puteți vedea asta în screen-ul de mai jos (click pe imagine pentru mărire):

Mai multe nu putem spune despre blog. În particular, se vede de la o poștă că este un blog ce va fi folosit pentru publicitate. Nu vă așteptați așadar la articole de calitate, în pofida titlurilor specific bombastice. Sau poate tocmai de aceea. Însă blogul are meritul de a arăta că pe Blogger se pot construi chestii faine. Și cu asta avem și răspunsul la întrebarea din titlu. Social media este bună la... partea de design! :)