Un site cu mobilă superbă

Știți probabil că pe bloguri se obișnuiește să promovezi diverse chestii. Printre articolele personale ale blogerului, întâlnești reclame sau aluzii subtile la diverse magazine de haine, studiouri de videochat sau centrale termice (oare cât de subtile pot fi ăstea?). Aluzii, în sensul de a nu se prinde cititorul că-i reclamă. Ei bine, imaginile cu mobilier MobiliCASA.ro m-au impresionat într-atât de plăcut, încât nu vreau să fac nicio aluzie (și n-am nicio problemă să-mi asociez explicit blogul cu ele). În articolul de față voi promova direct și explicit magazinul care vinde această mobilă minunată. Și sper ca ceea ce vedeți să vă placă și vouă la fel de mult cum mi-a plăcut mie.

Imaginea de mai sus este luată de la ei de pe site și înfățișează un bar maro-galben, foarte elegant, modern și cu un look profesionist. Mai jos aveți un bar ceva mai luminos dar de asemea foarte modern. Puteți da click pe toate imaginile din articol pentru a le vedea la dimensiuni mărite.

MobiliAcasă produce și vinde mobilă la comandă. Astest lucru e foarte mișto: nu veți cumpăra de la ei o chestie care se face în serie, pe bandă rulantă, ci exact mobila pe care doriți s-o aveți în apartament, așa cum v-o imaginați. Deci, pe de o parte nu va trebui să faceți compromisuri, veți avea exact lucrul pe care îl visați, în cele mai fine detalii. Pe de alta, mobilierul dvs va fi unic. Construit pe baza unui proiect, ce are la bază o schiță. Consultanța și proiectarea sunt gratuite. Transportul și montarea mobilei, la fel.

Evident, mobila fiind personalizată, prețul va fi și el negociat în momentul comenzii. Firma comercializează și mobilă clasică, adică nu făcută la comandă, cum este biroul de mai jos. Nu știu însă să vă spun cât costă: prețul afișat în momentul de față este de 0 lei. Posibil să lucreze la actualizarea site-ului în aceste zile. Dar am mai scris despre ei pe SunLog, și atunci am rămas cu senzația unor prețuri avantajoase.

Și dacă imaginile de mai sus nu sunt suficiente, vă mai prezint câteva. Iată cum arată o bucătărie și un living antichizate:

Sau poate preferați ceva mai modern:

Iar mai jos avem nuanțe de verde. O bucătărie și o farmacie.

Toate ilustrațiile sunt luate de pe galeria foto cu mobila făcută de ei la comandă. Puteți vedea acolo mult mai multe imagini. Site-ul pare serios (scrie că au 8 ani experiență), vă pune la dispoziție multiple modalități de contact, vă dă posibilitatea să le trimiteți un mesaj (printr-un formular) sau chiar o schiță. Una peste alta, mie mi-a plăcut.

Siguranța proprie în secolul 21

Oare de ce am avea nevoie de modalități de apărare astăzi? La cât de mult a evoluat civilizația omenească, s-ar zice că n-ar trebui să avem. Cel puțin nu la noi în țară. Totuși, deși am lăsat în urmă multe lucruri abominabile, îngropate acum în negura istoriei, deși avem state moderne și democratice, omul este în continuare capabil să comită atrocități. Și vedem în jurul nostru războaie, foamete, infracțiuni. Din păcate. E adevărat, mai mult în anumite zone sensibile de pe glob, dar ele există.

Nu sunt un fan al armelor și zidurilor înalte, ridicate pentru a te proteja. Consider că o ființă care este bună și armonioasă, prin natura ei, nu va crea decât relații de același tip și va fi ferită de confruntări violente. Totuși, uneori accidente sau drame se mai petrec. Să zicem că ai de mers noaptea undeva și ți se termină benzina în ceva cartier dubios și interlop. Ce faci? Sau dacă ești fată, te întorci acasă singură de la un club, și te trezești acostată de un individ necunoscut, și nu ai la tine niciun spray paralizant? Sigur, e de bătut în lemn, Doamne ferește, dar uneori se mai întâmplă.

Într-una din localitățile județului meu, acum câteva săptămâni, au avut loc niște furturi la scară mare. Într-un weekend, când victimele erau la o nuntă din zonă, persoane neidentificate au spart casa unui șef de ocol silvic și a unui patron de mini-intreprindere de mase plastice. La circa trei zile după, la ora 4 dimineața, patronul unui magazin de acolo se îndrepta cu mașina spre un oraș învecinat, în scopul aprovizionării magazinului. Înainte de a ieși din sat, într-o zonă izolată, a văzut o mașină oprită ce bloca drumul, semnalizând a avarie. Afară era, evident, noapte. S-a oprit și a ieșit din mașină să vadă ce se petrece, când s-a trezit înconjurat de 5 tipi mascați. Unul l-a amenințat cu un pistol, nu și-a dat seama dacă real de de jucărie, dar n-a vrut să riște. I-au spus să predea cheile de la mașină și telefonul. L-au golit de toți banii din mașină - circa 280 milioane lei vechi - și apoi au plecat. Mașina avea numere de Bulgaria. Din câte știu, hoții nu au fost găsiți.

În această situație, de exemplu, patronul jefuit a procedat corect. Unii ar spune că s-ar fi putut ajuta de diverse arme de apărare. Că de ce nu a opus rezistență. Că poate i-ar fi prins bine un electroșoc autoapărare sau vreo armă defensivă similară. Dar când te trezești între 5 indivizi care s-au pregătit pentru asta, și tu ești singur, și e noapte adâncă, chiar cred că cea mai înțeleaptă soluție e să-ți pierzi banii decât viața. Pe de altă parte, când ești fată și mergi pe stradă, și doi indivizi în stare de ebrietate vor să te acosteze, sau poate unul singur, un spray pe bază de piper pulverizat în fața agresorului, urmat de un picior aplicat strategic între ale lui, se pot dovedi salvatoare.

Cum ziceam, opinia mea e că relațiile pe care le ai cu alții și accidentele prin care treci sunt pe specificul și temperamentul tău. Totuși, pentru cei care observați că sunteți predispuși la astfel de accidente sau conflicte, care aveți de trecut zilnic prin zone neumblate și dubioase etc, există magazine ce vă pun la dispoziție o gamă bogată de instrumente de auto-apărare. Cum este cel spre care am pus linkuri mai sus.

Am aparat, sunt fotograf!

Cu ceva timp în urmă, am citit un articol intersant. Detaliile s-au estompat dar o să încerc să vă redau esența lui. Un tip intră într-un magazin cu scule foto (camere de fotografiat și filmat, DSLR-uri, etc) și, impacientat, o roagă pe vânzătoare să-i spună ce are aparatul lui, de nu găsește pozele făcute. Era vorba despre o cameră performantă, pe care acesta o cumpărase recent din magazinul respectiv. Cum aparatul era de firmă, omul nostru s-a gândit că deja gata, el e fotograf profesionist. Așa că s-a dus la o nuntă cu acel aparat, acum nu mai știu dacă era la niște prieteni sau s-a dus pe bani, cert este că el le-a filmat și fotografiat nunta.

Problema e că aparatul respectiv, ca să stocheze filmul și pozele, avea nevoie de un card. Pe care acesta uitase să și-l cumpere, știind el, de la ceva model mai vechi, că are spațiu încorporat. Așa că pozele nu se salvau nicăieri. Evident, el a pozat și filmat în gol, iar mirii au rămas cu buzele umflate.

Problema în aceste cazuri este ignoranța. În primul rând ignoranța celui în cauză, care a considerat că scula îl face pe fotograf, nu tehnica, experiența, studiul de specialitate etc. Ceea ce este cam pe același palier de adevăr cu afirmația că dacă îți cumperi cea mai tare mașină, ești Ayrton Senna. Sau că dacă îți iei cel mai bun calculator, ești Bill Gates. Cred că e clar cât de greșită e asumpția asta. Apoi, este vorba și de ignoranța mirilor, care nu s-au informat mai bine înainte de a bate palma cu cineva. Chiar dacă respectivul „fotograf” ar fi cumpărat un card suplimentar de memorie, este foarte posibil ca pozele să fi ieșit de proastă calitate, lumina să bată pe fețele celor filmați, sau ei să fie prinși în lateral și nu în centru, aparatul să nu fie setat pe condițiile de mediu existente (luminozitate, umiditate, distanță) și așa mai departe.

Având în vedere că pe net există multe site-uri ale unor fotografi de profesie, din toate orașele țării, și deseori acești fotografi au o rubrică sau o galerie de fotografii realizate de ei, pe care le puteți viziona spre a vă edifica asupra calității pozelor și măiestriei fotografului, să angajezi pe cineva după ureche, pentru că-ți e prieten sau aveți un prieten comun, fără ca el să se priceapă, este după părerea mea o mare prostie. Dar voi știți, vorba aia, e evenimentul vostru, nu al meu.

PS: Imaginea din articol este semnată de Cristi Neacșa și a fost preluată de pe pagina Facebook a site-ului spre care v-am pus link mai sus. Click pe ea pentru a o vedea la o dimensiune ceva mai mare.

Ce este ORMUS ?

Într-o lume în care majoritatea produselor alimentare din comerț sunt, într-un fel sau altul, alterate (tixite cu chimicale, modificate genetic etc), vom întâlni diverse alternative naturiste propuse de unii sau de alții, prin care să ne purificăm, să ne reîncărcăm bateriile și să ne vindecăm de diverse boli. Ne putem aștepta ca o bună parte din aceste metode sau tratamente să fie păcăleli. După cum este rezonabil să presupunem că o parte vor fi valide. În ce categorie intră ormus, despre care voi vorbi mai jos, rămâne ca fiecare să decidă pentru el. În mod cert însă, teoria de la baza lui este originală și inedită.

Pe la mijlocul anilor '70, David Hudson, un fermier de bunbac din Pheonix, a trimis unui laborator o mostră de sol spre a fi analizată. I s-a spus că ea conține fier, siliciu și aluminiu. Prin anumite procedee pe care nu le voi descrie aici, Hudson a eliminat aceste trei elemente din mostra respectivă, și a retrimis-o. Nu  a mai fost detectat niciun metal. Hudson a cerut o serie de alte teste (pe bază de raze X, analiza absorbției atomice, spectroscopia emisiilor etc), dar rezultatul a fost tot negativ. Atunci Hudson a angajat un cercetător care să ruleze teste utilizând metode propuse de ruși, ce în esență implicau o „ardere” a substanței analizate pentru un interval mult mai mare de timp decât metodele occidentale. În urma acestor noi teste, s-ar fi găsit în acel fragment unele metale prețioase, ca: platină, osmiu, iridiu, rhodiu.

De ce au fost detectate atât de greu? Pentru că nu formau conglomerate, cum este cazul materiei solide numită platină sau aur, unde milioane de atomi se leagă între ei, ci erau elemente mono sau diatomice, adică dispersate, așa cum întâlnim la gaze. Prezența lor în această formă ar explica, chipurile, și golurile din tabela lui Mendeleev, goluri ce țin locul unor elemente care există peste tot în jurul nostru, dar nu formează conglomerate, și deci sunt „împrăștiate” prin materia obișnuită și aproape imposibil de detectat.

Hudson ar fi angajat timp de 7 ani câțiva chimiști, în principal la analizarea acestor elemente, găsirea locurilor unde ele sunt mai abundente și extragerea lor. S-au obținut pulberi de astfel de materie compusă din elemente mono și diatomice, s-au realizat teste pe animale iar concluzia a fost că această pulbere este de un real folos în redobândirea sănătății și rearmonizarea ființei pe multiple planuri: fizic, mental, emoțional și chiar spiritual. Iar pulberii respective, sau de fapt pulberilor, că sunt mai multe, în funcție de ce elemente conțin ele cu precădere, li s-a dat numele de Ormus (orbital rearanged monoatomic elements = elemente monoatomice rearanjate orbital).

Cam asta am înțeles eu, în linii mari. Sigur că ar fi mai mult de discutat pe tema efectelor curative și cum se corelează totul, dar în ideea că ați înțeles esența, nu vreau să vă plictisesc cu texte kilometrice. Trebuie să spun că mi-a luat ceva timp să mă documentez, deoarece există puține informații pe net. În România am găsit un singur site pe tema asta, ormus.ro. Are un caracter comercial, adică se ocupă cu vânzarea acestor pulberi, care sunt sortate pe tipuri de elemente predominante și efecte benefice. De exemplu, dieta cu Ormus Copper (cupru) ajută inclusiv la repigmentarea părului și costă 675 de lei (redusă de la 747 lei).

Proprietarul site-ului, Dragoș Iliescu, se recomandă ca singurul român care a studiat și adus la noi aceste tratamente (judecând după faptul că nu prea există site-uri românești de profil, tind să îi dau dreptate), și a scos chiar o carte pe tema ormusului. Îl puteți vedea în clipul de mai jos. În ce privește explicațiile lui, în opinia mea se cam face un talmeș-balmeș între diverse teorii și curente spirituale (mă îndoiesc că piatra filozofală din alchimie avea ceva de-a face cu asta) și se țintesc oameni ușor de convins. Dând spuma la o parte, nu exclud posibilitatea ca teoria propusă de Hudson să aibă ceva la bază.

Nunta ca afacere

Dacă vă zic că nunta este o afacere, o să vă supărați. Mai ales fetele. Și o să-mi ziceți că sunt misogin, sau alte asemenea. Totuși, nu-i nimic rău în afirmația asta. Care pe deasupra e și reală. De ce nu-i nimic rău? Pentru că nunta nu este numai o afacere. Este cu mult mai mult. Cununia este și un act sacru. Este și o etapă care marchează aprofundarea unei relații de cuplu. Este un moment în care cei doi își unesc destinele și prin asta declară că le-a ajuns cât au stat singuri, cât au experimentat, și sunt siguri că nu vor găsi pe cineva mai bun, mai frumos, mai aproape de idealul lor decât celălalt.

Dar pe lângă toate acestea, nunta este și o ocazie de a cheltui o sumă de bani și de a scoate de câteva ori mai mult. Ceea ce, din nou, nu este cu nimic greșit. Pentru că altfel, de unde ar avea bani mirii de o garsonieră, sau de o mobilă, la prețurile de azi? Este ok, este o afacere înțeleasă și acceptată în societate, iar cei doi se vor revanșa. Prin participările la alte nunți, ale prietenilor. Pentru că le-ar fi greu să strângă singuri toți banii ăia, se recurge la acest mecanism.

Din păcate, nu ne putem căsători decât o singură dată în viață. :) Sau mă rog, ne putem, dar trebuie să și divorțăm. Mai mult, nu putem nici să ne căsătorim când vrem noi. Dacă doi tineri se iubesc, iar el o cere în căsătorie și ea zice da, ei bine, nunta va avea loc cam într-un an din momentul respectiv. De ce? Pentru că nu știu la voi, dar aici prin Ardeal toate sălile în care s-ar putea desfășura acea nuntă (cluburi, cămine, case de cultură etc etc) sunt rezervate pe luni de zile în avans. Iar dacă ai și pretenții cu privire la localul în cauză, pentru că te ții mai de vază, atunci o să ai de așteptat și mai mult.

Și pentru că nimănui nu-i place să stea la coadă, cuiva i-a venit ideea să facă un site cu restaurante bucuresti, unde se poate consulta o listă a localurilor, ballroom-urilor, pub-urilor, restaurantelor etc din capitală, grupate pe categorii, având fiecare o mică prezentare, cu notă, localizare pe hartă, capacitate (în număr de locuri disponibile) șamd. Sigur, site-ul este generalist, adică te poate ajuta să găsești un club în care să ieși cu prietenii, dar îl poți folosi și dacă vrei să te căsătorești, căutând de exemplu o pagină cu restaurante nunti, și ai șanse nu doar să porți verigheta mai repede, ci și să găsești o sală mai mișto.

Și pentru a reuși aceasta, îți trebuie doar un telefon să poți face rezerva sala și acces la net. Plus informația din acest articol. Mai crede cineva că nunta nu-i o afacere?

Fericirea stă în lucrurile mărunte

Și clasice, aș putea adăuga. În articolul de față vă aduc la cunoștință un magazin foarte drăguț, ce comercializează obiecte vestimentare nu atât de des întâlnite pe magazinele de profil, dar care vă pot da un plus de clasă, stil, eleganță și, la femei, vă pot face să fiți șic. Este vorba de papioane.eu.

În ciuda titlului, site-ul nu se rezumă la cravate sau papioane. El mai oferă bretele, și când spun bretele mă refer la bretele moderne și noi, nu de salopetă, butoni, curele și portofele din piele, atât pentru femei cât și pentru bărbați, batiste, mai ales pentru femei, eșarfe, căciuli, fulare, mănuși și să zicem c-ajung, că mai puteți căuta și voi acolo dacă sunteți interesați. Din bogata gamă de produse, o să mă opresc asupra portofelului pentru bărbați.

În imagine aveți un portofel de piele marca Bovi's, care arată, zic eu, foarte mișto. Maro, masculin și în același timp elegant, are în interior un compartiment pentru bancnote, unul pentru cărți de credit, unul pentru monede și unul pentru documente. Deschis, arată cam așa:

Cine mai cumpără astăzi portofele, o să mă întrebați? Nu știu. Poate bărbații serioși, care au două-trei carduri, un job, niște documente sau bani cash la ei tot timpul? Și care vor să arate bine în orice împrejurare? Oricine ar fi ei, dacă vor cumpăra acest model de pe site-ul menționat, îl vor lua cu 32 de lei mai ieftin, adică redus de la 82 la 50 de lei. Pentru că Papioane.eu oferă reduceri la diverse produse, pe care le puteți găsi dintr-un singur click pe butonul de oferte.

Nu înțeleg de ce firme care vând lucruri scumpe vă pun să plătiți transportul, când, cumpărând de peste 50 de lei de aici, transportul e gratuit. Iar produsul vă ajunge în maxim 24 de ore. Oriunde în țară. Și dacă nu vă convine, îl puteți returna timp de 30 de zile, gratuit. Cam acestea sunt lucrurile care îți sar în ochi când vizitezi acest site. N-am cumpărat, așa că nu mă pot pronunța asupra calității produsele, dar prima impresie nu-i deloc rea. Dacă vă luați ceva de acolo, puteți lăsa un comentariu dinjos. Precum îl puteți scrie și direct la ei pe site, că primesc feedback de la clienți, având la fiecare produs o rubrică cu opinii.

Și de ce-mi plac? Pentru că vând lucruri pe care mulți le ignoră dar care, cum ziceam, dau un plus de eleganță. Pentru că, dacă ești un bărbat pretențios și cu bani, aceste produse îți pot aduce un plus de stil și rafinament sau te pot diferenția de ceilalți. Și pentru designul minunat al site-ului.

Trilema de azi: incandescent, economic sau led?

Poate datorită toamnei foarte plăcute de până acum (abia azi s-a răcit pe la noi), am și uitat că ne apropiem cu pași repezi de Black Friday. Pe data de 21 noiembrie, foarte multe firme, probabil majoritatea celor care au site-uri pe net, se vor întrece în reduceri, oferte și promoții speciale. Până atunci însă, unii s-au gândit să fure startul, cum se spune.

Este cazul lui MagicLed, un magazin ce comercializează soluții de iluminat pe bază de leduri. Și, deși au o gamă variată de produse (aplice, tuburi, lămpi, benzi etc), pe mine mă interesează clasicele și banalele becuri de cameră. Doar că becuri de cameră pe bază de led. Și să vă spun de ce.

Acum câteva luni, aveam în casă becuri obișnuite. Dintr-acelea cu incandescență, de un leu becul. După care ce idee mi-a venit? Ia să le schimb eu cu becuri economice, să fac economie la curent. Drept care m-am dus frumos la un magazin de profil și am cumpărat becuri economice, dar din ălea puternice. Că dacă-ți iei unul de 20 de W, pe care scrie că produce lumină cât unul clasic de 100, în realitate obții cam 75 W sau pe-acolo. Deci puternice și scumpe.

Ce reducere ziceți că am făcut? La factura de curent, nu rețin să fi văzut modificări notabile. Poate și pentru că au o cădere de tensiune cât cascada Niagara, fiind deci mai utile când le ții aprinse un timp îndelungat (cum ar fi peste noapte), nu când le aprinzi și stingi repetat. Lucru pe care, evident, eu nu-l știam, dar pe care bănuiesc că îl poți deduce din faptul că trebuie să le ții câteva minute aprinse pentru a atinge maximul de iluminare. Deci nema reducere la factură, dar 150-200 lei pe becuri. Ca pe urmă să aflu că mai conțin și mercur, care-i extrem de toxic, și de cumva se sparg, tre' să ții geamul deschis o juma' de oră bună. Scrie inclusiv pe eticheta lor.

Așa că mnoa, m-am dus înapoi la magazin și-am cumpărat din ăstea clasice. Iar cele economice le-am pus înapoi în cutiile lor, unde stau și acum, până le-oi găsi vreo întrebuințare sau vreun cumpărător.

De unde și noul meu interes pentru leduri. În primul rând, consumă mai puțin și decât cele economice at their best (monitorul PC-ului, al telefonului sau beculețul acela roșu care vă arată că un aparat e în priză, toate sunt leduri). Apoi, nu conțin deloc mercur și au emisii reduse de dioxid de carbon. Mie nu mi-a picat fisa până azi, când am intrat pe MagicLed, și mi-am dat seama că da dom'le, există și leduri, cum de nu mi-a trecut prin cap până acum? Sper doar să aibă o lumină cât mai apropiată de cea naturală.

Prețul? Văd pe site la ei de la 24 de lei în sus, deci comparabile cu cele economice, să zicem. Sigur că o să mă mai interesez, dar dacă vă fac cu ochiul și vouă, pe 31 octombrie să sperăm că le puteți lua la jumate' prețul.

Beton sau ciment? Eu votez cu pavele.

Să zicem că stați undeva la țară, sau aveți o casă acolo, poate lăsată de bunici, și v-ați gândit să vă ocupați puțin de ea. Un prim lucru pe care-l puteți face este să-i decorați exteriorul, să nivelați curtea, că-i tot un dâmb și-o hârtoapă, de zici că acolo s-au desfășurat ostilitățile celui de-al doilea război mondial, și, de ce nu, să turnați ciment pe strada din fața casei, care poate nu-i la „drumul principal”, cum zic sătenii. Sau aveți o vilă într-un cartier rezidențial :) , că așa dă mai bine, și cumva ați strâns niște bani, pe care vreți să-i investiți în înfrumusețarea ei, că doar acolo locuiți. Să moară vecinii de ciudă!

Ei bine, de ce să turnați betoane și ciment, de ce să nivelați totul, de ce să uniformizați și aplatizați, când puteți reduce aceste denivelări ale drumului și curții, aducându-le la rang de estetică și artă? Cele mai frumoase imagini se săptămâna asta provin de pe un site cu pavele. Mai exact, din pagina lor de portofoliu pentru dale și pavaje. Priviți și admirați:

Am ales ilustrațiile care, în opinia mea, sunt cele mai frumoase. De reținut că nu sunt niște imagini digitale, sau fotoșopate/prelucrate, așa ar putea arăta curtea noastră, cu aceste minunate dale. Cine este firma care le comercializează? Europav, de care n-am auzit până acum, dar care astăzi m-a impresionat plăcut.

De exemplu, deși au sediul în București (Ilfov), asigură transport în toată țara, ba chiar vă ajută la montaj cu o echipă specializată. Faptul că oferă și consiliere, combinat cu experiența de peste 16 ani în domeniu, este încă un plus. Un element semnificativ aici: particularitatea dalelor este că sunt mici și au culori/aspecte diferite. Realizând o combinație inspirată a lor, plină de creativitate, puteți obține modele foarte artistice, clasice sau moderne, de tonalități deschise sau închise, care să se asorteze cu orice.

Dacă vreți să vă convingeți, le puteți vizita și pagina de Facebook (de altfel au și canal YouTube, ba chiar un blog interesant, păcat că nu are decât două articole), veți găsi acolo imagini superbe, unele foarte rafinate, și de dimensiuni mai mari, ale pavajelor făcute de ei. În încheiere, vă mai zic că eu m-am oprit la ce am văzut prima dată, dar au și categorii cu pitici de grădină, jardiniere, fântâni arteziene, deci decorațiuni în sens larg.

Să cazi pe spate, nu alta

Ați auzit de eliocel? Nu, nu-l găsiți în dexonline, stop searching. Este un material cu niște proprietăți interesante. Se adaptează la temperatura corpului. În contact cu el, absoarbe umiditatea și îl lasă în același timp să respire. După ce contactul dispare, eliberează umiditatea în aer. Până acum, cum vi se pare?

Sau bambusul. Fibrele de bambus sunt antibacterieni naturali. Rezistă la apă și spălări multiple. Rezistente la uzură. Dezodorizante. Absorb umiditatea. Datorită calităților lui, bambusul a fost folosit de mii de ani atât în obiecte vestimentare cât și în mobilă sau chiar construcții. Până și Thomas Edison a folosit la primul bec electric suport și bulb din bambus.

Vă întrebați, poate, unde am găsit aceste informații interesante. Țineți-vă bine: pe un site de saltele. Cu o adresă cât se poate de lame (cum ar fi să-mi fac un site de cronici de film pe adresa filmul.ro?). Totuși, în ciuda caracterului comercial (e vorba până la urmă de un magazin online), în ciuda numelui ales din evidente considerente de SEO, am rămas foarte plăcut impresionat de el.

Bineînțeles, am remarcat și faptul că se pot cumpăra peste 25 de tipuri de saltele, pentru toate vârstele și pretențiile. Saltele pentru bebeluși și pentru oameni bolnavi. Saltele moi sau tari (de fapt, cu diferite configurații, straturi și grade de duritate). Din materiale create special pentru a detensiona, elimina stresul sau ajuta în ameliorarea unor afecțiuni de spate și coloană. Cu ioni de argint. Din fibre de bambus. Și lista poate continua.

E adevărat, nu sunt ieftine. Dar probabil nu-l au în target pe Ilie de la sculărie. În trecut, nobilii de exemplu se îmbolnăveau mult mai rar și aveau o viață mult mai lungă și sănătoasă decât plebea. Parte pentru că se îngrijeau. Parte pentru că aveau vase din argint și bijuterii din aur, cu care intrau în contact, și care, zice-se, fac bine organismului. Un om cu bani va fi și un om cultivat. Iar un om cultivat se prețuiește și îngrijește.

Revenind la site. Dincolo de gama variată de saltele, mi-a foarte plăcut modul cum sunt prezentate. Cel care a creat conținutul merită felicitat. Textul e redactat de așa manieră încât ai senzația că citești o carte, și vrei să afli mai multe. Până și imaginile din header ilustreaază umorul și atenția la detalii a autorului (adresa lor e imprimată pe o saltea, cumpărarea în rate e mai confortabilă).

Mi-ar plăcea să văd mai multe astfel de site-uri pe net. Din păcate, deocamdată nu sunt. Poate însă, cu timpul, o să se cearnă calitatea de maculatură.

Vară, toamnă și din nou vară

Nu o să mă refer în rândurile care urmează la celebrul film coreean cu nume asemănător, ci la altceva. Zilele trecute reflectam asupra faptului că suntem deja trecuți în a doua jumătate a lunii octombrie și afară este cald (acum câteva zile încă era cald; între timp s-a făcut mai toamnă). Și mă gândeam cât o să dureze. Și îmi dădeam seama că mirajul nu va ține mult, va veni și frigul, iar pe urmă lapovița și ninsoarea. Încălzirea globală nu poate să le rezolve chiar pe toate. :) După care sărbătorile de iarnă. Revelionul. Pe care poate îl vom petrece într-o stațiune montană, sau la o cabană, sau într-un oraș mare. Dar, ca în fiecare an, ne vom lua hainele groase sau îmblănite, pentru că anul nou, vă place sau nu, vine cu sania prin nămeți, nu cu carul în soare.

După care, însă, am văzut ceva pe net care m-a făcut să ridic sprânceana. Voi ați auzit de insulele Maldive? Sunt undeva în Oceanul Indian, la cea mai mică altitudine maritimă din lume. Un grup de atoli, care formează o țară: Republica Maldive. Cel mai mic stat asiatic. În ape permanent calzi. Da, există și posibilitatea să vă petreceți concediul acolo. Și când spun revelion Maldive, mă gândesc bineînțeles că avem agenții de turism prin intermediul cărora chiar puteți merge acolo. Că altfel, dacă ar fi să vorbim din punct de vedere teoretic, revelionul îl puteți face oriunde pe glob.

De ce sunt Maldivele o destinație cel puțin inedită și interesantă? Pentru că ați face poate primul revelion pe plajă, la costum de baie. Pentru că vă puteți retrage acolo,  feriți de ochii vecinilor, admirând natura și apusurile de soare. Pentru că puteți deprinde tainele pescuitului. Pentru că vă puteți scufunda în Oceanul Indian, sau plimba în bărci cu fundul de sticlă. Pentru că puteți alege una din cele 250 de insule locuite (în total sunt 1192 de insulițe sau atoli). Pentru că vă puteți lăuda că ați fost în Asia. Și pentru că, poate cel mai bun motiv, arată ca-n imaginile atașate.

Unde v-ați putea caza? De exemplu la hotelul Medhufushi, de 5 stele, care beneficiază de piscină în aer liber, dușuri în aer liber cu efect de ploaie, un centru de fitness, spa, terenuri de tenis și, pentru locuit, vile ce se deschid către priveliștile inpresionante ale naturii. Am dat un exemplu, evident în zonă veți găsi o sumedenie de hoteluri, de toate categoriile și stelele, toate cu mult mai inedite, zic eu, decât ce găsiți pe la noi. Pentru că una-i să ieși din hotel direct în stradă sau între blocuri și alta-i să ieși direct pe plajă sau în natură.

În concluzie, se apropie iarna, deocamdată n-o simțim dar nici mult nu cred că mai e, și deja vă puteți face planuri de călătorie. Prin agenția linkuită de mine în acest articol, sau prin alta. Eu personal n-am apelat la serviciile ei, și nici prin Oceanul Indian nu m-am dat cu iahtul. Dar dacă aș avea posibilitatea și ar fi un context favorabil, m-aș duce. Voi unde v-ați gândit să mergeți?

Review la Shop Einstal

În articolul de față o să realizez un scurt review, sau dacă vi se pare termenul prea pretențios, o să arunc o privire asupra unui site destul de popular (și popularizat) pe bloguri, respectiv Shop Einstal, accesibil la adresa shop-einstal.ro. Vă invit să-l studiem împreună.

Acum câțiva ani, românii nu știau cumpăra decât deplasându-se fizic la magazinul din colțul străzii, ceea ce ne cam poziționa la coada țărilor civilizate. De atunci lucrurile au evoluat iar astăzi foarte mulți oameni cumpără tot mai des produse online. Este și foarte simplu: intri pe un site, te loghezi (sau te înregistrezi dacă nu ai cont, asta o faci o singură dată la început), alegi produsul sau produsele dorite și lansezi comanda. În câteva zile (uneori 24 de ore) ai coletul la scară, livrat de o firmă de curierat, cu costuri de transport mici sau uneori chiar zero. În plus, ai acces la magazine din toată țara, nu doar la cele de pe strada ta.

Shop Einstal este un astfel de magazin online, care livrează marfă în orice colț al țării, folosind un serviciu de curierat rapid. Sistemul implementat de ei e flexibil, permițând efectuarea plății în diverse moduri, inclusiv ramburs. Ce produse comercializează? Într-un cuvânt, tot ce e legat de universul instalațiilor. De la centrale termice la pompe și hidrofoare, de la calorifere la boilere, de la apometre la echipamente sanitare, de la aparate de aer condiționat la panouri solare. Nu doar gama de produse este diversă, dar și produsele din aceeași categorie sunt foarte variate, astfel încât ai de unde alege, fie orientându-te după preț, fie după firma producătoare. Pentru asta, o primă bilă albă.

Nici la capitolul prezentare nu stau rău. Numele e ales să „prindă”, adică să fie ușor de memorat și să aibă legătură cu domeniul lor de activitate. Site-ul folosește o temă simplă, plăcută și ușor de navigat, care în plus se adaptează rezoluției browserului folosit, adică se vede bine pe orice dispozitiv (inclusiv mobil). Personal nu îmi place foarte mult combinația de culori folosită, dar asta e până la urmă o chestie de gust. Orișicum, site-ul e accesibil și conține suficiente informații despre firmă (adresă, numere de telefon etc) cât să ai certitudinea seriozității, deși observ că au uitat să-și completeze pagina Despre noi, deci asta e o mică scăpare.

Dar cea mai tare chestie, după părerea mea, e faptul că au o prezență virtuală care trece mult dincolo de simpla interacțiune de pe site. Astfel, au un blog, unde publică diverse articole de interes pentru cei pasionați de acest domeniu, precum au și conturi pe majoritatea rețelelor sociale, dacă nu toate, în vogă: Google+, Facebook, Pinterest, Instagram, Twitter. Nu sunt conturi moarte, de exemplu pe Facebook au activitate și primesc like-uri, iar pe canalul lor YouTube am găsit un tutorial despre cum se prelungește cablul electric la o pompă submersibilă.

Concluzia? Nu, n-o să vă trimit să cumpărați cutare pompă de apă, zicând că-i cea mai tare. Ci o să spun o chestie simplă. Astăzi, dacă vrei să ai succes în comerț, după părerea mea cam asta este calea. Cam așa se face, cum vedem la ei. Pentru că modelul magazinelor care nici măcar nu au site sau cititor de carduri (există!) este în curs de a apune. Iar dacă vă întrebați de ce atât de multe dau faliment, acum aveți și un posibil răspuns.

O problemă de împrejmuire

Să zicem că locuiți la țară și vreți să vă împrejmuiți un teren, sau propria curte, cu un gard. Cea mai simplă variantă ar fi să cumpărați sârmă, să faceți niște pari și să-i bateți, apoi să prindeți sârma de ei. Vă trebuie ceva timp și efort să realizați toate acestea dar veți avea la final terenul împrejmuit. Numai că gardul respectiv nu-i o structură foarte rezistentă, nu te izolează de privirile vecinilor și nici nu arată foarte bine.

Aspectul exterior este important mai ales dacă nu sunteți la țară ci într-un oraș, nu locuiți pe o străduță izolată ci într-o zonă rezidențială și nu aveți o casă ci o vilă. Indiferent însă de situație, soluția poate optimă este să vă faceți un gard de beton. Iar una din firmele de la care puteți cumpăra garduri din beton este Dumar Construct, de pe al cărei site am preluat și imaginea de mai sus.

Avantajele unui gard de beton sunt fiabilitatea, costurile foarte mici de întreținere, rezistența în timp și aspectul elegant, plăcut, care dă o notă de distincție. Avantajele colaborării cu Dumar Construct constau în faptul că vi-l transportă ei, și vi-l montează tot ei, dacă doriți, uneori fără costuri suplimentare (pe site se precizează că asigură transport pe întreg teritoriul țării și, în funcție de comandă, acesta poate fi gratuit). Tot pe site la ei se afirmă că utilizează materiale (cimenturi și aditivi) de primă calitate. De vreme ce sunt o frmă autohtonă, românească, și s-au menținut în business timp de 23 de ani, înclin să le dau crezare.

În fine, puteți alege dintre mai multe tipuri sau modele de garduri, cu diverse înălțimi, și care pot fi lăcuite, respectiv vopsite cu lavabil, în acord cu preferințele sau gusturile dvs. Și băieții spun că au o mare experiență în treburile ăstea, așa că nu se descurajează de condiții sau teren neprielnic, făcându-și treaba cu brio astfel încât clientul să fie cât mai mulțumit.

Eu unul le urez viață lungă, că mi s-a acrit de Bechtel și Chevron și RMG și toate firmele ăstea care vin „să ne ajute”. Să mai promovăm și de-ai noștri, zic.

Tare ca piatra

Vă propun un joc. Se dau următoarele: o casă, un garaj, o curte și grădină, toate goale, apoi o multitudine de lucruri pe care le puteți planta sau utiliza la decorare (arbuști, tipuri de copaci, tablouri, covoare, tipuri de parchet/gresii etc) și, în final, o sumă de bani. Se cere să mobilați, amenajați, ornați etc casa, curtea și grădina într-o manieră cât mai frumoasă, cu cât mai mult gust, încadrându-vă în suma de bani dată. Desigur, jocul nu este doar fictiv: îl practicăm fiecare, mai mult sau mai puțin, în viețile noastre de zi cu zi, când ne amenajăm locuința. Dar suntem constrânși de diverse limite, cum ar fi lipsa fondurilor suficiente, sau faptul că locuim la bloc și nu la casă. Pe hârtie sau în minte putem însă să ne imaginăm orice, așa că vă întreb: cum ar arăta casa voastră ideală?

De ce vă întreb asta? Pentru că în articolul de față o să vă prezint o modalitate de a utiliza piara pentru a vă înfrumuseța spațiul de lângă voi. Înainte de asta, să ne gândim puțin la piatră: ce are ea caracteristic? Cu siguranță tăria. Nu întâmplător a rămas în folclorul popular (și mă gândesc acum la Stea sau la Plugușor) expresia „tare ca piatra”. Piatra nu-i o chestie pe care s-o poți modela ca o plastelină, sau s-o poți rupe ori sparge ușor. Ceea ce, evident, în funcție de cum o folosești, poate constitui un avantaj. De exemplu, poți s-o pui pe jos, ori pe pereți.

Pe de altă parte, dacă vrem o casă frumoasă și cu mult bun gust, primul gând ne zboară către diverse lucruri care arată cât mai frumos. Un tablou, o decorație minunată, un candelabru aurit, o scară din lemn nobil sunt exemple care ne pot veni rapid în minte. Deci, am putea spune că frumosul este aici sinonim al artisticului. Și pentru că am ajuns la ea, vă întreb: ce este arta?

Într-o posibilă definiție, arta este victoria spiritului asupra materiei, cu transformarea acesteaia din urmă pe criterii estetice. Se ia o bucată brută, amorfă, haotică de materie și se modelează, i se dă o formă rafinată, care să ne gâdile în mod plăcut, vorba lui Caragiale, simțurile. Dintr-o bucată de lut am făcut o oală cu gravuri minunate pe ea. Pe o pânză incoloră am imprimat dansul unui fluture în jurul unei flori. Și dacă este să ne referim la modelarea materiei, ce materie opune mai multă rezistență decât roca, datorită tăriei ei? Tocmai de aceea, cred că avem mai puțini sculptori decât pictori, muzicieni sau scriitori.

Și ca să ajung la un soi de concluzie: se poate folosi piatra ca obiect estetic sau artizanal, și de ce nu chiar artistic, în locuințele dvs? Privind la imaginile de mai sus, răspunsul este că evident, da. Imagini care, după cum puteți observa, sunt preluate de pe piatraonline.ro. Mai exact, de pe pagina cu ardezie, tip de piatră nu atât de cunoscut precum, de exemplu, marmura. Există desigur și alternative, cum ar fi travertinul, sau într-un sens mai larg, moduri diferite de utilizare a pietrii, cum ar fi pentru decorațiuni și fântâni arteziene, dar despre toate acestea vă puteți informa și singuri.

Cam asta e tot. Pentru că aici voiam să ajung, iar imaginile inserate consider că sunt mai mult decât grăitoare. Altfel spus, am fost foarte plăcut impresionat de site-ul în cauză și mai ales de modalitățile în care ne putem amenaja casa folosind piatră rară sau naturală. Așa că vă invit și pe voi să vă clătiți cel puțin ochii, dacă posibilități pentru mai mult deocamdată nu aveți.

Învață limba română / Learn romanian language

Learn romanian language ar putea fi titlul în engleză. Astăzi ne lovim la tot pasul (virtual) de site-uri care ne propun să învățăm engleza rapid, să învățăm engleza fără profesori, să învățăm engleza în numai două săptămâni. De mailuri de tip spam cu acest subiect, nu mai vorbesc. Totuși, limba engleză este ușor de învățat. În primul rând, se face la școală. În al doilea, dacă pe vremea când eram eu mic nu existau calculatoare, astăzi ele sunt prezente în viața copiilor încă de la cele mai fragede vârste (și iată că Ponta dorește ca manualele celor de clasa I să fie în format digital). Internetul este și el foarte accesibil. Ori limba de facto atât pe net cât și pe calculator este engleza. Deci e relativ ușor de învățat, că vrei sau nu vrei, te intersectezi cu ea zilnic.

Dar și-a pus cineva problema învățătii limbii române de către un stărin, eventual unul care vine să ne viziteze? Se pare că și-au pus-o cei de la rolang.ro, care oferă cursuri de limbă română pentru studenți, personalul ambasadelor, oameni de afaceri, angajați etc străini care ar putea fi interesați de limba noastră. Sau, în cuvintele vorbitorilor de limbă engleză:

ROLANG School offers a variety of romanian courses for learning our beautiful language. The courses are suitable for adult students of all ages as well as for the different language skills requirements: business people, Embassies staff, employees, University students and so on. There is more then one type of such courses: courses for beginners, intermediate and advanced level; class courses, individual and online courses. And they are hold PHD authors of Romanian manuals for foreigners, University of Bucharest teachers and Romanian native speakers.

Join ROLANG programs today and let's just hope that your romanian will be better then my english!

Și ca să vă spun un secret, limba română este mult mai dificil de învățat decât engleza. În primul rând, engleza este o limbă simplă, cu puține cuvinte, în timp ce româna flexionează. Englezul venit la noi în vizită va fi mirat să afle că pluralul și cantitățile numerice depind de genul substantivului. Dacă e masculin, e unul la singular, doi la plural. Dacă e feminin, e una la singular, două la plural. Dați-mi doi morcovi, dați-mi două roșii. Pe urmă, mai sunt regionalismele, sau vorbirea comună. Degeaba înveți patrusprezece când toată lumea folosește paisprezece. Care mai nou e înlocuit și el de paișpe'.

Aș fi foarte interesat să citesc un blog scris în limba română de un astfel de străin. Cu atât mai mult cu cât nici cele scrise de români nu strălucesc întotdeauna la capitolul limbă. Să sperăm că, odată cu apariția inițiativelor de tipul rolang, acest lucru va deveni posibil.

In closing, you may know that learning romanian is a difficult task. In particular, it is much harder then learning english for a native romanian speaker. This is due to the peculiar characteristics of our rich language, the way words conjugate and bind toghether, as well as our „common language”, which is somehow different then academical language. But let's just hope that after following such a class, I will see you opening a blog in our language and we'll read and comment each-other!

Good luck!

Trei metode de a-ți pierde banii la pariuri sportive

Am un verișor care-i ahtiat după astfel de pariuri. Ok, el e și pasionat de fotbal: urmărește competițiile de la orice nivel, inclusiv cele din capionatul intern (eu nu mă uit decât eventual la competiții mari, cum a fost Campionatul Mondial, pe care însă anul ăsta l-am pierdut), citește știrile din domeniu, se uită la emisiuni de sport, știe cam toți jucătorii, antrenorii, bârfele despre ei, îmi pune porecle din fotbal. Deci e un fel de hobby al lui ăsta. Și, printre altele, pariază pe diverse rezultate, l-am văzut și pe net dar l-am văzut și offline.

N-am fost niciodată un mare fan al pariurilor sportive. Nu m-a prins microbul ăsta niciodată, și nici nu cred că mă va prinde pe viitor. La baza imunității mele stau o necunoaștere sau lipsă de aprofundare a domeniului sportiv (cum să pariezi dacă nu ai urmărit evoluția echipelor, nu cunoști îndeaproape performanțele lor etc?), o înțelegere a matematicii din spatele jocurilor de noroc în general (cum este cel de loto: șansele niciodată nu-i vor favoriza pe jucători, altfel loteria ar pierde; iar pariurile, fie ele și sportive, implică o anumită doză de hazard sau noroc) etc. Multele ferestre de tip pop-up care se deschid când navighezi pe net și te îndeamnă să pariezi nu au contribuit nici ele în bine la impresia generală asupra fenomenului. În concluzie, nu sunt adeptul lor.

Dar dacă ție îți place fotbalul (sau sportul în general) și ai niște bani pe care vrei să-i pierzi (că eu nu te cred că o să câștigi!), iată mai jos câteva metode prin care poți să pariezi online. De ce online? Pentru că este mai simplu decât să te deplasezi în oraș, pentru că este mai comod, pentru că ai mai multe opțiuni iar accesul la site este non-stop, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Desigur, ai putea afla și singur toate aceste informații, dar mai greu. Pentru că primele site-uri pe care ți le întoarce Google la o căutare după „pariuri sportive” sunt fie sponsorizate, fie pline de beculețe și chestii care clipesc, fie îți deschid ferestre noi în browser, fie au culori stridente etc. Astfel că mă îndoiesc de competența, transparența și bunele lor intenții. Site-ul de unde m-am documentat eu se numește PariuriSportive.com și se prezintă mult mai bine.

O primă variantă pe care o poți încerca este cea a pariurilor Unibet. Nu, nu direct pe site-ul în cauză: trebuie să îți faci cont pe un alt site, dedicat special acestor pariuri. Pe pagina linkuită se află doar informații despre cum să faci asta și cât timp îți ia până ai contul activ. În total, maxim câteva minute, zic ei. Ce poți face pe Unibet? Nu doar pariuri sportive, ci și jocuri de cărți, cazino, bingo etc. Site-ul e atât de mare încât are ditamai pagina pe Wikipedia. Localizat în Anglia, el oferă și o interfață în limba română.

O a doua opțiune foarte populară este legată de pariurile Bet365. Poate atracția principală a lor este flexibilitatea: poți paria pe sporturi de care n-ai auzit niciodată: Bandy, Trotting, Netball, Floorball, sau de ce nu si Sporturi Galice? Din nou, nu pe pagina indicată se desfășoară efectiv aceste pariuri, acolo doar ți se oferă informații din domeniu și link spre pagina oficială Bet365. E adevărat, linkurile sunt afiliate, dar îmi place ideea acestui site „meta”, care oferă documentație și linkuri spre case de pariuri de referință.

În fine, last but not least, ai auzit de William Hill? Este un tânăr britanic care, la 31 de ani, a deschis o casă de pariuri, ilegală pe atunci, împlinindu-și astfel pasiunea pe care o avea încă din adolescență: gestionarea pariurilor între prieteni. Sună cam romantic, iar toate acestea se întâmplau în 1934, la Birmingham. Bărbatul a murit în 1971, la 68 de ani. Casa de pariuri fondată de el există și azi. Dar mai bine îți las link spre pagina pariurilor de tip William Hill, spre a te documenta singur, că eu am obosit scriind.

Acestea sunt, dragă cititorule, câteva modalități aproape sigure (există multe altele, le vei găsi acolo dacă te va interesa) de a deveni dependent și de a-ți pierde banii. Pentru că ți-i vei pierde. Nu mă crezi? Pe cât facem pariu?

Cine se trezește de dimineață, departe ajunge

Am un coleg de muncă ai cărui copii sunt plecați în Italia. Copii e un fel de-a spune: fata e măritată iar băiatul se va însura anul viitor. Lucrează amândoi acolo de ceva timp, așa că luna trecută colegul meu și-a luat concediu și a fost să-i viziteze. Biletul i l-a luat cineva online, în avans, foarte ieftin: l-a costat undeva între 100 și 200 de lei, nu mai rețin exact suma. Destinația: Treviso, cu plecare din Cluj.

Ai zice că-i un preț minimal, mai jos nu se poate, în fond sunt peste o mie de km (1096). Asta am crezut și eu, până acum câteva minute, când am intrat pe un site cu zboruri low cost. Unde, pe prima pagină, am văzut o rubrică cu cele mai bune oferte la călătorii cu avionul. Timișoara - Treviso la 20 de euro! Într-adevăr, plecarea este pe 22 octombrie, de la ei spre noi pe 29, dar din ce văd eu acolo prețul este pentru bilet dus-întors și, scriu ei negru pe alb, include toate taxele. Prin WizzAir.

De la Cluj la Treviso sunt 33 euro pentru 25 octombrie, așa că prețurile diferă puțin. Evident, cu cât iei biletul mai devreme (cu o lună sau chiar două în avans), cu atât te costă mai puțin. Dar tocmai pentru că există diferențe de preț și oferte speciale, dacă sunteți genul care călătorește mult, poate merită să aveți un astfel de site la bookmarks, și să-l verificați din când în când. Pentru că acolo nu e o singură agenție de zbor, ci un centralizator al tuturor. Deci puteți alege dintre toate ofertele/agențiile disponibile.

Pe final, dacă tot am vorbit de el, să vă dau și link spre pagina de căutare a biletelor de avion spre Treviso.

Timpul probabil

Se anunță vreme frumoasă, caldă în majoritatea țării, cu soare și cer senin, fără precipitații. Dar oare asta este de ajuns? După atâtea zile lipsite de ploaie, o mică furtună ar fi mană cerească. Pentru că apa joacă un rol vital în ecosistemul planetei.

Când eram mic, nu înțelegeam de ce, după o ploaie abundentă, se oprește apa. Ulterior aveam să aflu că lichidul incolor care ne curge prin robinete este filtrat, în stații specifice de epurare. Evident, când volumul apei (rezultat în urma acestor ploi) crește, aparatele de filtrare sunt solicitate la capacitate maximă și uneori peste. Așa că, pentru a asigura o corectă tratare a ei, apa este temporar suspendată.

Pentru că da, apa poate juca și un rol malefic. Mai ales azi, când aerul este atât de poluat, pădurile atât de defrișate și localitățile atât de orașe. Au dispărut satele, a dispărut viața naturală iar dacă nu-ți stropești răsadurile de roșii (cu soluții chimice, evident), ele se înnegresc.

În continuare sunt ignorant cu privire la multe lucruri legate de prelucrarea apei. Văd pe net tot felul de produse sau aparate, cum ar fi pompa de apa cu tocator, nu știu ce sunt și la ce folosesc, e drept că, din ce bănuiesc, ele sunt mai mult utile celor care locuiesc la case sau dețin terenuri agricole ce și le vor irigate, și nu atât de mult mie, care nu știu ce-aș putea face cu ea pe balcon.

Dar dacă pompe n-am vrut să-mi iau, aeroterme sau aparate de aer condiționat am văzut pe la unul-altul. Având și ele rolul de a reduce picăturile de apă de pe corpul nostru, picături cunoscute sub denumirea populară de transpirație. Paranteză: știați că omul (corpul uman) este în proporție de 98% apă? Trebuie însă să menționez că în primăvara asta mi-am izolat apartamentul iar vara am constatat temperaturi suportabile. Deci a ținut cumva răcoare stratul de poliester, și acum aștept iarna, cu speranța că mă va scoate din casă de căldură. :) Caz în care da, se merită să-ți izolezi, și-ți reduce factura la gaz. Sau la lemne. :)

Mi se pare însă paradoxal faptul că, cu cât ne dezvoltăm din punct de vedere tehnologic, cu cât descoperim noi instrumente cu care să ne protejăm de factorii naturali sau să subjugăm natura în interesul nostru, cu cât ne închidem mai bine într-un turn de fildeș, cu atât suntem mai bolnavi, mai alienați, mai singuri. De exemplu, cazul de mai sus, cu ploile acide. Și cu alimentele bătute de soartă, de E-uri și de compuși modificați genetic.

Cred că în ritmul ăsta, peste câteva sute sau mii de ani, o să avem locuințe foarte sofisticate, dotate cu tot felul de instalații, sisteme și aparatură, dar în același timp o să fim, poate, 98% E-uri. Asta dacă nu cumva se inventează și un filtru de epurare a apei din organism, evident după ce rinichii ne vor ceda.

Gata, mă opresc, că am ajuns să mă gândesc la lucruri sumbe. De fapt, eu voiam să scriu un articol în jurul moleculei de H2O. Pentru că restul este... apă de ploaie. Dar uite că m-am luat cu povești și nu mi-a mai rămas timp. Poate data viitoare.

Se justifică să ții un animal acasă?

Nu mă refer la o muscă sau la un porc de bărbat care toată ziua mănâncă și doarme. Și vine bat acasă. Că acolo-i clar, nu se justifică. Ci la animale de companie: câini, pisici. Și ca să fie clar, nu mă refer la case cu gospodării, ci la apartamente. Deci: are sens, este etic, moral, util, bun etc să adopți un cățeluș sau o pisică?

Eu cred că înainte de a face asta, trebuie să te gândești la câteva lucruri.

Primul dintre ele ține de responsabilitățile tale față de acel animal. Marea majoritate a oamenilor care își cumpără un astfel de animal nu cred că se gândesc foarte departe în ce-l privește. Vor doar un cuțulică cu care să se joace toată ziua. Dar acel cățel are și el nevoi. În primul rând, nevoia de hrană. Și nu, hrană nu înseamnă doar bobițele acelea uscate pe care i le cumpărăm de obicei din magazin. Ca și omul, animalul are nevoie de o anumită variație alimentară. Și de alimente uscate, și de hrană umedă. Sigur, există magazine, de exemplu pe www.petpal.ro am văzut mai multe tipuri de hrană, dar mai trebuie și omul să fie educat, să știe să-i cumpere lucruri diverse.

Apoi, animalul mai are nevoie de sex. Și aici ai o problemă. Dacă nu-l castrezi, el va avea niște pui. Ce faci, îi crești și pe ei? Îi alungi, îi omori? Îi dai cui vrea să-i ia? Iar dacă îl castrezi, îl transformi. Plus că-l mutilezi. Vouă v-ar place să vă castreze cineva? Apoi, animalele nu suportă foarte bine spațiile închise. Vor avea nevoie de ieșiri în aer liber, de plimbări. Va trebui să-ți faci timp pentru ele. Și timpul nu-i așa ușor de găsit în ziua de azi.

Într-un fel, a avea un animal e ca și cum ai avea un copil, dar la o scară mai mică. Trebuie să ai grijă de el.

Pe urmă, mai ai o responsabilitate față de semenii tăi. De exemplu, după ce cățelul devine câine în toată regula, va trebui să ții cont de posibilitatea ca el să muște pe cineva la un moment dat. Apoi, dacă îl plimbi afară, ar fi frumos să strângi mizeria după el, când acesta se decide că a venit momentul pentru nevoile lui fiziologice. Parcă „meseria” de stăpân de animale nu mai este la fel de frumoasă pe cât ai crezut, nu?

Pe de altă parte, animalul îți poate oferi satisfacții emoționale foarte mari. Te va iubi necondiționat. Te va aștepta de fiecare dată acasă, fără să te certe pentru că ai lipsit, și se va gudura la picioarele tale când treci pragul. Îți va dormi în pat și te va trezi la oră fixă. Se va juca cu tine, făcându-te să uiți de griji și să-ți disipezi stresul acumulat peste zi. Te va privi ca pe un zeu. Și va fi permanent inocent în afecțiunea pe care ți-o poartă.

Pentru toate acestea, nu îți va cere decât un singur lucru: să-l iubești și să ai grijă de el.

Civilizație și bun simț

Vă spuneam într-un articol trecut că mi-am izolat blocul. Adică nu eu, ci noi, toți locatarii, și nu noi efectiv, ci echipa de muncitori pe care i-am angajat în acest nobil scop. Doar că muncitorii ăia aveau tot felul de scule, găleți, chestii trestii, pe care au trebuit să le depoziteze undeva, că doar nu le-or lăsa în scara blocului, evident. Drept urmare, le-am oferit cu generozitate magaziile și garajele noastre drept spații temporare de depozitare, pe perioada lucrărilor.

Lucrări care s-au încheiat, după care muncitorii s-au mutat la un bloc vecin cu al nostru. Care însă era mai sărac în garaje și magazii. Așa că, de vreme ce tot n-o foloseam pe-a mea, le-am lăsat-o în continuare la dispoziție, că doară nu mă costa nimic. Până când au teminat și acolo. Cam încă o lună, așa.

După care, teoretic, mi-au golit magazia și mi-au curățat-o, predând-o așa cum au primit-o. Asta teoretic. Că practic, au strâns ce era mai mare prin ea, găleți, bucăți de tablă etc, și mi-au lăsat-o plină de bidoane de pet de 5 L și nemăturată. Pentru că ce-oi avea și eu de făcut dacă nu curatenie dupa constructor, într-una din zilele acestui sfârșit de vară? No bun, nu-i greu să fac puțină ordine în magazie. Dar parcă ar fi fost mai ok s-o facă ei.

De cealaltă parte, am un coleg de serviciu care tocmai a revenit din concediu. Concediu pe care și l-a petrecut, în mare parte, în Italia, la copii. Și ce mi-a zis când a revenit, despre impresia pe care i-au făcut-o urmașii Romei? Păi să vă spun. După ora 18, Liniște pe străzi. Nu zdrăngălituri, zgomote de pickhammere, motoare ce poluează sonor atmosfera ca la noi. Ordine. Și multă, multă curățenie. Într-un cuvânt, civilizație.

Poate că ăsta este motivul pentru care străinul câștigă câteva mii de euro pe lună în timp ce românul fură cât poate, dar tot n-ajunge la suma asta. Poate că viața, așa cum ni se desfășoară ea la picioare, nu-i doar o construcție dictată de conjuncturi și entități exterioare nouă, cum ar fi vecinul, șeful și guvernul. Poate că puțin depinde și de noi, în anumite puncte. Respectiv în cele esențiale.

Pentru cârcotași: nu, nu cred că asta e tot ce contează, și că modul în care faci curățenie după tine te poate defini ca popor. Și-mi iubesc poporul. Dar se pare că avem și noi punctele noastre slabe. Cel puțin eu așa gândesc. Aștept însă cu interes și opiniile voastre.

Religia modernă

În articolul precedent vă spuneam că îmi voi schimba nick-ul și prezentam asta ca pe o adecvare la activitatea mea internautică din viitor. Mi-am ilustrat articolul, în glumă, cu o imagine pe teme evoluției: omul ajunge de la șopârlă (trecând prin faze intermediare, cum ar fi cea de maimuță) la stadiul de homo sapiens. Când însă este oprit de un pastor cu o biblie în mână, vrând desigur să spună: nu, tu nu ai urmat acest traseu! Gluma însă trasează contextul pentru articolul de față: este oare religia (și prin extensie biserica, preoții) adecvată la realitățile societății moderne în care trăim?

Și pentru că este blog, și pentru că pot să-mi dau cu părerea, opinia mea este că nu. Biserica vorbește de schimbarea omului dar nu reușește să se schimbe în primul rând pe ea.De ce ar trebui să se schimbe, o să-mi spuneți poate voi, când învățătura divină este perfectă? Sau, de ce ar trebui să se schimbe când oricum înșiră prostii, o să zică poate ateii. Pentru că, indiferent de ceea ce predai, dacă vrei ca mesajul tău să fie receptat și înțeles cât mai bine de către elev, trebuie să i-l transmiți ținând cont de tipologia lui, afinitățile pe care le are, gradul de trezire a spiritului șamd. Ori lumea de azi nu se mai suprapune peste lumea de acum două mii de ani, ca să luăm un moment cu însemnătate biblică.

Oamenii au evoluat. În primul rând, au devenit mai grăbiți. Societatea te face să fii grăbit, să uiți de Dumnezeu sau, într-un sens mai larg și eliberat de teism, să uiți de spirit. De tine, de cultură, de valori morale și etice, de literatură, de ceea ce te face uman. Cum să-ți mai aduci aminte de aceste lucruri când te gândești dacă ai suficienți bani de pâne sau când pierzi vremea pe Facebook? Cum să ai timp de meditație, reflecție, lectură sau chiar rugăciune când din 5 în 5 minute primești un SMS sau îți sună telefonul? Apoi, societatea s-a modificat și ca grad de cunoștințe, inteligență și așteptări: toate acestea au crescut.

Ori răspunsul bisericii la schimbările prin care a trecut societatea au fost, vorba lui Caragiale, sublime dar au lipsit cu desăvârșire. Aceleași haine, croite pe același tipar și având permanent culoarea galben-alb (deșiu am văzut și alte nuanțe, cum sunt în imaginea de mai sus, pe un site de produse bisericesti), aceleași slujbe lungi, de câte două ore (apropo, am înțeles că Biserica Catolică le-a redus cam la jumătate, ceea ce e o chestie inteligentă), aceleași coruri muzicale în privința cărora nu știu ce ar trebui făcut dar care în mod cert sună anacronic. Ritualurile nu se pot schimba dar cel puțin metodica predării ar putea suferi îmbunătățiri considerabile pe ici, pe colo. Și anume în punctele esențiale.

Dar trebuie să recunosc că îmi place mirosul de tămâie și de busuioc, pe care îl împrăștie preotul când vine de exemplu cu crucea la început de an sau când se plimbă prin biserică în timpul slujbei. La fel de mult pe cât îmi displac preoții care pretind sume considerabile de bani spre a-și îndeplini obligațiile de mediere (dintre om și divinitate, evident) pentru care oricum primesc salariu. Dar despre toate acestea, într-un alt articol.