Destinații turistice în Grecia

Aproape de noi, cu o cultură și civilizație eminamente europene, Grecia constituie an de an ținta predilectă a unui număr însemnat de turiști. De ce? Poate pentru că are cu ce să ne farmece și să ne atragă, fără să ne plictisească. Și pentru că nu putem bifa într-o vacanță decât a suta parte din oferta ei turistică. În articolul de față voi încerca să trec în revistă câteva zone sau locuri (cum vă sună locații? este greșit, conform dexului) din patria elenă.

Probabil primul lucru ce ne vine în minte când spunem Grecia este Atena. Într-adevăr, capitala elenă continuă să ne fascineze prin bogăția artistică, culturală și istorică pe care o manifestă din plin. Aici găsim ruinele cetății care a fost farul civilizației și al gândirii libere, raționale, în antichitate. Aici găsim muzee cu opere de artă de o valoare inestimabilă și de un rafinament care-ți taie respirația. Fanii poveștilor de istorie mai pot vizita Sparta, un alt oraș al cărui nume produce ecouri peste timp.

Da, pe lângă aceste orașe arhi-cunoscute, Grecia mai are câțiva ași în mânecă. Aceștia rezultă în principal din amplasarea strategică a acetei țări, în Peninsula Balcanică, la intersecția dintre Europa, Asia și Africa. Astfel, Grecia nu doar că are ieșire la apă, dar și dispune de o sumedenie de insule și insulițe. Peste 1400 ca să fim mai exacți, dintre care 227 sunt locuite. Și, cum forma principală de relief a regiunii este cea montană, vă puteți aștepta la minunate contraste și complementări de tip munte-mare.

O astfel de insulă este spre exemplu Santorini - ilustrată în prima imagine. Și dacă acea imagine nu este suficient ca să vă convingă, vă mai pot da câteva informații. Parte a Insulelor Ciclade, Santorini se numea în trecut Thera (capitala actuală este Thira). Are o suprafață de 73 kilometri pătrați, pe care locuiesc circa 13600 oameni. Este o insulă vulcanică, ce a erupt de nenumărate ori în trecut, și asta o face utilă de explorat pentru geologi sau geografi. Dar atracția ei principală o constituie mitul conform căruia în această regiune s-ar găsi o punte de acces spre legendara Atlantidă, dacă nu chiar Atlantida însăși. Închei precizând că aici se află un sat-castel, pe nume Pyrgos, celebru pentru că are mai multe biserici (75) decât case.

Oare să fie grecii atât de religioși? Nu știum, dar dacă ne pasionează spiritualitatea, putem cu siguranță face o vizită la Muntele Athos. Situat în nordul Greciei și considerat un munte sfânt, acesta adăpostește 20 de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii ortodoxe, în care trăiesc între 1500 și 2000 de călugări. Dar dacă vreți să-l vizitați, trebuie să țineți cont că nu puteți ajunge acolo decât cu feribotul, iar accesul femeilor pe munte este interzis. Fanii mitologiei mai pot vizita muntele Olimp. De aici (Olimpul este și cel mai înalt munte din Grecia), zeii antici priveau atotputernici la faptele și viețile muritorilor de rând.

O altă insulă a Greciei este Corfu. Situată în Marea Ionică și populată de circa 100000 de greci, Corfu se distinge prin arhitectura cu influențe italiene, distrusă parțial de bombardamentele din cel de-al doilea război mondial dar restaurată ulterior. Orașul principal are aproape 10 muzee, dintre care enumăr: Muzeul Bizantin, Muzeul de Artă Asiatică și Muzeul Argeologic. De altfel, arheologia este un domeniu de bază al zonei. Tot la capitolul insule se mai poate aminti fără probleme Thassosul, celebru prin numărul mare de plaje, peste 30, create parcă să încânte orice gust. Unele sunt acoperite de nisip fin, altele de pietre rotunde, altele vă plasează între mare și păduri. În fine, una este pentru nudiști.

Cât despre planificarea călătoriei, vă puteți lua bilet de la Aero Travel. Un drum dus-întors de la București la Atena, cu oprire de o săptămână, rezervat de acum pentru 1 mai, v-ar costa începând de la 169 de euro, după o căutare efectuată de mine. Aero Travel dispune de un motor de căutare puternic, ce vă oferă multiple opțiuni; astfel puteți schimba orașul de plecare (de exemplu, poate locuiți mai aproape de Cluj sau Iași?), alege compania aeriană dorită, specifica dacă vreți sau nu escale etc. Pentru că, iată, afară a început să iasă soarele, care ne spune că deja am intrat în anotimpul primăverii.

Rochii frumoase la prețuri reduse

Da, doamnelor și domnișoarelor, deși a trecut 8 Martie, acest articol este pentru voi! În premieră pe acest blog, m-am gândit să extind Ziua Femeii la toată luna martie! :) Să nu ziceți că bărbații nu au inițiatie frumoase

Zicea cineva, și parcă Freud era numele lui, că bărbații n-au nicio șansă să înțeleagă vreodată psihicul feminin. Că nimeni nu știe ce e în mintea unei fete. Dați-mi voie să tatonez acest teren minat numit Femeie și să-i demonstrez lui Freud că s-a înșelat. Într-adevăr, multe pot fi în mintea unei femei și n-aș putea spune, de exemplu, pe cine urăște ea sau ce îi displace la un anumit moment dat. Dar vă pot spune cu siguranță că hainele ocupă un loc fruntaș în topul preferințelor ei. Și că nu există moment din zi sau din noapte în care să n-o poți surprinde plăcut, făcându-i cadou de exemplu o rochie superbă. Iar asta pentru că orice femeie adoră să se îngrijească și să arate bine, simțindu-se împlinită când noi o admirăm și complimentăm.

Ei bine, astăzi o să vă prezint un magazin care în această perioadă oferă reduceri la rochii de până la 50%. Este vorba despre Helen Boutique. După ce se vede pe site, acest magazin comercializează aproape exclusiv rochii, ceea ce îl face foarte interesant, în ideea că dacă numai cu asta se ocupă, o să găsiți acolo o gamă variată de rochii (înțeleg că au peste 400 de modele) la prețuri mai competitive decât ați găsi la un magazin de haine în general. De exemplu, pe pagina cu rochii de seară de la Helen Boutique sunt afișate 68 de produse, deci este de unde alege.

Rochiile au prețuri uneori sub 100 de lei (chiar 75 de lei, gen). După părerea mea de bărbat, sunt minunate și extrem de diverse, capabile să satisfacă orice gust și ocazie. Am intrat pe câteva și am observat că procesul de comandare este foarte simplu. Puteți comanda direct de pe site sau telefonic, puteți alege foarte ușor mărimea care vi se potrivește, aveți mai multe poze, din mai multe unghiuri, care să vă convingă.

Inițial, discounturile de la Helen Boutique au fost acordate în luna februarie, probabil pentru că urma 8 martie, dar firma s-a gândit să extindă aceste promoții așa că ele sunt valabile și acum. Nu știu însă cât o să mai țină minunea. Deci, spor la shopping!

Trei idei de cadouri pentru femeia născută în zodia Peşti

Fermecătoare, pătrunzătoare şi plină de sensibilitate, femeia născută sub semnul zodiacal Peşti se dovedeşte a fi printre cele mai greu de impresionat doamne sau domnişoare, ea aşteptând grija, protecţia şi atenţia totală din partea partenerului, mai ales atunci când vine vorba de cadouri. Înzestrată fiind din naştere cu o înţelepciune aparte, enigmatică şi de o feminitate irezistibilă, nativa zodiei Peşti (19 martie – 20 februarie) este o femeia fatală, de un farmec hipnotizant, ce merită a fi răsfăţată cu daruri atent alese şi menite să-i dovedească cât de mult contează pentru cel care i le oferă. În continuare, vă vom prezenta trei idei de cadouri pentru femei Borealy, oferite de reprezentanţii celui mai bun magazin online de cadouri de pe piaţa autohtonă.

Bijuterii încrustate cu pietre preţioase recomandate zodiei Peşti

Ametistul, citrinul, peridotul, opalul, safirul, turcoazul, piatra lunii sau acvamarinul sunt câteva cristale naturale recomandate nativelor zodiei Peşti şi care îmbodobesc colecţia de bijuterii preţioase Borealy, rolul acestora fiind de a amplifica energiile pozitive, de a ajuta vindecarea trupească şi spirituală, de a-şi proteja protectoarea. Un exemplu de cadou inspirat pentru femeia din zodia Peşti o reprezintă inelul African Ametist Cushion, încrustat cu un cristal natural de ametist african, de altfel cea mai valoroasă variantă a acestei pietre preţioase. Fin încadrat cu mici cristale de tanzanit natural, acest inel va imprima purtătoarei sale energii pozitive, linişte şi carismă, punându-i în valoare rafinamentul şi senzualitatea.

Decoraţiuni pentru casă originale şi de lux

Doamnele şi domnişoarele născute în zodia Peşti sunt mari iubitoare de artă, valoare şi, implicit, de lux. Puteţi impresiona o astfel de femeie cu un obiect decorativ original, de mare valoare estetică şi intrinsecă şi semnat de compania italiană Marcolin – ColleVilca, apreciată mai ales de vedete şi figuri publice precum fostul premier Silvio Berlusconi, actriţa Angelina Jolie, Kevin Costner sau Harrison Ford. Pesce Angelo Argint by Marcolin este o ingenioasă variantă de cadou pentru nativele zodiei Peşti, obiectul decorativ fiind lucrat în întregime manual din cristal de calitate superioară şi argint. Bogatele semnificaţii spirituale ale peştelui se împletesc cu cromatica sugestivă şi luxul unui obiect decorativ de rară măiestrie – simbol al înţelepciunii, al fecundităţii, al creştinismului, precum şi un activator al prosperităţii în arta feng shui.

Ceaiuri de lux, într-un cadou – simfonie a simţurilor

Admirația pentru natură a unui semn de Apă se reflectă și în plăcerea de a savura o ceașcă de ceai, motiv pentru care femeia Pești va primi cu încântare în dar ceaiuri de lux, menite să-i ofere plăcute experiențe senzoriale. Iată de ce un cadou de răsfăț pentru această doamnă sau domnișoară îl reprezintă setul Dammann Freres Chorus, însumat din 18 sortimente de ceaiuri clasice, fiecare combinaţie în parte fiind rezultatul unei îndelungate tradiţii şi mărturie a măiestriei producătorului francez Dammann. Ceaiurile reputatului producător francez mai sunt cunoscute și sub denumirea de „ceaiurile regilor”, Dammann fiind furnizorul Casei Regale Franceze, aspect ce subliniază calitatea şi exclusivismul celor mai rafinate amestecuri de plante. Cele 18 sortimente de ceaiuri regale sunt păstrate în recipiente metalice individuale şi sunt oferite într-o casetă de lemn lăcuit, respectiv într-o prezentare deosebită, ce anticipează calitatea şi raritatea conţinutului.

Sfaturi generale privind alegerea cadoului pentru femeia Peşti:

• Dacă îi oferi bijuterii preţioase nativei zodiei Peşti, optează pentru cele încrustate cu pietre şi cristale albastre; această culoare, alături de nuanţele de verde, mov şi violet putând domina şi alte accesorii feminine, precum o casetă pentru bijuterii sau un portofel de înaltă calitate;
• Dacă îi oferi flori femeii Peşti, poţi opta, pe lângă eternii mesagerii ai iubirii – trandafirii, pentru aranjamente cu orhidee, liliac, lotus sau viorele;
• Fiind semn de apă, femeia Peşti adoră obiectele decorative cu specific marin, precum macheta unei corăbii, scoicile şi mărgăritarele acestora – perlele naturale;
• Nativa zodiei Peşti adoră parfumurile de lux, senzuale şi cu influenţe exotice. Notele preferate au ca elemente comune lemnul de santal, lotusul sau ienupărul, dar şi cocktailurile tropicale caracteristice unui parfum marin provocator, asezonate cu note de fructe roşii răcoritoare.
• Mereu elegante, deosebit de sensibile, visătoare, irezistibile şi în acelaşi timp fragile şi vulnerabile, femeile Peşti sunt comorile bărbaţilor din viaţa lor, ce confirmă zicala potrivit căreia ziua femeii este doar una în an, pe când a domnilor – în fiecare zi. Ultimul sfat Borealy de pe lista noastră, dar nu şi cel din urmă ca valoare, este să cuceriţi femeia Peşti cu toată generozitatea, emoţiile şi atenţia dumneavoastră, oferindu-vă, astfel, privilegiul de a fi voi înşivă subjugaţi de cel mai senzual şi delicat partener de cuplu.

Victoria naturaleții

În perioada aceasta asistăm la un adevărat război între susținătorii metodelor clasice de înfrumusețare, alimentare, trai etc și un curent relativ nou, care merge pe linia reîntoarcerii la natură, la lucruri neprelucrate sintetic, la metode alternative sau tradiționale. Vedem acest lucru peste tot, începând chiar cu controversata mișcare anti-vaccinuri. Cine sunt oamenii care, alături de Olivia Steer (am dat un nume mai cunoscut, dar ea nu este capul acestei mișcări, ci doar un membru al ei, care prin popularitatea de care dispune iese în evidență), militează împotriva vaccinării copiilor mici? Sunt oameni care au citit despre riscurile acestor vaccinuri, da, dar mai mult decât atât, oameni care recomandă tratamente naturiste.

Dacă în ce privește medicina nu putem să facem afirmații categorice fără să iscăm vâlvă sau controverse, lucrurile sunt destul de clare când vine vorba despre alimentație sau despre produsele pentru igienă și cosmetică. Aici, nimeni nu poate contesta, nici măcar cei mai de prestigiu medici alopați, că un fruct proaspăt, o supă de legume și zarzavaturi țărănească sau un parfum de liliac sunt mai sănătoase decât niște produse alimentare modificate genetic sau produse cosmetice obținute prin sinteză, din diverse chimicale. Desigur, partea cu cosmeticele i-ar mai putea face pe unii să ridice din sprâncene, dar respectivilor le-aș aduce aminte cum arăta Michael Jackson în ultimii ani de viață, după nenumărate intervenții chirurgicale și tratamente faciale. Partea ironic-nefericită este că acestor intervenții li se spun estetice.

Exemple ar fi și din alte paliere. Am auzit de la cineva că și machiajul acesta de media, de shobiz, pe care și-l aplică vedetele (dar puteți include aici prezentatoarele tv) pentru a da întotdeauna bine pe sticlă sau la public este de asemenea agresiv, iar în câțiva ani le face chipurile de nerecunoscut (în rău). De altfel, circulau parcă zilele trecute niște poze cu Beyonce demachiată, pe care nu le-am văzut, dar am înțeles că au creat impresie. Să sperăm totuși să fie doar notorietatea ei „de vină”.

De cealaltă parte, nu pot decât să mă bucur că pe fondul și în sprijunul tendinței de a te reorienta către lucuri simple, naturale și sănătoase, apar tot mai multe magazine cu produse naturale, alimente netratate chimic, cosmetice și creme bio, săpunuri naturale cu extracte din plante și lista ar putea continua. Bineînțeles, acestea sunt încă la început, cel puțin la noi în țară, și „beneficiază” de neîncrederea oamenilor. Dar cu timpul sper să capteze tot mai mult interes din partea noastră, devenind astfel o opțiune egală ca magnitutine la alternativa clasică, a produselor prelucrate industrial. Pentru că e ok să vinzi și chimicale, dacă vrei, dar cel puțin să lași omul să aleagă (adică nu să-l intoxici cu reclame la produsele tale și să elimin competiția).

Diferenţa dintre mixer şi blender

N-o să mă credeţi ce-am făcut în ultimele 20 de minute. Am căutat pe net care este diferenţa dintre un mixer şi un blender. Asta deoarece intrasem mai devreme pe pagina cu electrocasnice de bucătărie de pe Comenzi.ro, unde am găsit o sumedenie de produse din categoria: râşniţe, blendere, mixere, plite, căni, rotisoare etc. Şi, în timp ce râşniţele ştiu că se folosesc la măcinat cafeaua, plitele la prăjit, cănile la băut şamd, datorită faptului că prezenţa mea în bucătărie s-a redus la a mânca ceea ce au gătit alte persoane, mărturisesc că am fost puţin încurcat cu privire la blendere şi la mixere. Ce face un mixer, ce face un blender şi care e deosebirea dintre ele?

Mixerul: amestecă alimentele

Pagina de Wikipedia din limba română pentru mixer este destul de săracă: o ustensilă care serveşte la amestecarea şi baterea alimentelor, cele de mână având de regulă unul sau două teluri. A trebuit să caut surse externe de informaţie, pentru a-i da de cap. De fapt, este simplu: mixerul vine de la verbul din limba engleză to mix, adică a amesteca. Într-adevăr, cel mai cunoscut este mixerul manual, care ar trebui să fie uşor şi confortabil de ţinut în mână. De regulă, mixerul estre folosit la baterea unor ouă (pentru a face omletă, sau la baterea albuşului de ou pentru realizarea anumitor creme de prăjituri) sau la alte asemenea sarcini light. Există, totuşi, şi mixere electrice, dintre care unele cu bol sau vas propriu, care nu se ţin în mână pentru că sunt mai mari, şi capabile să execute sarcini mai grele (să amestece alimente mai puţin moi).

Blenderul: omogenizează perfect amestecul

Blenderul este o ustensilă ceva mai avansată, de regulă cu un compartiment care se închide ermetic şi cu unul sau două cuţite din oţel inoxidabil. Uneori poate veni cu diverse accesorii suplimentare la pachet. Diferenţa principală faţă de mixer este că blenderul omogenizează foarte bine conţinutul acelui compartiment. Adică, cu un mixer puternic putem obţine un amestec de fructe sau legume, dar el nu va fi perfect lichid sau omogenizat, bucăţile vor fi ceva mai mari. În schimb, un blender va amesteca compoziţia până când nu vom mai putea distinge părţile ei componente, o va face ca un fel de supă.

Alte ustensile de bucătărie

Între acestea două, blender şi mixer, există şi aşa-numitele food processors, adică aparate care feliază alimentele (nici nu le amestecă, nici nu le omogenizează). Pe la noi nu prea am văzut. Dar trebuie menţionat că aceste aparate nu sunt perfect disjuncte, adică un blender va putea fi folosit în unele cazuri (probabil cu anumite cuţite) şi pentru tăiat, în timp ce un mixer bun va putea lua locul unui blender pentru anumite alimente. De altfel, ce este râşniţa dacă nu un blender adaptat boabelor de cafea? În imaginea de mai sus, de exemplu, avem un mixer manual şi blender 2 în 1, luat de pe acelaşi site de comenzi.ro, care site e un adevărat mixer al ofertelor şi produselor: am văzut acolo de la ustensile auto până la aparate pentru tuns animale.

Cu câţiva ani buni în urmă, un prieten care se ocupa printre altele cu furnizarea de astfel de ustensile de bucătărie, ne povestea într-un grup că îl rugase cineva să-i facă rost de un mixer. Dar un mixer la care să monteze un motor de bornaşină Bosch. Am râs la vremea aia. Au trebuit să treacă ani şi ani, pentru a înţelege din clipul următor că aşa ceva nu este complet utopic. 

Cum să-ţi faci propriul site, sau PHPRunner de la xlinesoft

Astăzi, internetul a încetat să fie un spaţi dedicat exclusiv divertismentului şi educaţiei. El a devenit din ce în ce mai mult un loc unde ne putem face cumpărăturile, unde ne putem plăti facturile şi unde ne putem ţine la curent atât cu ce mai fac prietenii sau rudele noastre din alte ţări cât şi cu ultimele noutăţi din toate domeniile. Nu am cifrele exacte dar conform ultimelor statistici pe care le-am auzit la televizor, tot mai mulţi români cumpără de pe net, ca dovadă stând şi promoţiile din ce în ce mai numeroase de tip Black Friday.

În acest context, devine tentantă ideea de a-ţi porni o afacere pe net. Fie prin crearea unui magazin online care să vândă produse direct clienţilor, fie prin crearea unui site de servicii gratuite, care să aducă bani indirect, de exemplu prin reclame, bannere sau linkuri de afiliere. Pe internet lucrurile sunt destul de simple şi incomparabil mai ieftine decât în real life: nu trebuie să cumperi un teren sau să plăteşti chirie, domeniul costă infim (200 de lei pe .ro, circa 11 euro anual pe .com), găzduirea lui la fel, afacerea o poţi porni când vrei, lucrând de acasă. Rămâne problema site-ului efectiv, care va înlocui magazinul de pe stradă. Cum să îl faci, fără prea multe cunoştinţe de programare şi web-design?

După părerea mea, ai două variante. Prima este să plăteşti sau angajezi pe cineva care să-ţi facă un astfel de site. Avantajul este că nu te doare pe tine capul de nimic, plăteşti şi, după o săptămână sau două sau cât durează, primeşti site-ul la cheie. Dezavantajul este că te costă ceva. Apoi, dacă după un timp ai probleme sau vrei să schimbi/modernizezi/adaugi ceva la site, trebuie să apelezi din nou la cineva, preferabil acelaşi programator, să te ajute.

A doua metodă este să îţi faci site-ul singur. Cum? o să întrebaţi, dacă tocmai am zis că nu ştiţi programare şi web design. Welcome PHPRunner, un generator avansat de cod PHP! Ce înseamnă asta? Că este un program care vă ajută să vă construiţi singuri site-ul mult visat, fără să trebuiască să aveţi niciun pic de cunoştinţe de PHP. Dacă vreţi, e ca un fel de programator, doar că automat: voi îi spuneţi ce vreţi să facă, şi el face. Softul are o istorie de peste 10 ani şi este distribuit în România de xlinesoft.

Cumpărând această aplicaţie, primeşti un set de şabloane de bază gata făcute, cu multiple teme, culori şi machete, astfel încât construcţia părţii de design sau aspect al site-ului tău se poate face destul de uşor, probabil prin câteva click-uri. Programul are încorport un client FTP pentru a uploada fişierele pe serverul hostului, un editor avansat, gadgeturi sau şabloane pentru coşul de cumpărături, calendar, anunţuri automobile etc. Nu l-am încercat aşa că presupun că necesită un anumit timp de învăţare, dar pe site există tutoriale, manuale, un sistem de tichete de suport şi chiar se poate descărca gratuit softul, pentru a fi testat (parcă 15 zile, după care trebuie să îl cumpăraţi).

În opinia mea, varianta cu PHPRunner este mai bună decât să angajezi pe cineva, deoarece programul îl plăteşti o singură dată şi, odată ce ai învăţat să-l utilizezi, poţi face câte site-uri vrei cu el.

O chestie care m-a șocat zilele ăstea

Știu că pe net găsiți tot felul de titluri bombastice, cu atenție, șoc și groază, citește și nu-ți va veni să crezi etc. Pentru că apoi să intri pe un articol banal, despre ce-a mai făcut sau cu cine a mai fost văzută cutare vedetă, ori ceva la fel de interesant și relevant. Dar de data asta titlul este pe bune, pentru că am fost efectiv lăsat mască de următoarea postare de pe Facebook:

Și mai cu seamă de comentariile la ea. De ce? Pentru că toți cei care au comentat acolo, cu excepția mea și poate a încă unei persoane, au răspuns că da, au acasă o plasă, un sertar sau chiar un dulap (!) cu medicamente, pentru orice necesitate. Unele fiind medicamente de tip panaceu, gen aspirină, pe care le luăm când ne doare capul sau ne simțim rău.

Lucru care, sincer, m-a îngrozit. M-a îngrozit pentru că mi-am dat seama de eficiența acestor reclame TV la diverse siropuri, pastile și suplimente alimentare, pe care le credeam absurde dar iată că nu, oamenii iau aspirină când sunt răciți și algocalmin sau nurofen când îi doare capul, fără să meargă la medic. Ceea ce-i o mare greșeală.

În primul rând, un medicament ar trebui luat doar atunci când îți este prescris de medic. Nu după ureche, nu după ce-ți spune vecinul că l-a ajutat pe el, nu după ce vezi în reclamele tv ci după rețetă. Luate fără noimă, ele își pierd cu timpul eficacitatea pentru că organismul se obișnuiește cu ele. În al doilea rând, pe cât posibil, medicamentele alopate nu ar trebui luate deloc. Pentru că sunt compuși chimici, care au și efecte secundare asupra corpului.

Personal sunt un susținător al medicinei alternative. Ca opinie și sfat personal, recomand sportul, chiar artele marțiale sau yoga, ceaiurile, o viață sănătoasă, un regim alimentar moderat și bogat în fructe și legume, remedii homeopatice și leacuri băbești, masaj și acupunctură. Consider că toate sunt preferabile îndopării corpului cu substanțe chimice de sinteză, produse de un sistem care privește omul doar ca pe o mașină lipsită de suflet sau viață.

Cu mențiunea că atunci când este necesar, trebuie să mergem la medic. De exemplu, dacă ne doare un dinte, trebuie să mergem la dentist, dacă avem ceva probleme mai serioase decât o simplă tuse sau răceală, la fel, să vedem ce e. Dar chiar și atunci, o compresă cu plante, un ceai etc, luate în paralel cu medicamentele, nu pot strica, nu? Dar să ajungi să iei medicamentele cum îți bei cafeaua dimineață, consider că-i un atentat inconștient la propriul tău corp.

Voi ce țineți în sertarul cu pricina?

Dulceață pe bază de pepene galben

Există la noi în România doi tineri antreprenori, un el și o ea, care inițial au pornit ca oameni de bază în câmpul muncii. Adică angajați la multinaționale. Cu timpul însă le-a venit ideea să-și facă un business propriu. Ideea a prins tot mai multă greutate în mintea lor până când, la un moment dat, s-au apucat de treabă. Ce afacere și-au deschis? Una cu specific românesc: producerea de dulcețuri.

Desigur, dulceață găsim în toate magazinele. Dar dacă ne uităm pe etichetă, constatăm că stă așa țeapănă pentru că e amestecată cu gelatină, pectină și ce alți întăritori chimici or mai fi. Și că sunt băgate prin ea tot felul de E-uri. Și de conservanți. Ceea ce nu-i chiar așa de sănătos pentru organismul nostru. Dacă mă întrebați pe mine, nu-i deloc sănătos. Și anulează în mare parte gustul autentic de fruct, cu niște arome care îți biciuiesc simțurile dar sunt, până la urmă, false.

Spre deosebire de dulceața produsă în marile fabrici de profil, gemurile de pe Bunicel, că așa se numește site-ul celor doi argeșeni de care vă povesteam, sunt făcute după metoda clasică. Acasă, în ceaun, la foc. Exact cum le făceau și le fac bunicii noștri. Din fructe culese din propria lor livadă. Adică este vorba despre dulceață tradițională, naturală, sănătoasă, fără chimicale. Ca cea de la țară.

Dar dulceață la țară avem și noi, veți spune. Din păcate, nu toți. Pentru că nu toată lumea are bunici la țară. Și chiar dacă are, mai ales într-un oraș mare, cum este Bucureștiul, perspectiva unei vizite în provincie, la sute de km, este redusă. Eu aici sunt norocos, în sensul că locuiesc într-un oraș mic, în apropierea căruia se află multe sate, iar casa bunicilor mei din partea tatălui se află la 5 km depărtare. Ușor de înțeles că nu am dus lipsă de fructe, legume și dulcețuri.

Dar chiar și în cazul meu, experiența gustului tradițional a fost una limitată. Pentru că bunicii mei făceau cam una sau două tipuri de dulceață, și veșnic aceeași: de prune. Nu încercau ceva nou, erau conservatori. Ei bine, argeșenii noștri nu sunt conservatori. Și pe lângă dulceața clasică la care ne-am putea aștepta de la un țăran român, au încercat alte varietăți: produse sănătoase fără zahăr și combinații inovatoare de fructe și condimente. Din ultima categorie face parte, de exemplu, dulceata de pepene galben.

Pepenele este un produs hrănitor. Anumite soiuri sunt consumate de porcine. Altele ne dau dovlecii pe care-i coacem în cuptor. Altele sunt pepenii dulci pe care-i cultivăm și mâncăm vara. Dar iată că unii le-au găsit și întrebuințări inedite. Se ia fructul pepenelui galben, se amestecă cu mere verzi, se adaugă zahăr - și scorțișoară, pentru gust, după care se fierbe la un ceaun, la foc mic, să nu se prindă de fund. Rezultatul? O dulceață pe care o putem consuma și iarna.

Mi-a plăcut ideea lor și mi-a plăcut ce am văzut pe site. Nu sunt din capitală, așa că transportul m-ar costa, cu excepția cazului în care aș comanda mai multe borcane (să depășească o sută de lei). Cei doi sunt încă la început, iar afacerea lor e încă mică. Dar le doresc mult succes. Că parcă m-am săturat de smântână adusă din Germania cu gust de lapte praf și de roșii mari, fără gust. Și sper ca pe viitor să am ocazia să recomand mai multe astfel de inițiative.

Videochatul ca alternativă

Într-o lume ideală, ne-am întâlni fiecare sufletul pereche, care ne-ar accepta așa cum suntem, ne-ar iubi necondiționat toată viața și nu ne-ar înșela niciodată. Într-o lume ideală, nu ar trebui să lucrăm nici măcar un minut pe zi. Deoarece ne-am găsit cu toții joburi în exact domeniile de care suntem pasionați, astfel încât activitatea din cadrul jobului s-ar transforma într-un hobby în care ne angrenăm cu plăcere. Iar banii obținuți în urma acestei activități ne-ar permite să ne cumpărăm câte un apartament nou la fiecare doi-trei ani.

Realitatea însă, după cum bine știți, este că nu trăim într-o lume ideală.

În ziua de azi, există oameni care lucrează 10-12 ore pe zi pentru un salariu ce abia le permite să-și acopere necesitățile de bază pentru a trăi, adică să supraviețuiască. Iar munca pe care o prestează este adesea departe de ceea ce respectivii și-ar dori să facă. Pentru a scăpa de grija zilei de mâine, unii se decid să treacă în cealaltă extremă, alunecând pe panta ilegalităților de tot felul. Iar unele fete decid să-și vândă corpul, ajungând să ducă un trai mulțumitor și oarecum sigur din punct de vedere legal, dar distrugându-și iremediabil sistemul de valori morale și șansele la iubire și fericire.

Undeva între o extremă și alta, există zona gri a videochatului. De ce zonă de mijloc sau gri? Pentru că, deși nu implică o activitate epuizantă și nici nu cere diplome de specialitate, îți asigură venituri mult peste medie. Pentru că, deși nu implică prestarea unei munci ilegale, din câte știu nu există cadru legal pentru acest job la noi (probabil o să fiți trecute în cartea de muncă ca operatoare pc). Pentru că, deși te poate supune oprobiului public, nu atentează la integritatea ta trupească sau morală, căci celălalt nu întreține raporturi sexuale cu tine decât eventual în imaginația lui.

Unde poți găsi firme care fac angajări la videochat? Peste tot. Unele par serioase, au pagini pe Facebook și canale pe YouTube, de altele n-a auzit nimeni. Unele au camere ca cele din imaginile de mai sus (sursă imagini: RosseStudio.ro), altele pun pe site imagini cu fete luate de pe Google (ca metodă de test, puteți folosi Google Images pentru a vedea dacă o imagine este originală sau apare și în alte părți). Angajarea la o astfel de firmă implică în orice caz asumarea unui risc. Dar poate fi de bun augur.

Cine stabilește dacă este bine sau nu să practicați așa ceva? Răspunsul nu poate fi unul standard. Depinde și de condiții, și de firmă, și de tine ca fată. Nu prea devreme, aș zice eu. Nu fără să ai un iubit, aș completa. Dar, dacă ești suficient de dezinhibată și matură, de ce nu?

Câștigă o rochie de mireasă gratis!

Ești fată și tocmai ai fost cerută în căsătorie? Ești băiat și urmează să te însori? Ai o prietenă sau un prieten în situația asta? Ori vrei pur și simplu să deții o rochie de mireasă superbă, pe care să o poți face cadou când și cui dorești tu? Indiferent în care din ipostazele de mai sus te afli, ai acum ocazia să obții o astfel de rochie gratuit. Interesat(ă)? Citește în continuare.

Sunt puține momente ce echivalează în emoție și semnificații momentul căsătoriei. De obicei ne căsătorim o singură dată în viață, atunci când ne unim destinul cu cel al ființei iubite. Merită, așadar, să acordăm o atenție specială acestui eveniment unic, pregătindu-l din timp pentru a-l face de neuitat. Iar din lista pregătirilor pentru nuntă nu putea lipsi căutarea unei rochii perfecte. Cum îi șade bine oricărui magazin care se respectă, Călin Events s-a gândit să organizeze un concurs în urma căruia puteți câștiga o rochie de mireasă gratuită. Rochia va fi făcută pentru voi, după modelul pe care vi-l alegeți singure.

Ce trebuie să faceți, concret? Sunt trei pași simpli. Primul pas este să dați like paginii lor de pe Facebook. Pasul doi este să lăsați un comentariu la albumul lor cu rochii de mireasă de pe Facebook. Iar pasul 3 este să vă treceți datele la care puteți fi contactate. Asta este tot! Like la pagină, comentariu la poze și datele personale. Detalii pe pagina concursului.

Răsfoind site-ul lor, am găsit o mulțime de rochii frumoase, de diferite modele, lucru la care mă așteptam. Dar am văzut și ceva nou. De obicei, când vine vorba de altar, toți ne gândim la mireasă ca la o prințesă, ipostază la care își aduce aportul din plin rochia din prima imagine. Dar prințesa nu este singura ipostază a unei mirese! În imaginea a doua aveți o rochie-sirenă, tot de pe Calin Events. Mulate pe bust, rochiile de acest tip se lărgesc mai jos decât primele, imitând parcă coada unei sirene. Și dacă prințesa simbolizează puritatea, sirenele sunt mai atrăgătoare și senzuale.

Oricum, câștigând concursul, veți putea opta pentru ce model doriți. Mult succes!

Diferența dintre paznici și bodyguarzi

Firma la care lucrez eu este păzită zi și noapte de trei paznici bravi. Asta teoretic. Practic, paznicul nu vine la lucru decât după-masă, la închiderea programului de lucru, pentru că până atunci suntem noi acolo. M-am minunat întotdeauna de meseria asta de paznic și de oamenii care o practică. Dacă nu aș fi avut afinități cu calculatoarele, și nu mi-ar fi plăcut matematica și științele exacte, probabil aș fi ales o funcție de paznic undeva. De ce? Pentru că paznicul, ca să fim sinceri, nu face mai nimic. Vine la serviciu, unde peste noapte doarme. Sau dacă nu doarme, moțăie, se mai uită la televizor, și cam atât.

O să spuneți în apărarea lui că are o responsabilitate și că e dificil să fii treaz pe timp de noapte. Adevărat. Asta dacă ai fi treaz! Și adevărat cu responsabilitatea. Dar acum, hai să fim serioși: o echipă de hoți puși pe fapte mari, care se hotărăsc să spargă un magazin, îl sparg, indiferent dacă paznicul e treaz sau doarme. Că oamenii vor merge acolo pregătiți iar paznicul nu-i SuperMan, nu-i poate opri. Ați văzut actul terorist din redacția revistei pariziene Charlie Habdo? Redactorul șef avea un polițist care-l apăra tot timpul, și care a fost și el împușcat de teroriști.

Deci da, e o meserie ușoară cea cu paza. Trebuie să te plătească, că așa e legea, ai și spor de noapte etc, și trebuie ca firma să-și angajeze paznic, că iarăși așa-i legea. Sigur, dacă domeniul de activitate al firmei o cere. E ca la o asigurare de mașină: probabil n-o să ai niciodată nevoie de ea, dar trebuie s-o faci.

Cu totul altfel se pune problema când vine vorba de bodyguarzi. Aceștia sunt de obicei mult mai aprigi, mai bine pregătiți, mai dotați fizic, mai activi și mai capabili să opună rezistență fizică. Presupun că sunt și mai scumpi, deși nu-i exclus să gasesti bodyguard ieftin. Deseori tipii merg la sală, în fine, sunt oameni care s-au născut pentru așa ceva. Și nu trebuie să fie neapărat gărzi de corp ale vedetelor sau ale afaceriștilor. Uitați-vă de exemplu la cei de la diverse cluburi sau discoteci. Se vede clar diferența dintre ei și un paznic care își târie picioare în rondul de noapte.

De unde credeți că provine această diferență? Din faptul că paznicul este necesar să-l ai (prin lege), bodyguard-ul nu. Și atunci cel din urmă va fi o unitate de elită. Pentru că dacă nu poate face performanță, nu-l angajează nimeni. Decât, eventual, pe post de paznic.

Alimentația la animalele de companie

În rândurile care urmează mă voi referi la animalele de companie și alimentația lor. Poate o să vi se pară ciudat: cum adică alimentația câinelui sau pisicii de acasă? Totuși, dacă am decis să avem un animal acasă, cred că este de datoria noastră să ne asigurăm și că îi putem oferi o alimentație sănătoasă, bogată, variată, care să compenseze faptul că acel animal este acum într-un spațiu închis și nu își poate procura hrana în mod clasic sau natural. Grijă care trebuie să fie cu atât mai mare cu cât animalul în cauză nu ne poate vorbi, spunându-ne că ceva nu-i bine în modul cum îl hrănim.

Înainte de a trece mai departe, menționez că nu sunt expert sau nutriționist așa că opiniile de mai jos trebuie luate ca atare: opinii personale și nimic mai mult. Dar eu zic că au și un dram de bun simț în ele.

După părerea mea, alimentația unui animal de casă trebuie să respecte câteva principii.

#1. Hrana animalului de companie trebuie să fie variată.

Animalele de pe stradă nu au probleme la capitolul ăsta. Animalele bunicilor noștri de la țară iarăși nu au această problemă. De ce? Pentru că stăpânul le dă în fiecare zi resturi de la ceea ce mănâncă el, „hâlbe” cum se numesc la noi în zonă, deci va exista și diversitate alimentară. Ei bine, surpriza o constituie proprietarii de animale de la oraș. Aceștia de obicei nu vor să le dea animalelor resturi, ci vor să le asigure o hrană cât mai bună, și pentru asta le cumpără granule de la cutare magazin. Paradoxal, deși intențiile lor sunt bune, mulți dintre ei ajung să cumpere permanent același produs, astfel încât câinele lor mănâncă zilnic aceleași granule. Vouă v-ar plăcea să mâncați zi de zi un singur fel de mâncare? Unde mai pui că e foarte posibil ca acele granule să nu acopere necesarul de substanțe nutritive al animalului (la fel ca noi, oamenii, care avem nevoie de amidon din cartofi dar și de fibre, și de glucide, etc, pe care le luăm din alte alimente). Deci regula nr 1: nu îi cumpărați în fiecare zi același produs!

#2. Animalului trebuie să i se asigure atât hrană umedă cât și hrană uscată.

Chipsuri. Snacksuri. Fripruri. Prăjeli. Oricât ar fi de bune, trebuie să le mai alternăm cu supe, ciorbe, lactate, în general hrană umedă și moale. Pentru că altfel vom genera un dezechilibru la nivelul tubului nostru digestiv și al procesului de asimilație al nutrienților. După cum ne putem ușor imagina, nici animalele nu fac excepție de la această regulă.

Pe pagina cu hrana uscata caini de la PetPal găsim următoarea descriere: hrana uscată este economică, rezistă mai mult în timp (evident, hrana umedă va mucegăi sau se va strica mai rapid), poate fi depozitată mai ușor, asigură un scaun regulat și contribuie la menținerea sănătății dentare a animalului. Pe același site, la pagina cu hrană umedă, aflăm că aceasta conține în general mai multe proteine, lucru benefic pentru anumite rase de câini, poate fi digerată mai ușor și ajută la hidratare. De asemenea, contribuie mai mult la sănătatea tractului urinar decât hrana uscată. În aceste condiții, pe care dintre cele două trebuie să le folosim? Răspunsul este: pe ambele! Dați-i să mănânce și hrană uscată, și hrană umedă, și alternați-le pe cele două.

Pentru moment, cam atât îmi vine în minte. Nu e complicat. Nu costă mare lucru să schimbați felurile de granule sau mâncare, poate sunt la același preț. Dar pentru patrupedul vostru, este o mare diferență! Dacă tot îl iubiți, aveți grijă de el!

Importanța ambalajelor

Ați consumat vreodată ulei presat la rece? Este un ulei mai gros, mai consistent, cu un gust diferit (pe care s-ar putea să nu-l agreați până când vă obișnuiți cu el). Dar este mai sănătos decât cel obișnuit. Îmi aduc aminte că am cumpărat mai demult o sticlă cu un astfel de ulei, de la un țăran sau mic intreprinzător. Ambalajul era un pet obișnuit, peste care se lipise o etichetă simplă: o foaie albă cu un text scos la imprimantă. Când și de la cine am cumpărat acea sticlă, nu mai rețin. Dar aspectul ei mi-a rămas întipărit în minte.

Cât de mult contează prima impresia, forma exterioară sau ambalajul pentru un produs? Cred că foarte mult, de vreme ce toate rafturile magazinelor sunt pline de etichete colorate, vii, stridente. De altfel, nu-i nevoie să ne gândim doar la produse. Și când vedem o persoană de sex opus pe stradă, prima dată suntem atrași (sau nu) de modul cum arată la nivel fizic. Abia apoi urmează o eventuală apropiere. Eu de exemplu cunoșteam proprietățile uleiului presat la rece. Dar altcineva în locul meu, ar mai fi cumpărat acea sticlă al cărei aspect transmitea atât de puțin?

În articolul de față o să vă prezint un magazin al cărui produs principal îl constituie... etichetele. Dacă aveți la rândul vostru un magazin sau o mică afacere, și doriți să dați o nouă viață aspectului sau designului exterior al produselor pe care le comercializați, putați apela la serviciile de etichetare Label Print. Băieții de acolo au 6 tipuri de produse: etichete auto-adezive, neadezive, în rolă, reclosure etc, care sunt utile mai ales în industria produselor alimentare și răcoritoare, vinurilor și băuturilor spirtoase, farmaceuticelor, cosmeticelor, articolelor vestimentare și produselor IT.

Nu sunt un specialist în domeniu dar am citit că Label Print are peste 10 ani experiență, timp în care și-a achiziționat unul sau mai multe tipare flexografice. Și am înțeles că acestea sunt tipare performante, de mare putere, care pot tipări în timp scurt la turație foarte mare. Asta înseamnă că s-ar putea să găsiți acolo volume mai mari de etichete, la standarde mai înalte, cu costuri mai mici. Deci merită să îi contactați, să vedeți ce și cum, dacă sunteți interesat.

După cum puteți apela la ei și dacă sunteți o persoană fizică. Ca de exemplu tatăl unui viitor mire ce vrea să-și lipească niște stickere sau etichete pe sticlele cu băutură, pe cutiile cu cadouri etc. Pentru că preiau și astfel de comenzi, nu doar din cele industriale.

Toate drumurile duc la Atena

Da, toate drumuriule duceau la Roma în varianta originală. Dar ce-a rămas astăzi din Roma? Mai nimic. Un Vatican atins de plaga pedofiliei (pe bune, la înalți prelați? ptiu!), o succesiune de papi a căror influență și credibilitate este din ce în ce în ce mai mică, asta pe linie religioasă. În rest, o Italie cunoscută în lume pentru ce? Probabil pentru paste.

Acum multe sute de ani, romanii cucereau un sfert din teritoriul planetei. În majoritatea locurilor și-au impus cultura, limba și civilizația, care erau superioare celor din zonă. O țară însă nu a fost romanizată. Nu, nu la Dacia mă gândesc acum, domol. Este vorba despre Grecia. Grecia nu a fost transformată cultural de către romani, din simplul motiv că grecii nu aveau ce să învețe de la romani. Romanii în schimb de la greci, da. Timpul a trecut și, ca un judecător suprem ce consacră valorile, a decantat esențele de superficial. Iar astăzi spunem biologie, de la bios care înseamnă viață și logos care înseamnă știință, ambele în greacă. Și învățăm despre Teorema lui Pitagora la matematică și despre Socrate la filosofie, ambii greci. Care filosofie, la rândul ei, vine de la Philos și Sophia. Cred că e clar unde bat.

Poate că înflorirea Greciei Antice s-a datorat și faptului că e amplasată strategic, la intersecția dintre Europa de Sud, Asia de Vest și Africa, punct de confluență a mai multor istorii și popoare. Nu știm dacă așa este, dar cu certitudine influența ei se răsfrânge și astăzi, asupra noastră. E adevărat, explozia tehnologică și informațională, progresul și civilizația modernă tind să uniformizeze totul. Uniunea Europeană aplatizează granițele statale iar internetul le inundă cu totul. Dar într-o țară cu o asemenea istorie, imposibil să nu găsim vestigii, reminiscențe ale centrului cultural al lumii.

Deci, luând în considerare o vacanta Grecia, unde am putea merge să găsim aceste vestigii? Bun venit la Muzeul Național de Arheologie din Atena. Intrarea în muzeu (a se vedea prima imagine) nu este din cale-afară de spectaculoasă, dar ați observat cele patru statui (zeități) de pe acoperiș? Înăuntru însă veți accede la cel mai mare muzeu din țară și unul din cele mai importante pe plan mondial. Pasionații de artă și mitologie vor găsi o multitudine de sculpturi uluitoare, înfățișând zei, muritori, animale sau obiecte tradiționale de luptă ori de gospodărie: coifuri, vase, amfore și multe altele. Și când te gândești că toate au fost plăsmuite acum câteva mii de ani!

Un alt obiectiv turistic l-ar putea reprezenta Biblioteca din Alexandria. Sau noua bibliotecă, ca să fim mai preciși. Vechii greci erau și cărturari. Iar Alexandria, în calidate de capitală intelectuală a elenismului, a fost dotată cu două biblioteci de către regele Ptolemeu al II-lea (283 – 246 î.Hr.). Cea mai importantă dintre ele, conținând peste 700000 de papirusuri, a fost arsă în anul 47 î.Hr. A doua a fost distrusă în anul 391. În locul lor s-a ridicat mult mai recent o bibliotecă nouă, ce are ca deziderat renașterea spiritului savant antic. În ea veți găsi acum milioane de cărți grupate în șapte biblioteci specializate, o arhivă electronică conectată la internet, dar și trei muzee, un planetariu, un exploratoriu, câteva galerii de artă, un forum de discuții, un centru pentru conferințe și multe altele. Merită vizitată, if you ask me.

Și, desigur, ar mai fi. Dar poate într-un articol viitor.

Ești isteț? Demonstrează!

Pe vremea când eram eu în clasele 1-4, nu existau calculatoare (pe care să le putem folosi la auto-testări). Chiar și mult mai târziu, în liceu, se luau ore de la profesori. Ok, eu n-am luat, dar o mare parte dintre colegii mei au făcut-o. De ce n-am luat ore? Pentru că mă descurcam suficient cât să învăț singur. Astăzi însă puteți folosi internetul și calculatorul pentru a-i ajuta pe micuții voștri să se auto-evalueze. Și să demonstreze că într-adevăr nu au nevoie de profesor (sau că au progresat de când lucrează cu el).

Dacă dați click pe imaginea de mai sus, veți ajunge pe site-ul e-istet.ro. Este vorba de un mini-portal cu teste pentru elevii din ciclul primar. Se menționează că este și prima platformă online ce pregătește elevii de clasele 1-4 pentru evaluarea națională. Una peste alta, ideea este super.

Ce teste vă pun la dispoziție? Patru pachete, notate cu litere de la A la D. Fiecare pachet conține câte două teste de limba română și două de matematică, pentru fiecare clasă de la 1 la 4, separat. Așadar, pentru clasa a IV-a, veți avea patru pachete specifice (A-D) cu câte 4 teste fiecare: două de română, două de mate. Un test durează 45 de minute și vă costă un credit. Creditele se pot cumpăra pe bani, atunci când vă faceți abonament. Pe site sunt afișate și cele mai bune rezultate obținute la acel test de către alți elevi.

Odată înscriși, puteți opta pentru trei tipuri de abonament: de bronz, de argint și de aur. Fiecare vă asigură un număr de credite (de la 24 la 72) pe care le puteți folosi la rezolvarea testelor (un test costă un credit). Adică aveți exerciții berechet, numai timp și chef să fie. Presupun că testele se actualizează lunar cu noi exerciții. Cât costă un abonament? În funcție de tipul lui (adică de numărul de credite primite și perioada pe care vi-l faceți), între 19 și 29 de lei. Pe lună! De curios că am pierdut firul, cam cât se plătește pe meditații la ora actuală?

În fine, am pierdut contactul și cu clasele mici, așa că nu mă pot pronunța asupra acestor exerciții și probleme online de la ei. Dar sistemul este cu certitudine bun iar prețul foarte rezonabil. Și, partea frumoasă, pe site găsiți câteva teste demo, pe care le puteți accesa (și evalua singuri) gratis.

Iarna nu-i ca vara

Un ilustru fost ministru al transporturilor (și mai apoi președinte), pe numele lui Băsescu, spunea la un moment dat, cred că în cadrul unei emisiuni televizate, că iarna nu-i ca vara, expresie ce a intrat deja în folclorul românesc. Iar cei dintre voi care aveți mașini probabil că îi dați dreptate.

Îi povestea mamei o colegă că, întorcându-se cu niște prieteni din Germania, au făcut sau cumpărat cafea s-o bea pe mașină. Și au turnat cafeaua în ceșcuțe, pe care le-au pus pe o tavă. Și nu au băut-o imediat, că era fierbinte. Ei bine, cafeaua nu li s-a vărsat din cești, deși evident că mașina se deplasa cu viteză. Autostrăzi germane. La noi în România, drumurile sunt de două tipuri: cele din timpul verii, adică rele, și cele de iarnă, adică dezastruoase. În plus, imediat după ce se termină iarna și se topește zăpada, străzile rămân de pacă ar fi dat ăștia cu bombe. Tot un dâmb și o hârtoapă. Cum n-avem bani, primăriile le peticesc cu plombe de proastă calitate, care uneori nu țin nici măcar până la primăvara următoare.

În aceste condiții, să circuli iarna cu cauciucuri de vară, chiar dacă nu sunt foarte uzate, consider că este aproape un act de iresponsabilitate vizavi de concetățenii tăi. Sigur, este mașina ta. Și poți face ce vrei cu ea. De fapt... nu. Nu poți face orice. La fel cum dacă ai un câine turbat, aia nu înseamnă că-l poți lăsa dezlegat prin oraș pentru că e al tău, nici cu mașina nu poți circula oricum pentru că e a ta. Ai putea, dacă ar fi și autostrada ta. Sau un drum pustiu. Unde nu riști să accidentezi pe nimeni.

Există multe firme de unde vă puteți cumpăra cauciucuri de sezon. De exemplu, anvelopele de iarnă de la Acvila au propria lor categorie pe site iar magazinul vă pune la dispoziție în permanență un consultant gratis. Faptul că au un canal YouTube și se preocupă de imaginea lor e un semnal pozitiv că sunt serioși. Și există și mai multe magazine de piese auto care dau țepe clienților pe bandă rulantă. Dar, când se strică o piesă, vreți sau nu, trebuie să o schimbați. La fel ar trebui să faceți și când se schimbă sezonul. În fond, cauciucurile de vară vă rămân pentru anul viitor, mai puțin uzate, iar cele de iarnă, dacă nu circulați mult, așișderea.

La cursele de Formula 1, de obicei câștigătorii nu se numără printre cei care sar peste schimbarea cauciucurilor între ture, pentru a economisi timp...

Cele mai scumpe inele din lume

Scriam despre inele și verighete în articolul precedent. În postarea de față o să vă prezint câteva dintre cele mai scumpe sau faimoase inele de logodnă dăruite vreodată cuiva. În marea majoritate a cazurilor este vorba, bineînțeles, de cupluri aparținând înaltei societăți, aristocrației moderne, de staruri, celebrități, oameni de afaceri sau politicieni bogați. Fără să mai pierdem vremea, să trecem la subiect.

Pe locul 5 în topul nostru se situează inelul din imaginea de mai sus, dăruit de către prințul William soției lui, Kate, ducesă de Cambridge. Piatra mare din centru, de culoare albastră, este safir, și are pe margine 14 mici diamante albe. Valoarea totală bate spre 137000$, ceea ce pentru standardele actuale nu este mult, dar inelul e neprețuit prin faptul că a aparținut mamei lui William, prințesei Diana. Este prin asta unul din cele mai faimoase inele din lume.

Unii spun că mărimea nu contează. Fostă tenismenă Anna Kournikova i-ar contrazice. Frumoasa rusoaică poartă probabil unul dintre cele mai mari inele de logodnă care există, după cum se vede mai sus. Numai piatra centrală are 11 karate, și este flancată de două pietre laterale. Valoarea se ridică undeva la 2,5 milioane de dolari. Cine și-a permis suma asta? Logodnicul ei, Enrique Iglesias.

Pe locul 3 se află inelul purtat de Jennifer Lopez la American Idol. O piesă de 18 karate, cu diamant galben, cumpărat se pare de la Cora International, cu peste 2 milioane dolari. Superb!

Să trecem la lucruri mai scumpe. În 2005 parcă, Paris Hilton a fost cerută în căsătorie de Paris Lastis. Cererea a fost însoțită de un inel masiv, de 24 karate, de circa 5 milioane de dolari. Era atât de mare încât Hilton avea să se plângă ulterior că este prea greu. Poate trebuiau să-și ia o măsură prima dată? Anyway, Lastis i-a cumpărat apoi o verighetă mai mică, Cartier eternity band, pe care s-o poarte când dorește să se simtă mai confortabil. Cei doi s-au despărțit 6 luni după. Banii n-aduc fericirea?

Sunt cu mult mai mult de 5 bijuterii ce-și merită locul într-un asemenea top, dar trebuia să ne rezumăm la un articol de dimensiuni acceptabile. Pe locul 1, într-o ordine subiectivă, am ales inelul din imagine. Superbitatea îi aparține lui Carrie Underwood și i-a fost dăruit de către jucătorul de hockey Mike Fisher. Rotund, de 12 karate, cu diamant galben în centru.

Diamantele predomină în topul nostru deoarece sunt cele mai scumpe. Există însă și variante care se pretează la buzunarele noastre, cel puțin o dată în viață, că spre deosebire de starurile de peste ocean, românii au căsnicii mai trainice. Iar dacă nu ne putem permite diamante, putem încerca niște verighete aur simple. Asta nu înseamnă că trebuie să arate ca ale părinților sau bunicilor noștri. Linkul anterior duce pe pagina unui site unde găsim zeci și zeci de modele. Pare destul de serios, are și canal pe youtube, pagini în diverse limbi iar bijuteriile cică sunt făcute în Anglia, într-o fabrică proprie.

Inelele au fost și probabil vor rămâne simbolul unirii a două destine. Forma sferică a lor le face simboluri ale perfecțiunii. Și, dacă sunt alese inspirat, de ce să nu recunoaștem, aduc într-adevăr un plus de farmec, strălucire și feminitate ființei iubite.

Câte ceva despre verighete

Cercul este un simbol al infinitului și al perfecțiunii. Mergând pe linia unui cerc, nu vei ajunge niciodată la capătul lui. Poate acesta este motivul pentru care s-au ales verighetele, și nu altceva, drept sigiliu al cuplului unit prin căsătorie. Două jumătăți ce fuzionează într-un întreg complet și indivizibil, fără asperități sau margini. Oriunde te-ai plasa pe linia unui cerc, forma lui, perspectiva va rămâne aceeași. Pentru că, nu-i așa, iubitul se reflectă în iubită și iubita se oglindește în iubit. În cele ce urmează vă invit la o călătorie inedită în universul acestor fascinante bijuterii.

Se crede că primele inele ar fi fost confecționate din ierburi vegetale, în Egiptul Antic. Ele au fost apoi înlocuite cu inele realizate din metal. La început fierul și abia mult mai târziu aurul sau argintul. Tot mai târziu au apărut inelele încrustate cu diamante sau alte pietre prețioase. Dar utilizarea inelelor pe post de pecetluire a unei căsătorii pare să își aibă originea în anul 860 e.n., când Papa Nicolae I declara că în momentul căsătoriei, mirele trebuie să facă dovada suportului financiar față de mireasă, dăruindu-i un inel prețios. O altă variantă ar fi aceea că în familie, soția gestionează averea. Deci prima lecție: nu-i dăruiți orice știft, luați-i ceva excepțional, care s-o facă să se simtă specială.

În zilele noastre se comercializează atât inele scumpe, de calitate, cât și inele ieftine, făcute din metale oarecare dar suflate cu anumite substanțe ce le dau aparența de aur, argint etc. În ce privește aspectul lor, acesta variază, există nenumărate modele. Personal îmi place cel din imaginea de mai sus, dar pentru o listă mult mai bogată, puteți consulta paginile cu inele argint lafemmecoquette.ro, unde vă așteaptă peste 70 de stiluri și modele distincte. Păcat că nu au imagini cu ele purtate la mâna cuiva, atunci am fi avut o apreciere mai ușoară asupra lor (în special la nivelul mărimii).

De ce se poartă inelele pe mâna stângă? Conform unor tradiții orientale, fiecare metal ne pune în legătură cu anumite energii subtile benefice, pe care le acumulează în ființa noastră. Proces care se realizează mult mai bine prin mâna stângă, deoarece partea stângă a corpului este asociată cu receptivitatea în timp ce partea dreaptă este emisivă. O altă teorie este că din inelarul stâng pornește vena amoris, așa-zisa venă a amorului, care este chiar o prelungire a inimii. Desigur, mai puteți găsi și alte explicații sau interpretări, unele mai interesante decât celelalte, dacă le veți căuta. În acest sens vă invit să lecturați articolul Povestea verighetelor, foarte bine scris.

Dar într-o lume tot mai puternic tehnologizată, cât de mult vor rezista oare vechile tradiții, superstiții și obiceiuri? Va mai conta peste să zicem o sută de ani portul unui metal în jurul inelarului? Sau vor fi reduse toate podoabele la un card agățat în jurul gâtului ori la un cod de bare înscris sub piele? Personal, cred că atât timp cât femeile vor dori să se facă frumoase iar bărbații vor fi sensibili la acest frumos și se vor căsători nu din simț civic și dorința de a procrea ci din iubire, bijuteriile nu sunt în niciun pericol de minimizare. În ce privește poveștile din spatele lor, miturile și simbolisticile lor străvechi, acestea sunt deja, după cum poate constata fiecare, aproape uitate.

Universul instalațiilor tale

Cam așa ar putea suna titlul unei reclame la televizor. Sau suna, dacă îmi aduc bine aminte. În orice caz, în articolul de astăzi vreau să vă prezint un magazin ce vă poate fi util dacă aveți de făcut renovări prin casă. Sau de instalat una-alta. Este vorba despre magazinul shop-einstal.ro.

Și încep prin a vă spune că am un prieten care acum câțiva ani și-a luat un calculator de la un magazin mare, probabil Elanko. Ideea e că sunt și la Altex, și la Flanco, și la Metro, iar unele oferte sunt atractive. Dar după un timp a început să-i facă ceva figuri. Mici: câteodată i se bloca și îi apărea acel ecran albastru (BSOD), lucru pentru care nu era suficient să-l ducă înapoi. De ce vă spun asta? Pentru a sublinia faptul că dacă îți iei un lucru, cel mai bine este să-l cumperi de la un magazin care este în domeniu. La un magazin de calculatoare găsești și piese, și softuri, ba îți poți face ce configurație dorești tu, cu alternative la oferta lor, deci ai o flexibilitate mult mai mare decât dacă îl iei din Metro.

Shop Einstal este de asemenea un magazin de nișă. Nișa pe care activează este cea a instalațiilor. Mai exact, băieții comercializează armături, boilere, calorifere, centrale de tot felul (pe gaz, la curent dar și pe lemne), echipamente sanitare etc. Gama de sortimente ale unui produs este și ea bogată: la boilere de exemplu găsim tot felul de modele, cu una sau cu două serpentine, pe curent, pe gaz etc, cu capacități diferite și de la producători diferiți. Dacă ai auzit de ceva boiler mai sofisticat la televizor, sau dorești un model mai nou și nu știi unde să-l găsești, probabil la ei trebuie să-l cauți.

Mai poți comanda de pe site aparate de aer condiționat, apometre sau sisteme de încălzit pardoseala. Firmele sau societățile cu nevoi mai mari pot găsi variante de pompe și hifrofoare, de diferite capacități și volume, și presupun că unele se pretează și la utilizări de anvergură sau industriale. Iar dacă cineva dorește să își construiască o casă ecologică, poate achiziționa de la Shop Einstal panouri solare sau accesorii pentru ele.

Desigur, nu veți găsi acolo cosmetice, telefoane sau tablete. Dar poate că centralele de la ei sunt mai solide decât cele aduse de vărul cutare.