Ce sunt traderii și ce este Piața Forex?

La început, instrumentul de bază al economiei îl reprezenta trocul: oamenii făceau schimnuri de produse și servicii între ei. Apoi a apărut banul, ca intermediar convenabil al acestor schimburi. Banii erau emiși în moneda fiecărei țări. Cu timpul, țările s-au angajat în schimburi economice tot mai ample, având ca rezultat o piață globală de capital, în cadrul căreia putem schimba moneda unei țări pe moneda alteia. Datorită unor factori macroeconomici complecși, rata de schimb a unei valute poate să crească sau să scadă, valutele putând fi astfel privite ca orice alt tip de marfă pe care o poți cumpăra și al cărei preț fluctuează. Dacă cumperi niște dolari americani la prețul de 3,50 lei dolarul, iar peste o săptămână reușești să îi vinzi cu 5 lei, ai făcut un profit. Și pentru că sistemul financiar actual ne oferă această posibilitate, au apărut o serie de site-uri și platforme unde se pot face astfel de tranzacții. Un exemplu în acest sens este site-ul Trade.com.

Dar toate aceste platforme te conectează la o uncă piață de schimb valutar, mondială, numită și Piața Forex. Această piață este garantul faptului că schimburile valutare vor avea loc într-un mod controlat și în anumite condiții sau limite. De exemplu, există peste 100 de perechi de valute ce pot fi tranzacționate, iar rata de schimb dintre două valute la un moment dat este aceeași în orice punct de pe glob. Adică, dacă astăzi la ora 17 în București un euro se cupără cu 4,5135 lei, atunci și în Tokyo, Los Angeles și Oslo prețul unui euro este tot 4,5135 lei. Piața valutară este deschisă 24 de ore din 24, 5 zile pe săptămână.

Piața Forex este compusă în cea mai mare parte din speculatori/speculanți. Speculatorii sunt cei care realizează tranzacții valutare în speranța că vor câștiga bani de pe urma modificărilor de curs valutar. Se estimează că doar 5% dintre cei care cumpără și vând valute o fac din necesități economice (de exemplu, firmele pe care le reprezintă au nevoie pentru activitatea lor de capital în acea monedă), restul de 95% constituindu-l speculatorii. Cum însă schimburile valutare alcătuiesc împreună un gigantic joc cu sumă nulă, în care totalul profiturilor anulează totalul pierderilor, rezultă că pentru fiecare ban câștigat în plus (ca profit) de un trader, va exista un alt trader care va pierde banul respectiv. Asta face ca activarea la burse să aibă un grad ridicat de risc, chiar și pentru traderii informați și cu experiență. Pe de altă parte, șansele de câștig sunt și ele în mod egal de atractive (legea compensației da care ziceam mai devreme).

O să mă opresc aici, pentru a nu vă servi un articol prea lung și prea tehnic. Toate informațiile de mai sus sunt o mică parte a unei lecții video dintr-un curs sau tutorial dedicat celor care doresc să devină traderi, curs disponibil gratuit pe Trade.com, în limba română. Dacă elementele introductive de mai sus v-au trezit apetitul pentru această nișă, vă invit să lecturați acest curs și apoi, cine știe, poate chiar să vă implicați în aceste activități și să realizați tranzactii forex cu trade.com. Lucru la care și eu mă gândesc, pentru viitorul nu prea îndepărtat.

Periplu imaginar, la ceas de seară

Mă gândeam într-una din serile trecute, contemplând o pană de curent ce m-a lăsat câteva zeci de minute în întuneric, că Pământul se află la distanța optimă pentru a primi exact cantitatea de lumină și căldură solară care să-i permită susținerea vieții. De exemplu, la Ecuator este foarte cald, deoarece Ecuatorul este mai apropiat de Soare decât restul suprafeței terestre, și dacă ar fi ceva mai cald decât e acum, n-am mai putea locui. Iar la poli este foarte frig, deoarece polii sunt punctele cele mai distanțate față de Soare, și deja foarte puțină lume trăiește acolo. Între acestea două, Ecuator și poli, se desfășoară întregul mic-mare glob terestru,  cu nenumăratele forme de viață ce-l populează, dintre care cea mai însemnată este, firește, pisica. Asta judecând după pozele de pe Facebook.

Fascinant acest glob albăstrui, pe care trăim dar pe care îl cunoaștem atât de puțin. De exemplu, majoritatea dintre noi ne naștem și murim în aceeași țară. Întreaga noastră viață se desfășoară în limitele a 2-3 orașe: cel în care am crescut, cel în care am învățat și cel în care ne-am mutat după aceea. V-am trezit setea de călătorit? Ei bine, nici eu n-aș sta acasă. Dacă aș avea timpul și condițiile necesare, aș intra pe un site cu zboruri ieftine, aș cumpăra un bilet doar dus și dus aș fi. Prima escală aș face-o undeva în Asia. Poate la Seul, pentru că am auzit multe lucruri despre Coreea care m-au făcut curios. Sau poate în Japonia, Țara Soarelui Răsare. Dar în mod cert ar fi Asia, care e atât de departe de noi. Într-o țară europeană de exemplu, nu aș găsi la fel de multe elemente de noutate, inedite, deoarece, vrând-nevrând, suntem cu toții parte a aceleiași culturi-mamă europene. Popoarele asiatice însă și-au consolidat spiritul, tradiția și cultura urmând cu totul alte meridiane, și vă puteți da seama de asta comparând limbile asiatice cu cele europene sau religiile lor cu ale noastre. Diferențe foarte mari de cultură și tradiție, așadar.

Nu m-aș opri însă acolo, deoarece lumea e prea vastă și viața omului prea scurtă ca să îți permiți popasuri lungi. Aș continua să vizitez cei mai înalți munți, cele mai adânci peșteri și cele mai inedite regiuni de pe glob. Grecia de la noi, cu a sa puzderie de insule și insulițe. Bahamas de la americani, doar pentru a vedea dacă își probează renumele. Aș face un zbor la joasă altitudine deasupra deșertului Sahara, de la un capăt la altul, după care m-aș reîntoarce în Asia, pe o plajă, în bătaia razelor Soarelui, așteptând în șezlong să fiu servit cu o tequilla rece de două thailandeze drăguțe...

Ajuns în acest punct, a revenit cuentul și s-au reaprins becurile. Așa că am lăsat Asia, Sahara și Europa, și m-am reîntors pe Facebook.

Războiul pastelor de dinți

Mai demult, cu câțiva ani buni în urmă, piața pastelor de dinți din România era oarecum diversificată. Îmi vin în minte 3 mărci care erau la vogă atunci și pe care le vedeam promovate la televizor: Aquafresh, Colgate și Blend a Med. Prima avea niște reclame drăguțe, dar care treptat au dispărut, iar tot ce mai rețin azi legat de această pastă sunt versurile: „Aquafresh în trei culori / protejează de trei ori.”. Ultimele două au continuat să-și dispute supremația iar numele uneia dintre ele este astăzi legat de un cabinet stomatologic Bucuresti.

Colgate este la ora actuală, indisputabil aș zice, cea mai cunoscută pastă de dinți din România. Succesul ei se datorează în mare măsură unei puternice campanii mediatice, sponsorizată de firma producătoare, respectiv Colgate-Palmolive. Firmă despre care citeam că face câteva schimbări de produse pe an (scoate anumite sortimente și introduce alte în schimb, având un nume ușor diferit), doar pentru a putea lipi eticheta „nou” pe ele. Evident, banii de publicitate se regăsesc în prețul final al produsului, într-o formă sau alta.

Pe vremea când cele trei mărci erau la modă, Blend a Med avea o reclamă în care ne spunea că acizii din sucuri și alimente atacă smalțul dinților, deteriorându-l. Și, continua reclama, cercetătorii lor au făcut un mic test: au luat două ouă, le-au spălat pe primul cu Blend a Med și pe al doilea cu o pastă obișnuită, după care le-au cufundat într-o soluție acidă. A doua zi, numai coaja primului ou era în continuare tare. Un vecin de scară a reluat experimentul acasă, cufundând ouăle în oțet, și a obținut, în mod surprinzător, aceleași rezultate. Surprinzător deoarece adeseori reclamele ne vând neadevăruri.

Timpul a trecut și azi Colgate cheltuie în continuare sume mari de bani pentru a-și vinde o imagine și a-și lega numele de Asociația medicilor stomatologi din România. De cealaltă parte, imaginea brandului Blend a Med este la noi medicul stomatolog Florin Lăzărescu, pe care îl găsim la Clinica Stomatologica Trident. Și ce activități mediatice a făcut domul Lăzărescu în ultimul timp? Alături de alți 6 medici, colegi cu el la aceeași clinică, a scos o carte, intitulată Incursiune în Estetica Dentară, care a fost lansată atât în limba română cât și în limba engleză. Curat mediatic, am putea spune.

Așadar, de o parte avem o publicitate susținută iar de cealaltă moderația în reclame și asocierea cu un singur medic stomatolog (nu cu toți stomatologii din România, de s-ar putea măcar așa ceva), care medic demonstrează o înclinație nu atât pentru publicitate cât pentru studii și cercetări (cărți). Iar aceste cărți nu sunt neapărat tehnice și aride, există nenumărate informații medicale inedite ce pot fi puse în paginile lor, așteptând să fie descoperite de noi. Deși există și componenta știițifică, implementată probabil de ei la clinică (citesc pe site despre tratamente, prevenții și tehnologii de ultimă oră).

Sunt câteva din motivele pentru care tind să am mai multă încredere într-unul din cele două branduri. Și cred că v-ați dat seama în care.

Securitate financiară

Când spui securitate, te gândești la protecție și stabilitate, punând automat accentul pe defensivă. În cazul nostru, securitatea financiară s-ar traduce prin a nu pierde bani sau a-ți consolida fondurile de care dispui. Dar pornind de la principiul că atacul este cea mai bună apărare, o metodă excelentă de a nu pierde bani este, dacă poți, să îi multiplici. Cel puțin asta pare să fie filosofia din spatele platformei e securities romania, dacă ne luăm după nume. Site-ul, Business Introducer pentru Stock.com (alături de alte câteva nume de pe piața bursieră externă: IronFX, BulbRokers, FXCM), poate fi privit ca un punct de pornire pentru cei care vor să se lanseze în mirobolanta lume a tranzacțiilor online.

Cine este Dj Wanda?

Recunosc, nu sunt la curent cu ultimele tendințe din lumea muzicii și a showbizz-ului. Când am intrat pe site-ul Wanderful.ro, am rămas puțin confuz, căscând nedumerit ochii la tânăra excentrică și rebelă ce mă privea din spatele unor ochelari șmecheri, aflați în spatele unei mâini tatuate, aflată, evident, în spatele ecranului, și despre care eu nu auzisem nimic. Continuând să „răsfoiesc” paginile site-ului, confuzia mea s-a extins pe mai multe planuri, pe măsură ce stilul modern-urbanistic, nu doar vestimentar, ci și de comportament sau atutidine, se amesteca cu o serie de activități pe cât de variate, pe atât de neașteptate.

Wanderful (joc de cuvinte între pseudonimul vedetei și cuvântul englez wonderful - minunat) este cartea de vizită a Wandei, locul unde putem afla mai multe informații despre ea și prin care o putem contacta. Dar tot Wanderful este locul unde putem să ne facem rost de un medic estetician (respectiv Daniel Juravle), de un psiholog și psihonutriționist, sau unde putem să ne apucăm de sport. Lista nu se oprește aici. Stil, coafură, tatuaje (care în vest sunt foarte populare) și organizarea de evenimente sunt alte câteva puncte de interes pentru publicul avizat. Putem continua cu servicii de fotografie, web design, marketing și PR.

Cât despre Wanda, se pare că este prima femeie Dj din România. Pasionată de muzică și ingineria de sunet, cântă la chitară bass și percuție, performează alături de Dj din străinătate, are un proiect personal cu Miss Mavrik (UK), semnat cu KMS Record USA. Iar în timpul liber, care o fi și ăla, face campanii de imagine, promovează sportul, e implicată în activități de outdoor, concepte de beauty, evenimente și branduire artistică. Cred că le-am atins pe cele mai importante. În partea de jos a paginii citesc că Wanderful va deveni un reper principal pentru trasarea tendințelor fashion/lifestyle/events/cool statement.

După ce m-am lămurit despre ce-i vorba, am dat și un  search pe Google, să mă conving. Imaginile afișate (Google nu afișează automat imagini la orice căutare) și cele peste un milion de rezultate întoarse de motorul de căutare mi-au arătat că sunt prea vechi și depășit de lumea asta nouă.

Știați că un model de videochat câștigă mai mult decât voi?

Multe s-au schimbat în ultimii 26 de ani în România. După eliberarea de pudibonderismul care ne-a caracterizat în anii ceaușiști, au luat avânt o serie de activități pe care le-am putea încadra, în mare, la capitolul Erotice sau Pentru adulți. Printre acestea, videochatul. Timpul a trecut și a venit criza economică în care încă ne aflăm, reducând dramatic veniturile pentru aproape orice categorie socială. Dar sunt și aceste joburi speciale afectate de criză? În rândurile următoare, vom face o incursiune într-un studio de videochat București și vom încerca să găsim acolo câteva răspunsuri.

Studio20 are două puncte de lucru: pe Calea Victoriei și lângă Gara de Nord, ambele în capitală. Acolo tinere bucureștence sau poate venite din provincie, se dezbracă de inhibiții și de hanie și întrețin discuții private cu diverși clienți de peste hotare. Pentru că, dacă nu știați, este o practică încetățenită ca studiourile românești să colaboreze cu firme străine, astfel încât camerele de chat la care le poți găsi efectiv pe aceste modele să fie inaccesibile calculatoarelor cu IP-uri de România. Prin urmare, dacă nu ești specialist în internet sau nu știi cum să folosești un proxy, nu prea ai șanse să vezi pe net o astfel de fată de la noi, ceea ce înseamnă că videochatul este o activitate confidențială. Dar asta tot nu ne răspunde întrebării cu care am pornit: cam cât se câștigă din el?

Unul din lucrurile ce ne sar în ochi pe Studio20 e secțiunea intitulată Câștiguri. Intrăm pe ea și citim că un model poate câștiga între 500 și 50.000 de dolari. Nu se precizează perioada de timp dar putem deduce (din acel 500) că este vorba de o lună. Evident, prima reacție la o astfel de știre este scepticismul. Nu cumva sumele sunt absolut fanteziste? Ca urmare, am căutat o a doua sursă de informare. Ei bine, pe Wikipedia găsim că aceeași activitate este remunerată cu 300-4.000 de euro lunar. Ceea ce este mai puțin dar tot enorm, raportat la salariile românești. Mai departe, faptul că un model poate câștiga o anumită sumă nu înseamnă că o câștigă întotdeauna. În plus, distribuția modelelor pe axa 500-5.000 nu este obligatoriu uniformă. De exemplu, e posibil ca 90% dintre ele să câștige aproape de 500$ și doar 10% sume foarte mari. Pe Studio20 ni se spune în continuare că venitul mediu al modelelor lor este de 5000 de lei. Dar chiar dacă înjumătățin aceste sume și presupunem un venit mediu real de 3000 de lei, câți dintre voi au un salariu care se apropie de nivelul ăsta?

Desigur, există și riscuri. Există riscul ca, oricâte măsuri de siguranță ți-ai lua, vecinul de scară să afle la un moment dat că practici meseria asta. După cum există riscul să dai peste un patron dubios, care să te țepuiască sau să nu îți ofere un contract de muncă legală. Dar riscuri există peste tot. Și ținând cont că, în mod surprinzător, atmosfera și condițiile de lucru într-un astfel de studio sunt mult peste ce ne-am aștepta, iar pentru a te angrena în astfel de activități nu ai nevoie de terminarea unei facultăți, eu zic că cea mai veche meserie din lume (sau o rudă apropiată a ei) este în continuare și una dintre cele mai bănoase.

Păi să nu-ți deplângi condiția ta de bărbat?

surse foto: studio20.ro

Fotograf de nuntă..

Acesta este un guest post publicitar

Am gasit, in sfarsit, am gasit .. cum adica ce ?? Fotograful de nunta pe care il cautam!!!!! Pentru unii poate ca este sau a fost usor insa pentru mine, nu! Am stiut de la inceput ce imi doresc si nu am vrut sa aleg primul fotograf care imi apare in cale la un search in google cand tastez foto nunta sau fotograf de nunta sau fotograf nunta. Intr-adevar, ar fi fost foarte foarte simplu, insa am pornit in cautarea fotografului de nunta din Bucuresti cu un gand clar, vreau un om special care sa intelaga si sa vada nunta ca mine si dragul meu viitor sot, mai exact, pentru noi nunta este o celebrare a noastra, a iubiri noastre si a celor care vor fi alaturi de noi in minunata zi a promisiuni pe care o vom face. Noi dorim sa fie o zi a noastra si a tuturor celor care vor fi alaturi de noi si pentru asta avem nevoie de un om special care sa ilustereze cat mai bine celebrarea iubirii.

Se vrea un eveniment cu tematica iubirii, fara prea multe traditii care sa intrerupa si sa incarce atmosfera, vrem ca totul sa fie presarat cu ingrediente naturale cum ar fi : iubire, zambete, voie buna, fericire, emotie ..etc.

Poate acum incepe sa se intelaga de ce a fost atata de dificil sa gasesc acest fotograf de nunta din Bucuresti insa l-am gasit si ma bucur sa stiu ca exista fotograf de nunta care sa simta si sa inteleaga ceea ce oamenii isi doresc.

Astept cu nerabdare ziua emotionantului eveniment si stiu si simt, defapt, ca totul va decurge conform asteptarilor, mai ales dupa discutia cu fotograful de nunta care ma asigurat ca va fi acolo pentru a culege cele mai reprezentative cadre pentru cel mai reprezentativ album al iubiri.

Cadouri de cuplu pentru creștini

Tocmai am intrat pe un site destul de interesant: un magazin online cu cadouri pentru el și ea, adică pentru bărbați și femei. Până aici nimic ieșit din comun, deși în general astfel de magazine sunt mult mai atractive (cel puțin pentru mine) decât cele cu haine sau cu scule și unelte. În sensul că te sensibilizează și te fac să te gândești la lucruri frumoase. Bineînțeles, dacă suntem într-o relație de cuplu, ar trebui să ne gândim tot timpul la lucruri frumoase și la cadouri femei, dar de regulă chiar și cele mai fierbinți relații au tendința să se plafoneze cu timpul. În aceste condiții, un mic cadou, un mic gest, chiar simbolic (d.p.d.v. al costurilor), o surpriză inspirată pot reaprinde flacăra pasiunii de la început.

Felicitările din imaginile de mai sus sunt două exemple de astfel de gesturi. Pe de o parte, ele sunt lucrate manual, ceea ce le dă un plus de unicitate și personalitate. Pe de alta, sunt foarte ieftine: 6 lei bucata în mod normal, 4 lei în momentul de față. Iar în interior putem așterne câteva rânduri în care să-i spunem cât de mult o iubim sau ce înseamnă ea pentru noi. Nu credeți că i-ar plăcea?

Desigur, mai există și alte produse frumoase, ca inimioare muzicale sau ursuleți cu texte romantice. Dar surpriza, pentru că vă ziceam că site-ul e interesant, o constituie cadourile de tipul aplicei de mai sus, ilustrând o femeie în actul rugăciunii. Mai există, tot pe acest tipar, jurnale religioase sau spirituale, cu mesaje biblice sau cu texte motivaționale și pozitive. Se pare că în spatele acestui magazin se află o librărie creștină și niște oameni preocupați de credință. Iar, din ce scrie acolo, o parte din banii obținuți pe produse sunt alocați unor spitale sau cazuri umanitare.

În concluzie, persoanele credincioase au acum un magazin special, de unde își pot comanda astfel de cadouri care să le facă viața de cuplu mai frumoasă, mai luminoasă și chiar mai spirituală.

Cărucioare pentru copii

Ca adulți, nu toți ne permitem o mașină. Dar fiecare dintre noi a avut, când a fost bebeluș, o mașinuță personală. Este vorba despre căruciorul în care ne purtau părinții. În mod cert, copilul aduce multe bucurii în familie dar îi pune pe mama și pe tata la niște cheltuieli în plus. Totuși, acestea sunt proporționale cu vârsta micuțului, așa că nu trebuie să disperăm. În articolul de față vă voi prezenta un magazin ce comercializează diverse lucruri pentru cei mici, oprindu-mă asupra câtorva modele de carucioare copii.

Presupun că nu mai trebuie să argumentez de ce este necesar să cumpărăm un cărucior pentru nou-născutul nostru. Toți părinții au așa ceva, fie și pentru simplul motiv că nu își pot ține copilul în brațe la infinit. Un avantaj suplimentar al cărucioarelor este că de regulă pot fi folosite pentru copiii de până la 3-4 ani, adică exact vârsta la care încep să nu mai aibă nevoie de ele. Altfel spus, este o investiție pe care o faci o singură dată. Dar cât costă? Ei bine, prețurile depind foarte mult de pretențiile și așteptările pe care le aveți. Modelul din prima imagine, de exemplu, este un superb cărucior 3 în 1 (landou, sport și scoică), din materiale de calitate și dotat cu diverse accesorii utile. Astfel, landoul este reglabil în partea lui superioară, oferind posibilitatea ca bebelușul să fie așezat în mai multe poziții (înclinat), interiorul este din bumbac 100%, salteluța din materiale non-alergice, modulul sport are patru trepte de reglare, centură se siguranță cu prindere în 5 puncte, husă pentru piciorușe, plasă de țânțari, apărătoare de ploaie etc. Îl puteți cumpăra de la Toyz.ro cu 1565 de lei. E relativ scump dar arată excelent și face parte din categoria produselor de top. Să nu uităm că are și un coșuleț auto adaptabil pentru mașină, cu centură de siguranță, husă, protecții pentru umeri etc. Ori, după cum probabil știți, începând cu 15 februarie scaunul auto pentru copii a devenit obligatoriu. Acest cărucior vă scutește de necesitatea de a mai da bani și pe un scaun separat.

Bineînțeles, există și variante mai ieftine. Modelul din a doua imagine costă numai 347 de lei și dispune la rândul lui de centură de siguranță, spătar și suport reglabil pentru picioare, capotină, roți duble, dintre care cele din față au sistem de blocare iar cele din spate sistem de frână, coș de cumpărături și, pe deasupra, poate fi pliat cu ușurință. Iar dacă vrem, îi putem adăuga și o plasă de protecție împotriva insectelor sau a ploii, pentru circa 18 lei. Este, așadar, o soluție flexibilă și avantajoasă pentru orice buzunar.

Ca orice magazin modern, Toyz are un site de unde puteți comanda online, produsele putând fi plătite inclusiv ramburs, adică la momentul livrării. Livrare de care se ocupă tot ei. Site-ul conține o gamă variată de produse și jocuri pentru cei mici, iar unele dintre ele beneficiază de diverse discounturi și promoții, așa că nu strică să vă abonați la newsletterul lor, pentru a fi la curent cu ultimele oferte speciale și a cumpăra produsul dorit la prețuri mai mici.

Faceți leduri, nu mercur!

Parafrazând binecunoscutul citat „make love, not war” (sau sloganul comunist de pe vremea lui Ceaușescu: „din tunuri să facem tractoare” :D), în articolul de față vreau să vorbesc puțin despre lumină, leduri și mercur. Despre de ce e mai bine să cumperi un neon 18W ce folosește tehnologia LED decât un bec clasic sau o lampă fluorescentă (așa-numitul bec economic). Însă nu înainte de a vă spune că am fost plăcut surprins să constat că am deja 15 cititori prin Google și 39 de +1 pe blog, iar asta fără să-mi promovez blogul în vreun fel sau să-mi spamez prietenii să-i devină fani, cum fac alții. Ca urmare, pe viitor o să-i fac o pagină Facebook, una pe Google+ și o adresă de subscribe, astfel încât doritorii să-l poată urmări mai ușor, pe orice platformă ar socializa. Iar acum să revenim la lumină.

Spun să revenim la lumină pentru că, deși suntem în anul 2015, folosim în continuare o tehnologie veche de peste 100 de ani. După ideilor revoluționare ale lui Tesla și apariția primelor filamente, pe la sfârșitul anilor 1800, nu multe s-au întâmplat în acest domeniu. Becul cu incandescență, același bec pe care îl foloseau străbunicii noștri, este și azi piesa de rezistență din casele celor mai mulți oameni. Dar poate că ar trebui să nu mai revenim. Poate că ar fi cazul, după 3-4 generații, să folosim o sursă de lumină mai bună, mai eficientă, mai modernă și mai avantajoasă.

Din păcate, încă nu avem foarte multe variante. Exceptând tuburile cu halogen (impropriu numite neoane) pe care le găsim în gări sau instituții publice și care sunt bazate într-adevăr pe o tehnologie diferită (respectiv a emisiilor de fotoni ale unor gaze) dar care nu reduc prea mult factura de curent, singura propunere ce ne-a fost băgată pe gât în ultima vreme de unii producători se referă la lămpile cu fluorescență. Sunt acele lămpi cu tub înfășurat sau spiralat, pe care le găsim în magazine sub eticheta de „bec economic” și care costă cât 10-20 de becuri clasice, pe puțin. Din nefericire, deși dacă le ținem aprinse mult timp sunt rentabile (fiind utile de exemplu la iluminatul străzilor), ele au o cădere de tensiune cât cascada Niagara și ating maximul de iluminare abia la câteva minute de la pornire, ceea ce le face nepractice într-o cameră de apartament, unde apăsăm des pe întrerupător.

Dar cea mai mare problemă a lămpilor fluorescente, despre care nu vorbește aproape nimeni, este prezența în interiorul lor a vaporilor de mecrur. Vaporii de mercur sunt extrem de toxici așa că dacă becul se sparge, situația este - fără a exagera - una de forță majoră. Probabil acum veți înțelege mai bine de ce, dacă veți avea curiozitatea să citiți instrucțiunile de folosire ale unei astfel de lămpi, veți găsi scris că montarea trebuie făcută doar de persoane avizate, fără a se atinge suprafața becului, iar dacă el se sparge, trebuie să lăsați geamurile deschise în cameră minim 30 de minute. Atunci, cum de nimeni nu vorbește despre asta? Pentru că promovarea lor pare rezultatul unor eforturi publicitare din partea producătorilor, care altfel nu puteau cere 20 de lei pe un bec tradițional. O invenție născută din dorința de a face un profit mai mare.

Dar mai există o tehnologie, capabilă să genereze lumină mai plăcută decât a becurilor clasice, mai ieftin decât lămplile fluorescente și fără emisii de mercur, care însă nu beneficiază nici pe jumătate de promovarea acestor lămpi. Este vorba despre tehnologia ledurilor. Ledul îl cunoașteți deja, de la televizoarele sau monitoarele de acasă: este acel indicator mic, roșu, ce vă arată că aparatul, deși oprit, este conectat la curent (băgat în priză). Este acea luminiță ce se aprinde când apăsați pe butonul telecomenzii, indicându-vă că telecomanda are baterie și semnalul s-a transmis mai departe. Este acel beculeț de la tastatură ce se aprinde când apăsați tasta CAPS LOCK. Și consumă atât de puțin, încât ne permitem să le lăsăm pornite non-stop.

Problema ledurilor e că tehnologia e încă la început iar frecvențele și nuanțele de culori pentru ele erau destul de fixe (de exemplu, doar roșu sau verde). Dar în ultimul timp s-au înregistrat progrese remarcabile în această direcție, fapt ce a făcut posibilă apariția unor leduri de putere tot mai mare și cu o lumină albă, naturală. Și dacă lanterne cu LED putem cumpăra deja din marketuri, au început să apară, iată, și magazine online, cum este cel spre care v-am pus primul link (MagicLED), de unde puteți cumpăra corpuri de iluminat pentru încăperi. Deocamdată ele nu sunt foarte multe dar dacă aveți posibilitatea, eu vă sfătuiesc să optați pentru ele și să le promovați. Și poate, nu peste mult, sinistrele becuri economice cu mercur vor deveni doar o tristă amintire.

sursă imagini: magicled.ro

Idei de decorat locuința

Indiferent că locuim la casă sau la bloc, cu toții dorim să ne simțim cât mai bine în spațiul pe care-l ocupăm cea mai mare parte din timp. Venind în întâmpinarea acestei nevoi, cei de la HomeX ne pun la dispoziție o gamă impresionantă de produse cu care ne putem înfrumuseța pereții, patul, grădina ș.a.m.d. Dintre ele, mă voi opri în acest articol la o categorie de decorațiuni mai puțin cunoscute, și anume la rame foto. Rame ce fac și obiectul fotografiilor de mai jos.

Se spune că Dumnezeu e ascuns în detalii iar acest lucru este valabil și când vine vorba despre poze sau fotografii. Pentru tânărul din ziua de azi, obișnuit să-și creeze albume cu nenumărate selfie-uri pe Facebook, problema unui tablou clasic sau al unei fotografii înrămate nu prea mai are relevanță. Dar pentru ochiul iubitor de frumos, este adeseori acel detaliu ce face diferența între o locuință banală și una plină de distincție. Imaginați-vă un perete cu tablouri clasice, în rame ca cele alăturate. Cu portrete ale voastre, ale iubiei/soției voastre (sau soțului) și, de ce nu, ale copiilor. Într-o lume dominată de digital! O reîntoarcere la spiritul artistic tradițional ar aduce cu sine un plus de rafinament pentru cel capabil să îl perceapă.

Pe HomeX am văzut rame închise, deschise și aurii, din metal și rășină. Prețurile variază între câțiva zeci de lei (30 pentru ramele simple din prima imagine) și câteva sute, pentru că unele produse sunt de calitate superioară. Modelele sunt extrem de variate iar numărul lor - suficient cât să satisfacă orice gusturi. Gusturi pe care poate nici nu le conștientizăm, în lipsa exercițiului practic. De exemplu, în Vinerea Mare am fost acasă la un prieten. Știam de la el că-și decorase curtea și casa cu tot soiul de obiecte de artizanat: pitici, doi manechini îmbrăcați în costume populare, diverse animale, își făcuse o ciupercuță acoperită, cu mese și scaune din lemn în mijlocul curții etc. Nu am fost impresionat când îmi spunea de ele dar când am pus piciorul în curte, am rămas mască.

Domeniul obiectelor artizanale și decorative este unul viu, în care se investește. Cât privește motivele pentru a cumpăra de la HomeX, o să vă dau câteva detalii luate chiar de pe site. Magazinul comerciealizează obiecte legate de casă, grădină etc într-o gamă extrem de bogată (peste 5500 de produse), de a căror calitate se pun chezași. Dacă totuși nu sunteți mulțumit de ele, le puteți returna în termen de 14 zile (presupun că de la data primirii). Mai aveți garanție 30 de zile la orice produs cumpărat și transport gratuit, dacă valoarea comenzii depășește 300 de lei, oriunde pe teritoriul țării.

De unde pot închiria o mașină?

Întrebarea s-ar putea să apară pe buzele celor care revin în țară după ce s-au stabilit în străinătate, a străinilor care decid să ne viziteze sau chiar a unor români care circulă mult, au rămas fără mașină (de exemplu în urma unei avarieri) și au nevoie urgentă de una, pe termen scurt sau mediu. Așadar, de unde putem închiria o mașină, din București în primul rând și de pe teritoriul României în general? Soluția pe care v-o ofer în acest articol vizează o firmă de inchirieri auto Bucuresti, respectiv WLC RENT.

Din ce am înțeles, circulația în capitală este o mare problemă. Traficul la orele de vârf este uneori infernal, iar dacă iei taxiul să mergi undeva, te poți aștepta la sume pipărate și servicii de proastă calitate. Am citit despre șoferi de taxi care fumează în mașină, ascultă radioul (în traducere: manele) la volum mare fără a cere permisiunea clientului, îi împuie capul cu problemele lui, asta ca să mă rezum la câteva elemente. Apoi, drumul durează mult, ești dependent de șofer (pe care trebuie să-l comanzi și să-l aștepți, sau vei fi la cheremul rechinilor ce așteaptă să te jupoaie de bani) și nu ai garanția unei mașini de lux sau măcar confortabile. Mai este nevoie să continui? Cred că nu.

În contrast cu toate acestea, iată câteva din principalele avantaje pe care WLC RENT le oferă clienților săi, așa cum rezultă chiar de pe site-ul firmei:

1. Acoperire. Mașinile pot fi comandate la Aeroportul Otopeni București, aeroportul Băneasa, la orice adresă din capitală și chiar din țară. Asta înseamnă că și dacă aterizezi la Cluj, vrei să mergi a doua zi în București iar a treia zi să faci o excursie la Brașov, poți apela la ei cu încredere.
2. Clientul, persoană fizică sau juridică. Compania oferă de închirieri pe termen lung (leasing operațional) pentru firmele mici și mijlocii, la prețuri competitive.
3. O gamă variată de mașini. Mici sau mari, pe benzină sau diesel, Audi, Dacia sau Renault, le au pe toate. De altfel, imaginile din articol sunt toate preluate de pe site-ul lor.
4. Promoții și discounturi. WLC RENT oferă bonusuri de fidelitate, reduceri periodice, discounturi la rezervările făcute din timp și un raport preț/calitate, spun ei, onest și atractiv.
5. Disponibilitate. Serviciul se află la dispoziția dvs nonstop, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. De asemenea, se asigură suport prin chat, mail și telefonic, în aceleași condiții (nonstop). Acesta fiind totodată un indicator de seriozitate, competență și profesionalism (nu știu dacă furnizorul de dvs de cablu, spre exemplu, vă oferă asistență 24/7).

Poate acesta este și motivul pentru care businessurile cu închirieri de mașini sunt foarte profitabile, aducând antreprenorilor sume considerabile, de ordinul a sute de mii de euro. Pentru că dacă vii cu un produs sau serviciu de calitate, la prețuri competitive, într-o piață saturată de țepe, nu poți decât să marchezi puncte în favoarea ta.

Avantajele străzilor pavate

Suntem la capitolul urbanism și lecția de azi este a pavajelor. Sau a pavelelor, cum mai sunt ele numite. În articolul de față vreau să vă spun care consider eu că sunt avantajele lor în comparație cu ceea ce fac bravii noștri primari turnând ciment și betoane, pentru ca anul viitor să toarne din nou, și din nou, dacă nu cumva toacă toți banii din bugetul local și lasă străzile cu gropi. Pentru că da, o caracteristică a betonului (plăcii de beton, de ciment etc) este că se strică ușor.

Când acoperi o stradă oarecare cu beton, torni o placă continuă, nu din bucăți. Problema cu această placă este că nu-i deloc flexibilă. Astfel, cu timpul (și cu trecerea mașinilor de mare gabarit peste), ea se va uza și va crăpa în anumite locuri, asta ducând la apariția gropilor. Nu și în cazul pavelelor, care sunt bucăți mici de piatră ce se îmbină la intervale bine definite, alcătuind un tot mult mai rezistent. Să luăm un exemplu: imaginați-vă o șopârlă cu solzi. Pielea ei solzoasă îi conferă rezistență dar și flexibilitate, animalul putându-se mișca în voie, deoarece solzii sunt mici și se pot mula pe forma mușchilor. Dar ce s-ar întâmpla dacă am înlocui acești solzi cu o platoșă din metal? Chiar dacă în aparență platoșa ar fi mai rezistentă, șopârla și-ar pierde complet orice flexibilitate, devenind țeapănă. Este exact cazul străzilor clasice, acoperite cu beton.

Alte avantaje ale pavelelor sunt faptul că ele lasă pământul să respire, se pot adapta la orice teren (le puteți folosi pe stradă, în grădină, pe un drum de țară), sunt mai ușor de reparat (înlocuiești doar bucățile stricate) și, nu în ultimul rând, au forme și culori diferite, ceea ce înseamnă că puteți realiza cu ele modele foarte frumoase, transformând locul respectiv într-un mic paradis. Desigur, pentru asta contează și de unde le luați. Pe lângă prețul convenabil, un magazin de profil ar trebui să vă ofere o gamă cât mai bogată de pavele, de dimensiuni, forme și din materiale cât mai variate. Mai ales legat de aceste aspecte, poate merită să aruncați un ochi pe Pavconsult (primul link din articol). În mod cert gama lor de produse bate orice așteptări iar Wikipedia îi folosește drept referință.

Erosul, între film și realitate

Trebuie să vă mărturisesc că uneori mă uit la filme pentru adulți. Nu foarte des, nu fac o obsesie din asta, dar nu-mi crapă obrazul de rușine când văd o producție de acest gen. Problema este că majoritatea filmelor în cauză sunt penibile. Deși admit că unele sunt bazate pe idei năstrușnice (de exemplu am văzut parodii la filme artistice celebre), în general protagoniștilor le lipsește stofa de actor, regizorilor le lipsește bugetul iar scenelor erotice le lipsește credibilitatea. Dacă mai adăugăm gusturile dubioase pentru diverse perversități, limbaj vulgar și alte asemenea, tabloul e complet.

Toate ca toate, dar lipsa de credibilitate este cel mai mare defect al lor. Să vă dau un exemplu. Există o serie de producții încadrate la categoria masaj erotic. Lucrurile decurg cam așa: într-o cameră a unui salon de masaj, își face apariția o tipă care vrea să se relaxeze. Maseorul iese temporar din cameră cât timp ea se dezbracă, apoi, acoperită doar cu un prosop peste fund, se întinde pe pat. După care maseorul intră și începe masajul. Evident, cu timpul atmosfera se încinge, prosopul dispare și intrăm în scena erotică propriu-zisă. Se poate și invers, adică clientul e bărbat și maseorul e femeie, depinde de film.

Așadar, este aproape ca în cazul unui masaj club de la noi. De fapt, cam asta e și ideea acestor serii. Din păcate însă, realizarea e execrabilă. În primul rând, fetele care intră acolo pentru a fi masate (sau bărbații, după caz) nu știu că sunt într-un astfel de „salon fierbinte” și mimează surpriza când mâinile maseorului devin îndrăznețe. Hai mă lași? Mai departe, protagoniștii n-au nici cea mai vagă idee cum să maseze pe cineva, ceea ce fac ei acolo fiind mai mult de formă, până ajung la momentul care de fapt îl interesează pe spectator. În sfârșit, dialogurile sunt complet fanteziste: nimeni în viața de zi cu zi nu ar vorbi vreodată la fel dacă s-ar afla într-o astfel de ipostază.

Citeam undeva de o conferință a unor psihologi sau sexologi care au vrut să le explice unor tineri că ceea ce vedem în filmele de profil este pură ficțiune iar în viața reală nu o să întâlnim astfel de comportamente. Sunt total de acord. Însă comparația nu favorizează filmele, ci realitatea. Dacă unui regizor de gen i-ar veni ideea să instaleze o cameră ascunsă într-un salon de masaj erotic din real life, vă spun la sigur că ar ieși un film mult mai tare.

O mașină nouă în fiecare an

Deși locuiesc la oraș (mai bine zis un orășel micuț, dar orișicum), tatăl meu se trage dintr-un sat aflat la 5 km distanță. Acolo, peste drum de casa bunicilor, își duce viața un fel de unchi (verișor cu tata sau ceva de genul, la sat toată lumea e neam cu toată lumea în cele mai neașteptate moduri) a cărui mezină, o superbitate de fată, a plecat de ani buni în Italia. S-a măritat acolo, cred că are și copil. Ei bine, tipa vine regulat, cel puțin o dată pe an, acasă. Și, de fiecare dată când am văzut-o eu sau sora mea, era într-o mașină superbă.

La început m-am întrebat de unde are mașina în cauză, dat fiind că părinții ei n-au iar varianta cu condusul mașinii proprii din Italia până în România nu ținea, fie și numai pentru faptul că în fiecare an circula cu o altă mașină. Până la urmă sora mea a lămurit misterul: mașiniile erau închiriate. Adică, de fiecare dată când venea acasă, tipa mergea la Bistrița (cel mai mare oraș din județ), de unde își închiria un autoturism pe toată perioada cât stătea în țară.

Ceea ce-i foarte mișto: te plimbi cât și cum vrei tu, nu depinzi de nimeni, ai o mașină nouă, la alegere, și nu trebuie să o conduci din Italia până aici. Ți se dă la cheie, când ai ajuns în țară. În plus, eu aveam impresia că asta-i ceva chestie rezervată vedetelor de Hollywood sau oamenilor bogați, așa că fata a urcat și mai mult în ochii mei. Până la urmă, se pare că nu-i o afecere chiar așa de exclusivistă. Cel puțin nu în cazul firmei Airport Bucharest Rent a Car, unde prețurile încep de la 14 euro. Și nu pentru Dacia, ci pentru Seat!

De fapt, dacă mă gândesc bine, 14 euro e chiar foarte puțin: ce înseamnă 60 de lei pentru București? Desigur, Airport Bucharest Rent a Car îți pune la dispoziție o mașină încă de când ai ajuns pe aeroport, așa că practic, de cum te dai jos din avion, ai la dispoziție un autovehicul personal. Prețul devine și mai mic dacă vii în țară cu cineva, de exemplu cu familia. În acest caz, dacă ați călători toți 3, 4 sau câți sunteți, prețul metroului poate că l-ar ajunge pe cel al mașinii închiriate. Unde mai pui lipsa de confort, aglomerația și toate cele? În mod cert, varianta cu închirierea este net superioară altor opțiuni de transport.

Asistență non-stop (24/7), mașini diverse (cele mai bune mărci), gabarit variat (am văzut Mercedes Vito pentru 9 persoane), cam la asta se rezumă serviciile unei firme serioase de profil. Bine, cea din exemplul meu este din capitală. Dar presupun că și în alte județe există oferte la fel de avantajoase.

Ce faceţi cu apa reziduală?

Dacă sunteţi fericitul posesor al unei benzinării, spălătorii auto sau chiar micro-intreprinderi, ştiţi că aveţi o problemă: apa reziduală. Apa îmbâcsită de grăsimi şi uleiuri, eventual amestecată cu cea pluvială, de care trebuie să scăpaţi în final. Ei bine, ce faceţi cu ea? Presupun că nu o puteţi arunca pur şi simplu, din cauza debitului sau volumului ei foarte mare, fapt ce ar pune în pericol eventualul râu sau teren unde vă gândiţi să o deversaţi. Şi probabil că nu aveţi nici condiţiile de a o transforma pe toată în vapori. În afară de asta, dacă puteţi elimina cumva hidrocarburile din ea, apa în sine este bună.

O soluţie, şi probabil soluţia optimă, este să o separaţi de reziduurile care o poluează. Pentru asta, aveţi nevoie de un vas de tip separator, care poate fi de exemplu din beton. Procedeul de separare este destul de simplu iar astfel de vase sau separatoare grăsimi pot fi achiziţionate de la Dumar Construct. Dumar este o firmă cu capital românesc ce activează de peste 22 de ani pe piaţă şi produce prefabricate din beton. Recent însă, firma s-a asociat cu Danco Group Engineering, o altă societate extrem de longevivă de pe piaţa autohtonă. Danco producea diverse rigole, instalaţii şi staţii de epurare sau separatoare din oţel. Colaborarea celor două societăţi a făcut posibilă comercializarea de separatoare de mare tonaj, din beton.

Odată instalat corect un astfel de separator, acesta va filtra apa curată, pe care o va scurge printr-un sistem de canalizare la care va fi racordat, de uleiurile şi grăsimile poluante, ce se vor acumula în interiorul separatorului în cantitate mult mai mică. Odată ce ele ating un anumit volum, vor trebui îndepărtate manual, dar aceasta se va face la intervale relativ mari de timp. Mai multe despre mecanismul concret de funcţionare al separatoarelor puteţi citi pe Geek.

Dronele şi tehnologia viitorului

Oricât de curioşi am fi şi oricât de mult ne-am dori să explorăm această planetă, există anumite locuri care ne vor rămâne multă vreme inaccesibile, datorită limitărilor inerente fiinţei noastre. De exemplu, nu vom putea ajunge prea repede în centrul pământului, pentru a studia îndeaproape componenţa acestuia, din motive lesne de imaginat. Dar, acolo unde omul nu poate pune piciorul, utilizarea tehnologiei se poate dovedi salvatoare. Un exemplu foarte recent este cel al fotografului Ryan Deboodt care, utilizând o dronă, a reuşit să filmeze de sus peştera Hang Son Doong.

Situată la graniţa dintre Laos şi Vietnam, aceasta este cea mai mare peşteră din lume, având o lungime de aproape 9 km şi putând adăposti, conform Huffington Post, un zgârie-nori de 40 de etaje. Peştera conţine propria ei junglă şi are un râu care o traversează. Chiar dacă ea poate fi vizitată de turişti, niciodată nu a fost realizată o perspectivă atât de minunată şi grandioasă ca cea de acum, făcută posibilă prin intermediul dronelor. Iată filmul în cauză:


Nu trebuie să fii pasionat de fotografie pentru a ţi se aprinde imaginaţia la vederea acestui clip şi a-ţi dori şi tu un aparat zburător pe care să-l poţi manevra după dorinţă. Chestia mai puţin ştiută este că ele sunt deja accesibile.

În România există cel puţin un magazin de unde se pot cumpăra astfel de  drone, suficient de performante cât să le poţi folosi în scopuri similare. Având în stoc camere video, echipamente de supraveghere şi spionaj sau lanterne şi lasere, firma gnex.ro din Cluj se ocupă şi cu vânzarea de quadcoptere - mici zburătoare cu 4 elice, ce pot fi conduse de la distanţă printr-o telecomandă şi, în cazul modelelor mai avansate, pot filma la rezoluţii HD şi face fotografii la rezoluţii superioare celor HD. Evident, acestea dispun de chestii sofisticate, cum ar fi stabilizatoarele pentru camera video, astfel încât imaginea să arate profesionist şi să nu tremure. Din acelaşi magazin mai puteţi comanda, din câte am văzut, diferite elice sau baterii de schimb.

Într-o săptămână de la postare, clipul lui Ryan Deboodt a înregistrat circa 2,4 milioane de vizualizări şi a fost preluat de publicaţii de talie mondială. Poate că data viitoare, în locul lui va fi unul dintre clipurile voastre. Pentru că, încetând să mai fie un gadget al domeniului ştiinţifico-fantastic, dronele au devenit o realitate a zilelor noastre.

FunkStudio, pentru că meritaţi

Cam aşa ar putea suna o reclamă la FunkStudio. Care este un studio de videochat. Ok, cu asta intrăm într-o zonă tabu, aceea a obţinerii de beneficii materiale de pe urma valorificării corpului tău. Citeam zilele trecute într-un status de Facebook că un blogger nu ar trebui să scrie despre studiouri de videochat, ca să nu se păteze. Despre fetele care se angajează acolo, autoarea nu mai specifica nimic. Probabil se subînţelege că şi ele se pătează. Sau nu? Iată mai jos câteva opinii personale pe tema asta.

Sexualitatea a fost, este şi probabil va fi încă multă vreme un subiect tabu. De ce? Din cauza unor complexe şi prejudecăţi pe care le are fiinţa umană vizavi de eros. Şi totuşi, dacă eliminăm orice stare de jenă şi gândim la rece, organele genitale sunt şi ele părţi ale corpului omenesc, la fel ca gura, mâinile, nasul, urechile. De ce ne jenăm doar gândindu-ne la ele? Sau doar observându-le? Pentru că da, exact asta face un model de videochat, oferă un spectacol vizual şi atât. Interacţiunea cu privitorul se realizează prin intermediul unui monitor, cei doi se află în locuri fizice diferite, nu se ating şi probabil nu se vor întâlni niciodată.

Dar este greşit să-ţi vinzi corpul! aud parcă nişte voci în fundal. Păi nu-ţi vinzi corpul, doar ţi-l pui în valoare. Te foloseşti de el. Un hamal nu face exact acelaşi lucru, câştigând bani folosindu-şi corpul? Constituţia lui fizică îi permite să care saci în spate 8-10 ore pe zi. În acest timp, formele unei fete îi permit să se filmeze. Iar oamenii dau bani ca să o vadă. Este asta atât de îngrozitor de rău? Pe bune? Şi nici măcar nu ţine numai de corp, care, conform celor de la FunkStudio, contează într-o poporţie de 30-40%. Mai important e cum ştii să-ţi valorifici atuurile, să comunici, să interacţionezi. Adică, mai trebuie şi să ai ceva în tărtăcuţă şi să fii sociabilă. Acum, un analist la o firmă oarecare nu-şi foloseşte potenţialul intelectual pentru a câştiga bani? Iar o afaceristă de succes nu-şi foloseşte charisma şi sociabilitatea pentru a încheia afaceri avantajoase?

Desigur, nu zice nimeni că nu există tentaţii. Şi că nu se poate aluneca pe o pantă a depravării din aşa ceva (e o diferenţă, totuşi, între videochat şi masaj erotic cu finalizare). Dar asta am senzaţia că ţine mai mult de fată, nu de studio. La fel, nu zice nimeni că nu sunt firme care te ţepuiesc sau te exploatează. Cât priveşte FunkStudio, par destul de ok din ce se vede pe site. Atenţie: nu îi cunosc în mod direct, nu pot oferi garanţii. Am zis par. Dar de aici şi până la a zice că n-ai voie să scrii pe subiectul ăsta ca blogger, că te pătezi, e cale lungă, nu credeţi?

Case closed.

PS: au şi camere mişto.

Dansul, o activitatea prea puțin practicată azi

După două articole despre artă ca business și pseudo-artă în închisoare, să vorbim puțin și despre artă ca stil de a trăi. Mai precis, despre dans. Dansul este la ora actuală una dintre, probabil, cele mai pe nedrept ignorate activități din sfera preocupărilor umane. De ce pe nedrept? Pentru că dacă am practica-o mai des, ne-ar umple viețile de sens și bucurie. Dar cine mai are timp să se bucure de viață într-o lume dată pe rapid-înainte, în care grija zilei de mâine și stresul de la serviciu sunt factorii dominanți?

Am văzut mai demult un film foarte frumos, intitulat Shall We Dance (Dansăm?), cu Richard Gere, Jennifer Lopez și Susan Sarandon în rolurile principale. Gere interpretează un avocat serios, care ajunge la un moment dat într-un salon de dans, intrigat de afișul ce-l vedea zilnic pe clădirea cu pricina, pe lângă care își avea drumul spre casă. Odată ce se înscrie la cursurile de acolo, viața lui începe să capete culoare și farmec iar el devine din posacul care era înainte, o fire mult mai comunicativă, sociabilă, empatică. Faptul că la început nu le spune fiicei și soției despre noua sa pasiune dă naștere la tot felul de situații amuzante, una dintre ele fiind de exemplu că este prins dansând cu mătura, fapt ce o face pe soția lui să-l suspecteze că are o iubită. Desigur, nici instructoarea de dans nu arată rău (Jennifer Lopez), așa că probabil vă întrebați ce direcție va lua filmul. Vă las însă să-l căutați și să-l vedeți singuri, pentru că merită.

Ceea ce vreau să spun și se poate deduce din rândurile de mai sus este că dansul, fie că avem în minte ritmurile de tango, fie că vorbim de Dans Sportiv, fie că ne gândim la alte stiluri, poate fi o supapă de eliminare a stresului chiar pentru omul modern, prea ocupat să se mai gândească la așa ceva. La fel cum pot fi artele marțiale, artele plastice sau aerobicul. Dacă am face doar acest mic pas spre a ne acorda mai mult timp și a încerca să ne redescoperim și să ne retrezim pasiuni poate de mult uitate, ne-am elibera de sclavia acestui ritm robotizant și obositor în același timp. Iar tinerii, dacă și-ar cultiva această pasiune din timp, ar rămâne veșnic niște adolescenți îndrăgostiți înăuntrul lor.

Businessul artei contemporane, în viziunea lui Octavian Pătrașcu

Foarte interesant articolul pe care l-am citit mai devreme, despre artă în general și arta contemporană în particular, scris de Pătrașcu Octavian. Economist de formație, workaholic, familist și explorator după propria lui definiție, Pătrașcu Octavian Constantin - pe numele lui complet - consideră că domeniul artei este unul inedit și prea puțin exploatat de mediul actual de afaceri. Dar ce legătură ar putea să existe între artă și business? - ne întrebăm noi. Pentru asta, să vedem mai întâi ce înseamnă arta.

Arta contemporană, spune Octavian Pătrașcu, este succesoarea artei moderne și refolosește bagajul artistic acumulat de-a lungul timpului. În acest curent putem include picturile expresioniste/impresioniste/pop sau lucrările de artă abstractă, care sunt mult mai pe gustul tinerilor de azi. Și, aș adăuga eu, prin aceste lucrări arta, în loc să se perimeze, se adaptează cerințelor omului actual, ceea ce o face, într-adevăr, să-și păstreze valoarea și semnificația. Dar este asta suficient pentru a o putea adăuga în sertarul cu oportunități de afaceri?

Pătrașcu Constantin Octavian susține că da. Pentru că, spre deosebire de alte domenii - să luăm spre exemplu piața imobiliară -, în timp, valoarea unei opere de artă nu poate decât să crească. Indiferent de evoluția economiei și macroeconomiei, operele autentice de artă nu pot decât să devină tot mai valoroase, atât pentru colecționari cât și pentru restul persoanelor interesate. Arta este imună la cursul euro sau crizele economice și, asemenea unui vin bun, se apreciază cu timpul. Așadar, o investiție realizată azi în acest domeniu poate fi extrem de profitabilă pe termen lung.

„Ma gandesc chiar ca arta contemporana poate fi business-ul de maine. Ea, in esenta sa, reprezinta un domeniu nou pentru oamenii de afaceri”, scrie Octavian Constantin Pătrașcu în articolul citat. Și oarecum îi dau dreptate. Oricât de scumpe ar fi, creațiile artistice noi sunt accesibile. Da, ele sunt scumpe raportat la salariul unui român, dar comparați-le cu picturile lui Rembrandt, de exemplu, care acum se vând la prețuri exorbitante. Singura condiție este ca respectivul investitor să aibă cât de cât afinitate cu domeniul artei, măcar la nivelul la care să poată face diferența între autentic și kitsch.

Deocamdată, arta contemporană își găsește utilitatea mai ales în decorarea interiorului unei locuințe. Cu timpul însă, această utilitate se poate extinde. De ce nu, chiar în domeniul afacerilor.

Legături sociale, pentru cei interesați: Octavian Pătrașcu pe Google+, Octavian Pătrașcu pe LinkedIn, Octavian Pătrașcu pe Twitter.