Sexul și libertatea conștiinței

Pe vremea lui Ceaușescu, sexul era un subiect tabu. Evident, se făcea sex și atunci, prin metoda asta au venit pe lume și securiștii sau cuplul ceaușist, dar nu prea se discuta despre el. Cred că din cauza unor prejudecăți pe care liderii de atunci le aveau, și poate din intuiția faptului că libertatea erotică e un pas spre libertatea cugetului. Dacă Elena Ceaușescu purta fustă lungă, toate femeile trebuiau să poarte fustă lungă. La televizor rulau emisiuni care le închinau ode iubiților conducători dar absentau cu desăvârșire filmele sau emisiunile cu tentă erotică. Astăzi, privind la tona de imagini cu fete sexy spre aproape nude pe care le livrează mass-media, nu v-ar veni să credeți cum arătau lucrurile cu circa 25 de ani în urmă.

De fapt, nu doar sexualitatea era reprimată. Tot ce te putea face să gândești liber avea semnul interzis. Poate unii ați auzit de celebra (pe atunci) Mișcare Transcendentală, din care au făcut parte diverși oameni de cultură ai României, care a fost la rândul ei interzisă. Alături de ea, sisteme precum Yoga sau chiar artele marțiale. De tantrism nu mai vorbesc.

Odată cu căderea comunismului de la noi din țară, în 1989, s-a produs un fel de descătușare, treptat lumea (și mai ales tinerii) au început să fie tot mai liberi în gândire, să aibă tot mai puține complexe sau sentimente de inferioritate. Aș putea zice că această revoluție a gândirii a fost susținută și de mass-media, dacă n-ar fi decât parțial adevărat, pentru că de exemplu anumite sisteme care deranjau în comunism au continuat să fie persecutate sau denigrate public și acum, mizând pe aceleași prejudecăți sexuale puternic înrădăcinate în mintea celor educați în trecut (recte persoanele de vârsta a doua și a treia). Vedeți aici cazul MISA / Gregorial Bivolaru, documentat de Gabriel Andreescu.

Dincolo de asta, acum se poate discuta mult mai liber de sex, fantezii erotice șamd. De altfel, tot după revoluție au început să apară primele să le zic afaceri în domeniu, nu că înainte n-ar fi existat prostituate. Dar acum avem studiouri de videochat (care din ce știu sunt legale și nu implică întreținerea de raporturi sexuale), saloane de masaj erotic (care se cam termină cu finalizare, deci the real thing) etc. Ultima noutate văzută de mine pe tema asta este un club swing din București, care organizează întâlniri între cupluri. Ideea swingului e schimbarea de parteneri, ca fantezie împărtășită de persoane cu o relație deschisă.

Mai exact, Ion și cu Maria se căsătoresc și, după un timp, constată că viața lor intimă sau peformanțele și plăcerile din dormitor nu mai sunt ce erau odată. Pentru că apare blazarea, rutina, plafonarea și dispare noul. Sau, un scenariu poate mult mai probabil, Ion face greșeala s-o întrebe pe Măria ce fantezii erotice are, sau să-i zică de 8 martie că-i dă cadou împlinirea unei dorințe erotice. Și Maria, care atât așteaptă, îi spune că nu s-ar supăra să facă un schimb de parteneri cu Vasile și Lenuța, care stau peste drum, așa, pentru o noapte. Adică el cu Lenuța și ea cu Vasile, că ea cu Lenuța n-ar mai fi ceva nou. Și glumind, mi-am amintit de un banc. Se culcă Ion și Măria, iar Ion îi spune: „Noapte bună, mamă a 6 copii”!” Maria îi urează și ea: „Noapte bună, tată al unuia singur!”

Indiferent de situație, pentru cei care sunt deschiși la astfel de experiențe, există, iată, locuri unde se pot întâlni, unde pot socializa, pe principiul că dacă Vasile din povestea noastră e mai retro așa, mai conservator, s-ar putea să te trezești subiectul principal de bărfă al satului după ce îi faci propunerea. Așa că, mai bine să mergi la sigur, acolo unde vei întâlni cupluri sau persoane cu preocupări similare, pe care eventual chiar să nu le cunoști în viața reală și deci față de care să nu ai obligații sau să nu existe posibilitatea ca lucrurile să se complice.

E adevărat, revoluția sexuală a degenerat sau a ajuns în cealaltă extremă, mai ales la tânăra generație. Și, pe de altă parte, conștiința oamenilor a rămas gregară. Dar despre acestea, eventual, într-un articol viitor.

Ceasul - obiect pe cale de dispariție

Evoluția tehnologiei moderne a făcut și face ca unele obiecte să devină, treptat, istorie. Mai puțin performante, înlocuite de gadgeturi mai bune sau care preiau și funcțiile lor, ele vor ajunge, probabil, piese de muzeu. Un astfel de obiect este clasicul și banalul ceas.

Conceput ca un instrument de măsură, ceasul era până nu demult indispensabil omului. Analogic vorbind, el este asemenea unei busole (un alt obiect nu doar pe cale de dispariție, dar practic scos din uz). Busola te ajută să te orientezi în spațiu, fiind extrem de utilă, pe vremuri, navigatorilor pe mări. În mod similar, ceasul te ajută să te orientezi în timp, fiind un instrument de măsură temporală. Evident, puțini oameni călătoresc pe tărâmuri neumblate, și oricum azi există internet, telefonie și GPS-uri, așa că busolele nu prea mai sunt necesare. Dar toți suntem, vrem sau nu, călători prin timp.

Importanța ceasului pentru om s-a reflectat în însăși în folclorul și limba poporului nostru (și probabil a altor popoare), limbă pe care a îmbogățit-o cu câteva expresii noi. Astfel, ceasul devine sinonim cu timpul pe care-l măsoară în expresia „Cât e ceasul?” (de fapt, „Cât e ora?”). Când vrem să-i urăm cuiva succes într-o inițiativă sau acțiune pe care o începe, folosim adeseori sintagma „Să fie-ntr-un ceas bun!”. La polul opus, „cesul de pe urmă” (sau „într-al 12-lea ceas”) indică finalul unei activități sau acțiuni, pe care tragem (uneori prea târziu) concluziile sau învățăm lecțiile. „Ți-a sunat ceasul” are niște acorduri macabre, dar este folosită mai mult în folclor, de exemplu în povești. Mai amintesc „te dai de ceasul morții” care subliniază agitația sau zbaterile, eforturile pe care le realizezi pentru a obține ceva. Și, evident, poate mai sunt dar nu-mi mai vin acum în minte, vă invit să mă completați.

Astăzi, deși încă există magazine cu ceasuri de firma, deși persoanele care au bani sau se respectă încă le mai poartă pe mână, marile mase de oameni le-au cam dat uitării. Pentru că avem afișată ora exactă pe laptop, pe tabletă, pe mobil, iar pentru omul obișnuit asta-i suficient. Majoritatea nu avem bani să cumpărăm obiecte specializate și preferăm promoții de tipul 10 în 1, la pachet. Pachetul fiind tocmai mobilul, laptopul, tableta...

Iar eu mă întreb ce se va întâmpla pe viitor, și cine va câștiga în final: elita sau majoritatea.

Lupta cu gândacii: scenariu de film horror sau reality show?

Ieri am văzut un clip în care Lia Faur vorbea despre ultima ei carte de poezii. O temă recurentă a acestei cărți o constituie fluturii. Fluturii sunt o metaforă des întâlnită în literatură, și nu pentru că îi simțim în burtă când ne îndrăgostim, ci datorită unei particularități pe care aceștia o au: se transformă din omide în vietăți cu aripi. Este o transformare evolutivă, a unei ființe care se târăște pe jos, într-una care zboară către cer, și de aceea ei pot simboliza elevarea sau ascensiunea. Ați citit celebra Metamorfoză a lui Kafka? Acolo are loc ceva de sens opus: personajul principal se transformă, la un moment dat, într-un gândac. Familia este oripilată de noua lui înfățișare, nimeni cu excepția sorei nu îi arată compasiune iar el se simte ca un parazit și se întreabă cât va supraviețui în această nouă formă.

Dacă ar fi trăit în România, probabil răspunsul ar fi fost că foarte mult. Iar asta datorită serviciilor noastre de deratizare și dezinsecție. Nu știu voi pe unde lucrați, dar la firmă la mine există niște depozite cu mărfuri. Și există și un contract cu o firmă de deratizare. Pentru că așa este legea, dacă ești societate juridică trebuie să respecți niște norme de curățenie și securitate, printre care să menții igiena spațiilor în care îți desfășori activitatea, asta implicând și să ai un contract cu o firmă de deratizare. Deci nu se poate evita, așa că avem un astfel de contract. Ce face firma cu care avem contract? Își trimite de câteva ori pe an angajații să ne schmbe cutiile cu otravă pentru gângănii și asta-i tot. Credeți că asta a dus la dispariția șoarecilor, șobolaniilor și a familiilor sau rudelor acestora din spațiile noastre? Ați ghicit.

Astăzi o să vă prezint o firmă de deratizare, dezinsecție și dezinfecție. Sunt 3 de D, iar firma se numește Compania DDD, și are site pe o adresă interesantă, formată din numărul lor de telefon. În primul rând trebuie să spun că intrând pe site-ul lor, am fost surprins de excelenta lui calitate. Mă refer inclusiv la design, la usabilitate, la organizare, la concepție. Nu doar că arată bine dar este ușor de navigat, modern, se încarcă rapid, are conținut accesibil, atractiv și lizibil (fontul vizibil, literele mari, culorile plăcute ochiului), structurat foarte bine pe categorii și subcategorii. Și da, are conținut! Ceea ce-i o chestie remarcabilă, având în vedere tematica site-ului. În loc să dai peste ceva informații tehnice și anoste, de tip Monitorul Oficial, intri pe o pagină care îți prezintă informații utile și reușește să-ți trezească interesul pentru ei. Adică, firme deratizare; cine s-ar fi gândit că poți face un site excepțional pentru ele?

Iar pe site-ul lor am aflat motivul pentru care vizitele făcute de firma de dezinsecție cu care avem noi contract nu sunt eficiente. Motivul este că n-ar trebui să fie simple vizite. De ce? Deoarece gestionarea eficientă a dăunătorilor nu este un eveniment singular, ci un proces. În trei etape: evaluare, implementare și monitorizare. Dacă te gândești puțin, au dreptate: când ești bolnav, decât să iei un pumn de aspirine (eveniment singular), nu mai bine mergi la medic, care întâi te va consulta (evaluarea bolii), apoi îți va scrie o rețetă (implementare) iar la sfârșit va urmări rezultatele (monitorizare)? Desigur, să mergi la medic e mai scump decât să iei ce medicamente ai tu prin casă. Analogia noastră se oprește însă aici. Pentru că, cel puțin în opinia mea, prețurile pe care le văd la ei sunt mai mult decât ok. Sună prea bine? Poate de aceea oferă și garanție. Adică nu ți-au murit prietenii mici și negri în urma tratamentului, revin pe cheltuiala lor. Tot nu ești mulțumit? Îți dau banii înapoi. Așa că mă gândesc și eu: dacă tot ești oblogat să apelezi la astfel de servicii, de ce să nu le alegi pe cele mai bune?

Poate vă gândiți că tot același lucru peste tot. Nu știu dacă-i așa. Îmi spunea mama mea mai demult că pe vremea când era ea la școală nu existau gândaci de colorado. Apoi, aceștia au început să „migreze” și pe la noi. În primul an, i-au dus în practică agricolă cu școala (o chestie obișnuită în epoca ceaușistă) și le-au dat premiu celor care găsesc un colorado. Au găsit în total unul sau doi gândaci. Anul următor, deja era plin. Chestia e că insectele (și nu numai ele) sunt foarte adaptabile. Le omori cu o soluție, anul viitor acea soluție nu mai are aceeași eficiență, devin rezistente la ea. Motiv pentru care poate nu-i totuna că folosești substanțe moderne sau cumperi chestii expirate. Dar hei, ce știu eu? Eu sunt un simplu blogger.

Atâta că sunt un blogger pasionat de net și de tehnologie. Și vă pot spune că, dacă ar fi să-mi angajez pe cineva care să-mi facă un site, i-aș chema fără probleme pe cei care le-au făcut lor site-ul. Și că dacă ar fi să-mi gândesc și promovez o afacere, probabil le-aș urma modelul. Iar asta n-o spun decât foarte rar.

O lume minunată, în care vom găsi...

Numai copii. Așa suna un cântec de mai demult, posibil chiar înainte de '89. Desigur, copiii n-ar putea să se întrețină, precum n-ar putea să perpetueze specia umană (ei, aș! preocupările și interacțiunile mele în domeniu au început pe la fo' 10 ani) precum n-ar putea să-și cumpere haine sau mâncare, așa că metafora se referă, evident, la copilul din noi. Pentru că, prinși în ritmul unei vieți agitate dar totuși mecanice, robotizante, mulți dintre noi, cei mai mulți, am uitat să fim copii. Dincolo de metaforă însă, există și acele mici și plăpânde ființe, care ne cheamă cu apelativele de „tată” și de „mamă”, care fără noi sunt neajutorate dar, fără de care viața noastră nu ar mai merita poate trăită.

Departe de 1 iunie, am făcut o mică pledoarie pentru cei mici, cu gândul parțial la una din amicele mele virtuale, care-și dorește de mult să îi apară o astfel de minune în viață. Scop în care deja se interesează de cum să-i decoreze camera, vezi imaginea de mai sus. Și așa am ajuns, încet-încet, în tema articolului de azi. Și anume, un site cu lucruri pentru copii: toyhut.ro.

De ce toyhut.ro? N-am cumpărat niciodată de acolo (de altfel încă nu sunt părinte) dar, dacă ar fi să cumpăr, cred că site-un respectiv se auto-recomandă prin câteva trăsături ușor observabile. În primul rând, numele (toy + hut) sună foarte bine, iar asta te duce instinctiv cu gândul la niște oameni deschiși, cu care îți place să faci afaceri sau să ai legături, fie și comerciale. Prima impresie nu se dezminte când pe site găsim un scaun descris ca „cel mai șmecher scaun de masă pentru bebeluși”. Apoi, site-ul arată excelent, tema este frumoasă și atractivă, produsele sunt expuse minunat. Nu știu voi, dar eu prefer ca, dintre două fete cu un caracter și o personalitate asemănătoare, s-o aleg pe cea care arată mai bine și la nivel fizic! :) Dar principalul atu este faptul că acolo găsiți cam tot ce v-ar trebui pentru un copil. De la hăinuțe, pantofiori, mobilier specific, articole de îngrijire (cu creme de corp, prosoape etc), articole pentru plimbare (de exemplu scaun de mașină), până la jucării de toate felurile. Numai mâncare n-am văzut, dar nu-i exclus s-o aibă și pe aia. Ba au și articole pentru mămici.

Nu m-am uitat la prețuri, sau cel puțin, nefiind în temă, nu am cu ce le compara. Dar las sarcina asta pe seama mămicilor. Și așa, n-ar fi prima dată când rămân însărcinate! :)

Un magazin de ceasuri

N-am mai purtat un ceas barbatesc de nu mai știu când. N-am nevoie, de când cu evoluția tehnologiei. Petrecând mult timp la calculator, am permanent noțiunea lui. A timpului, adică. Pe stradă, mă uit la telefon dacă vreau să văd cât e ora. Și nici măcar nu-i telefon inteligent (iphone sau smartphone, cum se numesc în limbaj de specialitate, adică al copiilor și tinerilor); e un telefon obișnuit, simplu, cu o cameră web pe care n-o folosesc și atât. Sau parcă mai are și radio pe ultrascurte. Deci, nevoile mele de a ști cât e ora îmi sunt pe deplin acoperite de aceste instrumente cu care deja toți suntem familiari.

Dar, dacă mă gândesc bine, n-am purtat un ceas niciodată. Nici bărbătesc, nici femeiesc, nici mecanic, nici electronic. Curioasă axă electronic-mecanic, iată că aici s-au mai păstrat denumirile clasice. În alte domenii, mecanicul a devenit analogic iar electronicul - digital. Oricum le-am zice, nu le-am purtat niciodată, dintr-un motiv foarte simplu: ceea ce am avut eu (copil fiind) nu se pot numi ceasuri. Erau un fel de chestii, de imitații, azi le-aș putea zice chinezării, care reușeau, cu o anumită aproximație, să redea ora inexactă pentru un anumit interval, până se stricau. Și zic ora inexactă pentru că fie rămâneau în urmă, fie mergeau în avans cu câteva minute pe zi.

Între timp, am aflat că s-a inventat la un moment dat un ceas dintr-o a treia categorie, și anume automat. Este unul mecanic, dar conceput în așa fel încât arcul lui se reîncarcă în mod automat, datorită mișcărilor pe care le facem cu mâna. Astfel că, la sfârșitul zilei, nu mai trebuie să îl întorci, sau tragi, sau care o fi expresia prin care retensionezi acel arc. Așadar, fără baterie și autonom, cu viața nedefinită; să fie primul ceas care a reușit nu doar să măsoare timpu, dar să-l și învingă? În orice caz, e cert că a fost primul. Pentru că după aceea au apărut în serie, iar azi, din ce am înțeles, acesta a devenit un standar, nici măcar nu trebuie să fie de lux.

Dar dacă vrei să-ți cumperi ceva de lux, și cu asta ajungem la tema articolului de față, dacă vrei să îți iei ceva bun, de firmă, pentru că de exemplu ești bărbatul care tot timpul se îmbracă la costum, sau pentru că dispui de bani și nu dă bine să te uiți la telefon ca să vezi cât e ora, sau pentru că ești sportiv și vrei un cronometru cu care să-ți măsori viteza, sau dintr-o mie de alte posibile motive (exagerez), azi îți prezint un magazin online care comercializează așa ceva. Este vorba de ceasule.ro. Sau, mai simplu, poți da click pe primul link din articol.

Shopping plăcut.

Notiuni de baza despre distribuirea bunurilor

Articol realizat de casa de expeditii No Limit Speed AMF

Fie ca sunteti o carmangerie, o firma care prelucreaza lemnul sau o firma de constructii, la un anumit moment dat ati avut nevoie de o firma de transport de bunuri. Alegerea celei mai potrivite firme de transport presupune punerea in balanta a timpului disponibil pentru realizarea transportului vs constrangerile bugetare. Daca nu se ajunge la echilibrul acesta cel mai probabil ambele parti vor fi dezamagite.

Ce sa luati in considerare atunci cand aveti nevoie de servicii de transport?

In momentul in care o sa alegeti cea mai potrivita modalitate de transport pentru marfurile dvs, bugetul trebuie sa fie cel mai important factor pentru luarea deciziei corecte. Viteza cu care se face transportul este si ea importanta mai ales daca doriti servicii de transport frigorific. Produsele perisabile trebuie transporte cat mai repede posibil pentru a ajunge la destinatie in cele mai bune conditii. De asemenea alegeti o firma de transport de incredere pentru a nu fi dezamagiti de rezultate.

In cazul in care produsele transportate sunt scumpe nu uitati sa intrebati de asigurare. Asigurarea produselor poate fi platita atat de compania producatoare cat si de cumparator, in functie de contract. Daca credeti ca asigurarea este necesara, pentru a nu exista confuzie, asigurati-va ca termenii si conditiile au fost scrise cat mai clar posibil si nu exista loc de intrepretari.

Exista probabilitatea ca marfurile sa fie deteriorate in timpul transportului. Din aceasta cauza furnizorul de bunuri trebuie sa se asigure ca marfurile au fost ambalate in mod corespunzator. Un alt lucru care nu trebuie uitat este etichetarea bunurilor. Acest lucru duce la reducerea riscului aparut in timpul transportului.

Transportul pe sosea

Costurile transportului pe sosea sunt foarte mici, convenabile, si sunt unele dintre cele mai flexibile metode de transport. Daca planificati sa realizati transporturi de bunuri pe sosea, trebuie sa fiti constienti de restrictiile de inaltime impuse de regulile de circulatie. In momentul de fata un camion nu trebuie sa fie mai lung de 16.5m, si lat de 2.55m, iar masa lui nu poate sa depaseaca 44 tone, incluzand combustibilul din camion.

Considerații despre modă

Nu cred că există multe lucruri mai superficiale decât moda. Moda, spunea cineva, este ceea ce se demodează. Și cam avea dreptate. În acest articol mi-am propus să vă spun câteva ceva despre cum văd eu fashionul, ultimele tendințe din modă și alte asemenea. Să începem cu începutul.

Trăim într-o societate de consum (și asta ne ocupă tot timpul). Un capitalism care împinge unele societăți să născocească tot felul de metode ilicite sau imorale ori cel puțin lipsite de etică, fie pentru a-și promova mai bine produsele nefolositoare, fie pentru a crea produse noi care aparent sunt foarte utile. De multe ori se folosește următorul mecanism: se creează o nevoie, după care se vine cu „soluția” salvatoare. Așa s-a făcut în cazul gripei aviare, de exemplu, dac-o mai țineți minte. Inițial cei în măsură să se pronunțe de la noi din țară au spus că nu există pericol de gripă și că păsările nu migrează pe un traseu care să se intersecteze cu țara noastră. Ulterior s-a revenit asupra deciziei, și nu pot decât specula că cineva a plusat niște bani pentru asta. Care a fost urmarea? O panaramă televizată, cu instigare la panică și cu inși îmbrăcați în cosmonaut care șpreiau gaz pe stradă. Ca să țină infecția departe! A, da, și o anumită companie producătoare de medicamente din Europa a înregistrat un profit uriaș, pe vaccinurile vândute nouă și altor state. Mda, cred că cu asta am acoperit tot.

Același lucru se petrece și cu moda. Care în general e o concepție bazată pe o nevoie indusă omului, fie conștient, de către cei care au interese să vândă cât mai multe haine, fie indirect, prin intermediul emisiunilor TV și al mass-mediei. Care promovează cumva ideea că trebuie să fii tot timpul cool, că trebuie să ai cele mai noi haine, dar nu numai haine, ci orice alt obiect, cu cât e mai nou cu atât mai bine, chiar dacă diferă doar prin formă sau culoare sau un alt amănunt nesemnificativ de obiectul vechi pe care îl aveai, și care e perfect funcțional. Desigur, firmele care produc aceste lucruri vor avea vânzări mult mai mari. La fel stau lucrurile cu magazinele online de haine, de fashion

Din punctul meu de vedere, o haină este bună dacă este făcută cu gust (acel bun-simț care nu trebuie să lipsească nici aici) și dacă ni se potrivește (nu la toți merge aceeași cămașă). În principiu, fiecare știe intuitiv ce haine îi plac sau îl avantajează, așa că problema îmbrăcatului n-ar trebui să fie deloc o problemă. Îți ajunge un magazin de haine frumoase și decente pe care să-l vizitezi din când în când. De aici însă și până la magazine de fashion, cum este www.fashionus.ro, e cale lungă. Magazine unde găsești haine „de firmă”, adică branduri, care adeseori costă foarte mult. Nu-i vorba că n-ar fi de calitate, ci că raportul preț/calitate este nejustificat de mare. Pentru că, nu-i așa, este „de firmă”.

Dacă adăugăm la asta și faptul că moda este dictată într-o mare măsură de casele de modă, iar mulți designeri și stiliști sunt, din ce am înțeles, homosexuali (mă refer evident la cei de sex masculin) și urmăresc prin creațiile lor să batjocorească femeia, vom avea poate un tablou mai complet asupra situației din prezent și un răspuns la întrebarea de ce hainele recomandate pentru sezonul următor arată atât de penibil sau de ce dimensiunile ideale produc deseori exemplare hidos de slabe. Pentru că da, uneori hainele sunt absolut penibile iar silueta exagerat de slabă (până la os) este absolut hidoasă. Și tinerii, în prostia specifică vârstei lor, le îmbracă și consideră că sunt cool, după cum în aceeași măsură țin cure de slăbire (fetele).

Poate că problema este undeva mai în profunzime și ține de societate în mare. O societate schizoidă, care niciodată nu e mulțumită cu ce are și caută tot timpul ceva care s-o bulverseze, ceva care să-i dea senzația că e vie, doar-doar se va acoperi cumva golul din ea...

PS: În imagine, costumul din carne al lui Lady Gaga. Vă place?

Cu roțile în sus

Articolele de pe bloguri sunt de două feluri: articole de tipul 1 și articole de tipul 2. :) După atâtea postări cu lepșe, divertisment, emisiuni TV etc, astăzi o să vă prezint un site mai serios. Site-ul poate fi accesat la http://www.stoauto.ro și acolo puteți găsi piese de mașini. Da, știu că dacă sunteți fete n-o să fiți foarte interesate de acest articol. Nu că nu v-ar place mașinile în general, sau feții-frumoși pe mulți cai putere cu nume germane (Mercedes, BMW etc); dar nu vă plac chestiile tehnice, piesele, reparațiile, componentele unui motor, pasiunea asta a noastră n-o s-o înțelegeți niciodată.

Apropo, îmi aduc aminte că într-o emisiunea de mai demult a lui Florin Călinescu (îl mai știți pe tip sau l-ați uitat?), acesta a prezentat un studiu realizat de ceva oameni de știință, conform căruia o mare porțiune din creierul unui bărbat era „dedicată” șofatului. Adică bărbaților le place să șofeze și în timpul liber se gândesc la mașini. Conform studiului respectiv, aceeași porțiune de creier era alocată la femei pentru... sex. :D Cine zicea că bărbații sunt cei care se gândesc numai la asta? Anyway, dacă sunteți fete și nu vă plac frânele, caroseriile și pompele, vă invit să citiți articolul anterior, care-i mai pentru voi așa. Iar noi, restul, să revenim la ale noastre.

Și anume la ideea site-ului menționat mai sus. Și care se deosebește de altele prin aceea că nu face o varză din toate, ci se specializează pe niște mărci clare de mașini, și anume: Volkswagen, Skoda, Audi și Seat. Acum, nu știu sigur dar o ușoară senzație că toate aceste mărci sunt înrudite, respectiv că toate folosesc motoare Volkswagen. Așa e sau mă înșel? În orice caz, ideea în sine mi se pare foarte faină. De ce? Păi, mai demult am vrut să mă angajez la o firmă de piese de mașini. Și vreau să vă zic că era o nebunie acolo: comenzi de piese lăsate de clienți, cu căutare pe net sau prin tot felul de documentații, care piesă poate fi înlocuită cu care, ce tip de bujii se potrivesc cu mașina X, care rulmenți sunt compatibili cu ceilalți, că rar găseai exact ce-i trebuia clientului, sau poate era o marcă scoasă din circulație și trebuia să adaptezi. O harababură, și nu, nu mi-aș dori să lucrez în domeniu, și nu m-am mai prezentat a doua zi.

În schimb, cei de la Fauve sunt specializați doar pe aceste mărci de mașini, ceea ce-i foarte tare. Pentru că sunt specializați. Mai știți cum la unele sate profesorul de matematică face cu copiii și fizică, și chimie, ba chiar și sport? Ei, nu-i mai bine să aveți profesor de fizică separat și profesor de chimie separat? Nu-i logic că profesorul de chimie, specializat pe chimie, va știi mai multă chimie decât profesorul surogat, de matematică? La fel și aici, ăștia sunt specializați pe Volkswagen, care întâmplător sau neîntâmplător e probabil cea mai folosită mașină pe teritoriul patriei noastre, și deci știți că aici găsiți lucruri de calitate, care să se potrivească și nu să dea rateuri. Mai departe, în cadrul fiecărei mărci de mașini, produsele sunt grupate pe modele de mașini, cum ar fi Golf, Passat, Polo, Tuareg, și pe submodele. Mișto, nu?

N-am cumpărat niciodată nimic de acolo, dar dacă sunteți la nevoie și aveți una din mărcile menționate anterior, poate n-ar strica să aruncați un ochi. În încheiere o să vă spun că am un prieten care avea o Alfa Romeo neagră, spațioasă, nouă. Și i-a venit lui într-o zi ideea să cumpere motorină de la niște șoferi de tir, cu care avea el legătura și care evident o vindeau mult mai ieftin decât la benzinărie. Și eu l-am întrebat dacă crede că-i o idee bună, iar el a zis că îmi fac griji degeaba. Are rost să vă spun ce a urmat și prin câte service-uri auto s-a plimbat după aceea? Cred că n-are rost. Până la urmă a dat la schimba mașina pentru un Opel mult mai modest și cu consum mai mic. Și nu mai cumpără nimic de la acei tiriști. :)

Un sfat de la cititori

Suntem la jumătatea lui februarie și aproape de intrarea în primăvară. Iarna asta mi-a cauzat o serie de probleme în locuința unde habitez. Pentru început, să precizăm că încălzirea în locuința mea se face în mod clasic, cu o sobă de teracotă pe lemne. Sobă care „s-a îmbolnăvit”, tușind (adică scoțând) o grămadă de fum în casă, e adevărat că nici lemnele nu era foarte uscate dar oricum. Situația s-a ameliorat ca prin farmec după ce am curățat-o în interior, nu mai fusese curățată de ani de zile, așa încât acum pot să las ușa deschisă că tot nu iese fum. Totuși, mă gândesc la pozibilitatea de a vizita în viitorul apropiat un loc unde se comercializează centrale termice de apartament.

Întrebarea este ce fel de centrală să-mi cumpăr. Nu mă interesează atât de mult costurile (în momentul ăsta), pentru că nu duc lipsă de bani. Mă interesează însă calitatea mașinăriei, și dacă să fie una clasică sau una din asta mai inovatoare, pe ceva tehnologie nouă. În principiu, eu sunt un adept al noilor tehnologii, care încearcă să folosească energie solară (un prim pas înspre energia liberă), care sunt economice, care nu poluează, care nu consumă mult curent șamd. Problema e că în multe domenii aceste tehnologii sunt într-o fază incipientă. Asta înseamnă că pe de o parte te costă mult să le implementezi și pe de alta eficiența lor este încă mică. Ele totuși există, și își fac simțită prezența și în domeniul centralelor. Spre exemplu, linkul de mai sus este către un comerciant care se pare că îmbrățișează această idee, pe pagina respectivă fiind scris că centralele lor merg cu gaz, cu combustibil lichid, cu biomasă sau cu sisteme de încălzire solară. Mai vând și altele, dați un search pe Google să zicem pe umidificator aer și veți avea o șansă să ajungeți tot acolo.

Dar, cum ziceam, nu lucrez în domeniu și nici n-aș putea afirma că mă pricep fără să mint. Așa că lansez o întrebare pentru public: voi ce îmi recomandați? Un nume de firmă care face centrale bune, o tehnologie, o experiență personală, de cine să mă feresc? O marcă cu mai multe opțiuni, de exemplu temeraturi diferite în camere separate? Altceva, la care poate nu m-am gândit?Orice sfat este binevenit și va fi apreciat. Mulțumesc.

Later edit

Mi se șoptește din background că ar trebui să explic puțin ce-s sculele menționate prin link. Ei bine, un imidificator de aer este un aparat care face exact ce îi spune numele, adică umezește aerul. Sau îl umidifică, asta însemnând că sporește cantitatea vaporilor de apă din aer, aducându-l la o compoziție optimă pentru plămâni. Unii îl confundă cu un purificator de aer, cele două sunt însă ușor diferite: purificatorul colectează scamele și praful, curățând astfel aerul. Avem nevoie de un astfel de instrument? Păi da și nu. În teorie avem, în practică putem pune un vas cu apă în cameră, sau un prosop ud pe calorifer. În teorie cu umidificatorul putem controla gradul de umidificare, în practică prosopul poate fi îmbimat mai mult sau mai puțin în apă. Dar e mai incomod.

În ce privește centralele termice, cred că toată lumea știe ce sunt ele, probabil cam peste tot este acum băgat gaz. Că pe gaz sunt majoritatea, cel puțin eu numai așa am văzut. Sigur, ele pot funcționa și cu energie electrică, sau pe lemne, sau chiar pe biomasă ori alți combustibili, principiul însă e același la toate: se încălzește un lichid (de regulă apa) în acea centrală iar apoi lichidul cald e distribuit în toate camerele, prin țevile caloriferelor. Oarecum asemănător cu modul în care funcționează un frigider, doar că acolo lichidul e de regulă freon, spațiul apartamentului este frigiderul însuși iar scopul este răcirea și nu încălzirea, adică-i fix pe dos.

Evoluția înapoi

Adică ca la comuniști, care zic „Tot înainte!” în timp ce se deplasează în spate. Dar noi suntem în capitalism, lucrurile ar trebui să avanseze. Nu? Teoretic. Practic, sunt unele chestii care-mi scapă. Astăzi o să fac opinie separată de cei care susțin majoritatea trendurilor actuale și o să vorbesc puțin despre tehnologie.

Când a apărut primul calculator, era de dimensiunea câtorva dulapuri. Și făcea calcule simple, adunări și înmulțiri de bază, îi lua câteva minute să le termine. Pe măsură ce știința a evoluat, calculatoarele au devenit tot mai mici și mai performante, până la celebrele Pentium 4, Dual Core și i3/i5/i7, pe care le cunoaștem cu toții. Dar, odată obținută o dimensiune confortabilă pentru desktopuri (încă de pe vremea sistemelor 286, dacă mă întrebați pe mine), lucrurile nu s-au oprit aici: s-a investit în miniaturizarea și mai mult a calculatoarelor.

Now, don't get me wrong: nu am nimic cu laptopurile, care au o justificare perfect logică, în virtutea faptului că uneori ne mai deplasăm și avem nevoie de un PC portabil. Laptopul este pentru dektop ca telefonul mobil pentru telefonul fix. Aș putea zice că înțeleg și tabletele într-o anumită măsură, să zicem dacă sunteți medic și le folosiți pentru a vă programa consultațiile, ele își au un anumit rost. Folosite cu cap. Dar s-a ajung că până și telefoanele mobile conțin procesoare de mare putere. Chestia asta n-o înțeleg.

În primul rând, ține de „uzabilitate”. Cât de lejer poți tasta pe un telefon mobil? Că poate vrei să scrii un articol pe blog. Cât de ușor poți să te uiți la un film, pe ecranul ăla minuscul? La microscop, sau cum? Pe bune, nu înțeleg. Văd oameni care își cumpără tablete, notebookuri etc, ca apoi să-și ia auxiliare: mouse, tastatură, monitor pe care să vadă filmele... Ce rost are atunci faptul că iei ceva mic, dacă ulterior trebuie să îi adaugi chestii pentru a-l face cât de cât funcțional? Nu mai zic de husa tableta, geantă pentru laptop șamd.

Sigur, le găsești. De exemplu scrii pe Google tastatura tableta la Delmag și te duce acolo. Scrii pe Google „tunner” sau „inscriptor extern” și îți găsește o grămadă de oferte. Dar nu vi se pare că, pornind de la extrema dulapului, am ajuns la cealaltă extremă, a telefonului „smart”? Are și mărimea rolul ei. Nu poți face un PC cât un ac de gămălie, și nici nu ar fi practic. O mașină mică consumă mai puțină benzină dar nu va avea niciodată un motor la fel de puternic ca una mare și nici nu va fi la fel de spațioasă. Sau cum vi s-ar părea un vibrator minuscul? :)

Evident, va mai dura o vreme până când febra sau „revoluția mobilelor” va dispărea. Că atât timp cât omul e prins în goana după nou, există tot interesul ca aceste produse să fie promovate și comercializate. Dar nu, nu cred că-i o direcție ascendentă...

Cum să faci bani pe net

În ultimul ei articol, Dana Lalici ne întreabă ce magazine cu reduceri vizităm. Sau dacă le vizităm și profităm de diversele oferte care apar. Uite o idee foarte bună de a face bani pe net: afilierea. De ce? Pentru că dacă intri pe pagina de balerini de pe matar.ro (un site altfel necunoscut, cel puțin pentru mine), vezi sus mare, cu alb pe roși, înscrisul: „Golim Rafturile :)”. Pantofii (de fapt balerinii, dar mi-e dificil să-i pronunț astfel; cuvântul mă duce cu gândul la papuci de balerine) sunt reduși cu până la 25% pe prima pagină, și văd că au șapte pagini. Transport gratuit la comenzi de peste 49 de lei. Iar pe pagina de afiliere suntem informați că lucrează cu Profitshare și că oferă discounturi de 13% din valoarea cumpărată de clienții trimiși de tine. De aia.

De aia ideea cu afilierea este o idee bună. Știu, pe mine nu m-a pasionat niciodată să fac afiliere la obiecte de îmbrăcăminte pentru femei, la lenjerie, la genti, la rochii etc, și probabil nici voi, dacă sunteți bărbați. Pentru că produsele respective nu ne trezesc interesul. Dar dacă vrei să ai succes, trebuie să gândești nu ca un bărbat ci ca un afacerist. Și să oferi nu ce-ți place ție ci ce se cere. Ori femeile se știe că sunt mari cumpărătoare. Un bărbat se va mulțumi să poarte același sacou luni de zile dar o femeie va face rost de bani pentru o poșetă sau niște ciorapi noi. Ori va face rost de un iubit nou. În orice caz, îți va vizita din nou prăvălia. Bineînțeles, ideea se poate extinde și la alte produse, cum ar fi laptopuri, telefoane etc.

Așadar, vorbim de un site cu oferte, nu neapărat pentru femei (dar cu o mare pondere în ce le privește) ci în primul rând cu chestii avantajoase, ieftinăciuni, chilipiruri. Un site unde vizitatoarea știe că găsește permanent cele mai atractive elegante discounturi la cosmetice, haine șamd, centralizate de la toate magazinele care vând așa ceva! Nu trebuie să le caute ea pe net, acest lucru cade în seama autorului site-ului, el va avea tot interesul să scrie despre cele mai tari oferte. Astfel, cititorii vor cumpăra produse ieftine iar el va fi bonificiat de firmele care vând acele produse, pentru că le aduce clienți.

Mă cam tentează un astfel de site. Păreri, sugestii, doritori să se implice?

Pisica blândă...

Timida invitația la cafea s-a transformat într-o adevărată aventură năvalnică când, seara, au intrat în apartamentul lui. El i-a dat jos haina și apoi a împins-o pe pat, atent dar energic, cu încrederea bărbatului care are atâtea cuceriri la activ. De data asta însă, și-a găsit perechea! Căci nici ea nu era mai puțin sălbatică. Și, pe măsură ce hainele zburau de pe ei, a început să-l muște ușor pe gât și pe umeri, ca și cum ar fi vrut să-i guste carnea cu dinții ei albi, și să-și plimbe degetele pe spatele lui, zgâriindu-l cu unghiile și lăsându-i două urme ca două dâre sângerii, erotic de dureroase...

Ajunși aici se cuvine să facem o pauză și să ne oprim puțin asupra unghiilor domnișoarei. Lungi - dar nu exagerat, frumose, albastre-sidefat, conferindu-i tinerei femei o aură de felină în așteptarea prăzii, mai seducătoare decât luceafărul noaptea pe cer, mai elegante decât cea mai scumpă podoabă, ele sunt în realitate niște unghii false. Și ce-i cu asta, o să mă întrebați? Cunosc o fată care lucrează la un salon de cosmetică. Face ceva ce îi place, într-o atmosferă curată, frumoasă, relaxantă, câștigând niște bănuți. Și mai cunosc o mulțime de fete care stau acasă (sunt șomere) sau lucrează ca vânzătoare, de dimineața până seara, în condiții extenuante și pentru un salariu mic. De ce? Pentru că nu au făcut alegeri inspirate în viață.

Dincolo de criza care afectează tot mapamondul, există o ramură a economiei care va fi întotdeauna profitabilă. Și acea ramură este prestarea de servicii. Dragele mele, permiteți-mi să vă sugerez niște cursuri unghii false Maraviglia. De ce? În primul rând, pentru că este un job extrem de accesibil. Nu îți trebuie studii superioare, nu ai nevoie de diplome în fizică avansată, în același timp nu e o muncă înjositoare sau degradantă, ba din contră. Este o activitate frumoasă, într-un mediu pe care de obicei fetele îl adoră, înconjurate de produse de îngrijire corporală, învățând și câte ceva despre ele. Îți dă posibilitatea să lucrezi pe cont propriu, ca freelanceriță, sau să te angajezi într-un salon de lux. Îți deschide uși și-ți dă șansa să întâlnești lume bună. Unde mai pui că o să ai ocazia să-ți vinzi în sfârșit produsele Avon sau Oriflame la care nu prea aveai cumpărători înainte. :)

Nu toată lumea s-a născut cu spirit de afacerist sau cu pasiune pentru matematică. Dar nu tot timpul matematica și afacerile sunt necesare. Una peste alta, un curs de cosmetică (și sunt sigur că cel susținut de Maraviglia.ro nu este singurul) îți poate asigura chiar un viitor, cu niște investiții minime. Pentru că nu știu dacă am precizat suficient de clar, dar eu chiar cunosc fete care stau acasă, și chiar știu cât costă în ziua de azi un curs la o facultate sau o specializare într-un anumit domeniu. După cum am o idee vagă la ce sume se ridică facturile de la gaz, curent șamd. Și, cum ziceam, cunosc și o tipă care e cosmetician. Și asta nu doar pentru că, într-o zi, am ieșit în oraș cu o fată, după care am ajuns acasă și am rămas cu urme pe spate...

Morala este simplă. În povestea de mai sus, puteți fi chiar voi actrița principală. Sau, în cel mai rău caz, prietena care i-a făcut manichiura și cu care stă la bârfe a doua zi. Chiar și așa, nu-i mai bine decât să împingeți cărucioare prin magazine?

Vă plac șoriceii?

Deși de abia a trecut o lună de la sărbătorile de iarnă, nu mă refer la șoricii de porc. Și nici la animăluțele de casă care știu că vi-s mai drage ca pisicile și care își fac veacul prin poduri, pivnițe și, în noaptea asta, mi-a șoptit cineva că la voi sub pat. Nu mă refer nici la șoarecii de bibliotecă, puteți răsufla ușurați cei care-mi citiți blogul zi de zi. Mă refer la banalul mouse - șoricelul pe care îl manevrăm zilnic, așezați în fața unui monitor lcd sau cu cristale lichide. Că aia înseamnă LCD, în caz că nu știți, n-are nicio legătură cu LSD sau alte abrevieri, vine de la Liquid-crystal display. Adică, într-o stare euforică, vedeți totul cristal de clar! :)

Dacă cumva mai folosiți calculatoare desktop, dacă cumva mai aveți monitoare clasice, adică nu de tipul touch screen, dacă încă aveți un mouse pad pe masă, atunci vă invit să realizați un experiment inedit. Apropiați mâinile una de alta, cu palmele deschise, orientate în sus, și uitați-vă atenți la diferențele dintre ele. O să observați în palma dreaptă, cea cu care manevrați mouse-ul, un mic nodul, imediat sub Muntele Lunii (a se vedea imaginea de mai sus), adică exact în locul unde aceasta (palma) atinge cel mai des masa. Da, este acolo și este doar pe palma dreapta, o modificare fizică, o evoluție fiziologică, o adapare a omului modern, dacă vreți. Lui Darwin nici nu i-a trecut vreodată prin cap!

Dacă sunteți bărbați, hai că ne mai înțelegem. Aveți scuză. Dar dacă sunteți femei și prezentați această protuberanță, atunci e grav. Sfatul meu este să răriți ședințele de calculator și să măriți vizitele la bucătărie, să lăsați mouse-ul și să puneți mânuța pe o cratiță, pe o masina de tocat, pe un făcăleț de mămăligă, să faceți pauză de FB și de net. În primul rând, pentru că vă dăunează vouă, doar nu vreți să trăiți într-o lume iluzorie, virtuală? Iar în al doilea rând, pentru că cum să vă spunem, e destul de nasol să jucăm WOW pe stomacul gol. :)

Vina părinților

Știți bancul cu bunica? Păi să vi-l spun. Cică bunica lui Bulă se află pe patul de moarte. Îl cheamă pe nepotul ei iubit la ea. Bulă ajunge, și bunicuța îi spune: „Bulă dragă, pe tine te iubesc mai mult ca ochii din cap. Așa că m-am gândit să îți las ție, drept moștenire, o casă, o grădină de două hectare, o livadă cu pomi fructiferi și chiar o piscină.” Bulă, cu ochii cât cepele, o întreabă: „Dar bunico, eu nici nu știam că tu ai așa ceva! Unde se află toate acestea?” La care bunica, cu ultima suflare, îi spune: „Pe Farmville!”

După părerea mea, ceea ce suntem la maturitate este produsul unor înzestrări native, cu care adică ne naștem, și al formării noastre ulterioare, care adică vine din afară. În primul rând, e clar că fiecare are talente și afinități diferite, unii sunt mai deștepți, alții sunt mai inteligenți șamd. Pe de altă parte, la dezvoltarea întregului nostru potențial și la cizelarea sau orientarea lui în diferite direcții contribuie din plin și mediul exterior, și educația, și tot restul, începând cu celebrii 7 ani de acasă. Unii copii se nasc în familii modeste, alții sunt de bani-gata, unii au părinți profesori, alții bețivi etc. Și, pe vremea mea, fiecare avea jocul lui preferat. Unii făceau castele de nisip, alții fugeau sau se ascundeau, sau desenau pe asfalt...

Astăzi însă, în mod ciudat, cu toții preferă să se joace pe calculator sau pe telefon. Oare unde au dispărut jocurile de tip lego chima? Oare câți părinți se mai interesează de un pret lego city, sau mai tastează pe Google jocuri copii 4 ani, pentru a găsi niște jucării adecvate vârstei copiilor lor? În loc să caute tablete și telefoane „inteligente”? Mai inteligente decât ei, evident. Oare ce vor deveni o parte din acești copii, dacă nu rezidenți permanenți ai internetului, trăind niște vieți virtuale și confundând un sărut autentic cu un kiss pe messenger?

Vina, desigur, nu-i a copiilor. Vina este în întregime a părinților.

Băieții sunt prostuți

Cel puțin unii dintre ei. Printre care mă includ și eu la o anumită vârstă. Că între timp m-am maturizat oarecum. Dar există o vârstă, mai ales la unii băieți, când sunt extrem de naivi. Extrem de ușor de dus de nas de către fete, extrem de creduli și de idealiști. La majoritatea vârsta asta corespunde cu pubertatea dar nu tot timpul, uneori n-are nimic de-a face cu vârsta biologică, și astfel avem explicația faptului că anumite personaje feminine au fost cauza căderii unor imperii sau împărății, prin puterea de seducție pe care au exercitat-o asupra unor bărbați. Dar destul cu istoria și cu generalizările. Se dă următoarea imagine:

Și se pune întrebarea: oare cu ce se ocupă această fată? Sincer, nu știu, că poate-i luată de undeva de pe net. Dar pe mine m-ar duce gândul la un site despre cosmetice, fashion etc. Ei bine nu, imaginea este luată de pe un videochat bucuresti. Acum, prin extensie: când vedeți o superbitate din asta pe stradă (și faptul că româncele sunt frumoase vă poate face să vă obișnuiți cu frumusețea feminină dar nu-i scade cu nimic valoarea), la ce vă gândiți? O fată așa de suavă, care zâmbește inocent și nevinovat, un fel de floare pură și rară etc? Până când intri pe net și o vezi în ceva ipostaze mai indecente. Bine, nu-i cazul iubitei mele, o să spuneți. Ei nu! Pe bune? Ia uitați-vă la toate starurile, cântărețele, actrițele, prezentatoarele TV cu sex appeal etc. Care dintre ele este absentă din revista PlayBoy? Mm?

În concluzie, hoțul neprins e negustor cinstit iar fetele care nu au pozat niciodată nud sunt cele cărora nimeni nu le-a oferit ocazia (și banii). De asta zicem că unii dintre noi suntem mai transfigurați, mai idealiști și de fapt mai prostuți. În timp ce domnișoara, inteligentă, alege o cale mai ușoară pentru ea în viață. Iar asta cu videochatul este chiar curată, tot ce-ți trebuie este să fii lipsită de prejudecăți, nu implică să ai relații sexuale cu alți bărbați (sau femei, lol), o poți face și la tine acasă, în fotoliu, la propria cameră web. Spre deosebire de alte metode, cum ar fi prostituția de lux, masajul erotic, filmele pentru adulți & company. Oare cât se câștigă? Depinde cum te descurci. Am o amică cu care am pierdut legătura. Ultima dată când am vorbit cu ea, câștiga destul de bine. Lucrează pe cont propriu.

Deci, mergi pe stradă, o vezi și te gândești cum s-o abordezi. Ai invita-o la un suc, dar poate are prieten? Iar în timpul ăsta ea se uită la tine și te dezbracă din priviri, și își imaginează cum te-ar folosi pe post de jucărie sexuală. :) Mai departe, vă întâlniți, vă placeți și ajungeți în pat. Tu ești atent la ce scoți pe gură, folosești cuvinte ca penis și vagin, în timp ce ea ar dori limba ta în cu totul alte scopuri. Tu o pătrunzi încet, să n-o doară, în timp ce ea visează s-o trântești la perete și s-o scuipi. Tu ești convins că mărimea nu contează în timp ce ea vrea Titanicul. Sigur, n-o să le aibă pe toate acestea niciodată. Cel puțin nu de la tine. Și atunci, inevitabil, la un moment dat te va părăsi, inventând ceva scuză că nu te-ai purtat frumos cu ea. Și tu îți vei pierde restul vieții strofocându-te să înțelegi unde anume ai fost bădăran.

Bineînțeles, nu-i cazul tuturor. Dar poate, un pic, e cazul fiecăruia, la o anumită vârstă... :)

Sexualitate sau artă?

Nu știu dacă clipul următor are limită de vârstă, dacă da, s-ar putea să fie necesar să vă logați pe contul Google înainte de a-l viziona. În orice caz, vi-l redau mai jos:


Dacă te-ai uita la el fără sonor, ai zice că-i ceva prezentare a unor piese de artă. Dacă te-ai uita la el cu sonor dar fără să știi o boabă de engleză, ai zice încă și mai mult. Dacă înțelegi limba, realizezi că este vorba de un obiect de creat plăcere masculină. Știți voi, din acelea pe care le cumpărați de la sex-shopuri pentru un prieten. :)

Eu unul n-am cumpărat niciodată nimic de la vreun sex-shop. Când eram mic, mă întrebam ce fel de vânzători sunt acolo, și-mi imaginam niște dezaxați sexuali. Între timp m-am mai copt la minte. Cea mai interesantă experiență în domeniu se reduce, în cazul meu, la intrarea într-un magazin cu de toate, unde vindea o tipă tânără, frumușică dar cu coșuri pe față. Când i-am zis că vreau niște prezervative, fata a tresărit puternic. :)

Personal nu cred că ar trebui să ne fie rușine cu sau de sexualitatea noastră. După cum nu cred că cuvinte ca: penis, vagin, vulvă, clitoris, orgasm, felație, cunnilingus etc etc ar trebui să ne facă să roșim. Nu văd de ce ne este jenă să le utilizăm dar nu avem rețineri să spunem nas sau limbă. Nu sunt toate în mod egal organe ale corpului nostru? (Ba chiar, dacă ar fi să ne luăm după cei cu mai multă experiență erotică, limba este în primul rând un organ sexual.) Nu sunt toate acestea cuvinte corecte ale limbii române, pe care le regăsim și în diversele variante ale DEX-ului? Mai bine să rostim înjurături folosind alternativele lor vulgare și grobiene? Nu cred.

În fine. Obiectul din clip este un masturbator. Ceva model mai nou, că eu aveam în minte acel flash light pe care îl vezi în toate reclamele de pe site-urile erotice, dacă cumva intrați pe ele. Un fel de vibratoare pentru bărbați. Aceste tenga masturbatoare sunt în schimb, cred, manuale și cică produc senzații foarte mișto. Și cum deja le fac să arate ca niște piese de artă, și cum azi poți cumpăra online, și primești coletul acasă, sigilat, prin curier, mă întreb în câte dormitoare nu există astfel de aparente bibelorui pentru ochiul neinițiat? :)

Ceea ce nu schimbă faptul că cea mai puternică și sublimă expresie artistică a erosului rămâne corpul nud al unei femei. Și că restul înlocuitoarelor sunt doar palide expresii. Apropo, articolul de față este interzis minorilor. Dacă aveți sub 18 ani, vă rog să ieșiți. A, v-am zis la sfârșit? :)

Un titlu tot mai des întâlnit pe bloguri: UPS centrale termice

Probabil vă întrebați ce-i cu titlul ăsta. O să vă răspund, la rându-mi, printr-o întrebare: câte bloguri ați citit în ultimul timp? Dacă sunteți un client regulat al lor, ați observat desigur că abundă de o vreme încoace articole pe tema centralelor termice. De ce, oare? Răspunsul e că foarte multe firme care comercializează astfel de centrale aleg să-și facă cunoscute produsele cu ajutorul blogurilor. Da, vorbesc de advertoriale.

Ceea ce n-ar fi un lucru rău în sine. În orice caz, e un lucru bun pentru respectivele firme. Dar e rău pentru cititor. Deoarece eu, ca blogger și cititor, când intru pe un alt blog, nu mă aștept să găsesc acolo reclame ieftine, ci știri, noutăți, informații inedite sau amuzante, care să mă relaxeze și să mă binedispună, ori subiecte care să-mi dea de gândit. În fond, un blog este un exercițiu de subiectivism și onestitate, un jurnal al propriilor opinii, făcut public. Și, în unele cazuri, foaia pe care se așterne mai nou literatura. De asta cel puțin intru eu, și presupun că de asta intrați și voi.

Ok, există cazul internautului care caută pe net centrale termice, pentru că chiar vrea să-și cumpere una. De exemplu i s-a stricat vechea centrală, sau vrea să-și schimbe cazanul din baie cu un boiler modern, sau trece de pe lemne pe gaz. Că există locuri în țara asta, și chiar orașe mari, care încă sunt private de gaz. Test de cultură generală: numiți unul! Deci e perfect posibil să cauți ups-uri și alte asemenea. Dar în acest caz, eu unul nu le caut pe bloguri. În loc de asta, intru pe un site cu centraleieftine, via Google, și văd ce oferte au acolo. Sau pe mai multe. Că ei cu aia se ocupă, nu îmi vând povești ci produse concrete.

Și nu, ca să aflu care site vinde centralele cele mai ieftine nu consult blogosfera. Ci mă uit la prețurile pe care le afișează și la caracteristicile acestor centrale. Sigur, ar fi util să găsesc o recenzie pe bune, făcută de cineva care chiar e în domeniu. Dar ar trebui să existe această condiție, persoana respectivă să știe ce-i o centrală și ce-i un UPS, cu ce se mănâncă și care-i diferența dintre ele, și pe ce principii funcționează ele. Sau măcar să fi cumpărat o astfel de centrală și acum să ne spună dacă și cum îi merge, și cât de mulțumit este de ea. ori, hai să recunoaștem că la majoritatea dintre noi nu este cazul.

Așa că, dragi prieteni și colegi bloggeri, dacă pe viitor veți mai posta articole cu titluri bolduite centrale termice, ups-uri & co, vă rog cel puțin să găsiți o formă de-a le scrie astfel încât să nu înșelați așteptările cititorilor și să nu le serviți texte texte plictisitoare. Doar zic.

Flori, fete, filme, băieți...

Și uite-așa au trecut sărbătorile de iarnă, începând cu Crăciunul, continuând cu Anul Nou și terminând cu Boboteaza. Am intrat în 2014 și am devenit mai matur și mai înțelept cu un an. Deși, dacă ar fi să citez din clasici, aș putea spune că nici frumos până la 20 de ani, nici cuminte până la 30 și nici bogat până la 40 nu m-am făcut. Dar și sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când mă știu, niciodată n-am fost.

Să lăsăm însă citatele și să revenim la sărbători și la evenimente. Urmează o perioadă de liniște, cam de o lună așa, după care o să vină Valentine's Day sau Ziua îndrăgostiților. Cu varianta ei românească, Dragobetele. Ocazie cu care mi-am adus aminte că ultima fată căreia i-am dăruit flori mi-a zis că nu prea se mai obișnuiește, dar ea e de modă veche și le îndrăgește foarte mult. Pe bune, fix asta mi-a zis. În caz că n-o citiți, Dana Lalici are un articol minunat despre prietenia dintre un bărbat și o femeie, articol care m-a făcut să-mi dau seama cât de puțin ne cunosc unele femei pe noi, bărbații, sau cât de multe lucruri greșite își imaginează ele despre noi. Ei bine, s-ar putea ca și reciproca să fie la fel de adevărată, adică și noi să o dăm grav în bară la capitolul previziuni în ce le privește pe firavele și suavele reprezentante ale sexului slab. De exemplu, te pregătești ca băiat, sufletește, pentru prima noapte, vrei ca totul să fie perfect (nu râdeți, mulți bărbați sunt idealiști), îți asemeni în gând iubirea vieții tale cu o gingașă floare ce are nevoie de condiții propice pentru a înflori, o idealizezi și o urci pe un piedestal olimpic, îi vezi chipul în toate femeile care-ți ies în cale, ce să mai, ești complet transfigurat, în timp ce ea se întreabă: Mai durează mult până face ceva și prostul ăsta? :)

După care îi duci flori. Pentru că așa începe o seară perfectă, orice seară perfectă, cu flori. În mintea ta. În realitatea obiectivă a zilelor noastre, s-ar putea să ai surpriza unei replici de felul următor, în funcție de tipologia adoratei tale:
Materialista: Vai, ce buchet mare! Nu trebuia să te obosești, puteai aduce ceva mai mic, simbolic, că era ok. Cum ar fi cheile de la o mașină nouă.
Fandosita: Ce frumos, aproape că m-ai lăsat fără cuvinte! (Aproape. În realitate, niciodată n-o s-o poți lăsa fără cuvinte pe o fițoasă). Totuși, numai aranjamentul ăsta floral l-ai găsit?
Contabila: Minunate! De unde le-ai cumpărat? Bouquets.ro? Dar de ce nu le-ai luat de la florăria din centru, că sunt mai ieftine? Ce calitate, măi, nu-s tot flori?
Ecologista: Știi care e cel mai frumos cadou pe care mi l-ai fi putut face? Niște flori ca acestea, lăsate în solul în care au crescut! Acum, tu practic le-ai omorât...
Studenta la peda: Dragul meu, orhideele sunt superbe dar unde-i restul? Sau ăsta e tot cadoul? Așa știi să onorezi tu tradiția balcanică de a face cadouri apropiaților? Asta-i tot ce te reprezintă? (cei care nu știți la ce fac referire, vedeți acest link)
Și lista poate continua.

Dacă vreți să vă faceți o idee despre ce fel de ființă aveți lângă voi, fiți atenți. Atenția, chiar la cum reacționează în situații minore de viață, vă poate revela multe lucruri, nu degeaba se spune că Dumnezeu este ascuns în detalii. Puteți și viziona împreună un film, ceva siropos, o comedie romantică cu multe lacrimi, flori și sentimente, și trageți cu coada ochiului la ea în timpul vizionării, se emoționează sau se plictisește? Desigur, ar fi și varianta să vă uitați la Bad Teacher, care exemplifică puțin alte trăsături de caracter, Cameron Diaz face un joc de senzație acolo. Eu unul sper că după mahmureala de sărbători, astăzi n-am făcut decât să aberez pe aici. Caz în care vă doresc o relație fericită. :)

Ce sunt dispozitivele RFID?

Dacă internetul este o rețea gigantică de autostrăzi, atunci eu sunt în mod cert un fan al plimbărilor cu mașina. Unele călătorii le fac de plăcere, altele de nevoie dar oricum aș pleca de acasă, ajung aproape întotdeauna în locuri care mi-s familiare sau pe care le înțeleg. Astăzi însă am intrat pe un site unde se comercializează aparate de tip sistem control acces sau RFID. La care, ca să fiu sincer, m-am uitat ca respectivul personaj de fabulă la poartă nouă. Pentru că nici eu n-am mai auzit de astfel de aparate, nici prezentarea de pe site, mult prea tehnică și seacă, nu a fost de natură să mă lămurească. Drept urmare, m-am documentat puțin, și anume intrând pe Wikipedia, despre ce-s mașinăriile respective. Și acum o să vă explic și domniilor voastre.

Un dispozitiv RFID este un aparat care poate controla sau detecta de la distanță, pe bază de unde radio, un alt dispozitiv sau aparat situat totuși în apropiere. Principiul este oarecum asemănător cu cel pe baza căruia funcționează telecomanda dar are aplicații diferite. De exemplu, cel mai adesea se vorbește în acest domeniu de etichete rfid, care nu sunt altceva decât un fel de tracking device-uri, adică mici semnături ce pot fi urmărite sau detectate de respectivele aparate. Pe site dimensiunea lor era respectiv mică și forma în care erau livrate semăna cu o bandă adezivă, sau cu niște timbre (prețul 0,45 euro pentru cine-l interesează). Evident, se pot folosi în comerț, după cum probabil deja v-ați imaginat. Adică se pot urmări mai ușor produsele din magazin, respectiv se poate preveni furtul lor, din ce-am înțeles. Însă pe Wikipedia se vorbește de dimensiuni aproape miniaturale, de sub 1 mm pătrat, la care s-a ajuns în cazul acestor etichete! Vă dați seama, deja se pot implanta sub piele.

Nu neapărat sub a noastră. Animalele pot fi urmărite prin astfel de metode mult mai ușor, căci un RFID poate detecta semnalul emis de o etichetă și la peste 50 de metri distanță de sursă. Există și alte utilizări, cum ar fi la controlul pașapoartelor (nu se practică în EU), urmărirea cărților dintr-o bibliotecă, nivelul de acces al anumitor persoane (vorbim din nou de implanturi sub piele) șamd. Evident, progresele tehnologice și dimensiunile mici la care s-a ajuns au născut și multiple speculații și controverse. Un elev de liceu din Texas a fost suspendat pentru că a evitat să poarte un ecuson cu cip RFID. Și, lucru cunoscut, românii au protestat împotriva folosirii microcipurilor pe documentele de călătorie.

Aparatele și trăznăile de pe site-ul vizitat de mine sunt însă, am impresia, mai domestice, cam din zona comercialului, a pontajului electronic, a cardurilor. Totuși, bine de știut.

Reclame la diete și cure de slăbire

În primul rând, dați-mi voie să vă urez un călduros (ca de ianuarie așa) La Mulți Ani în 2014! Sau ar trebui să formulez anul 2 după era noastră? Că în 2012 cică era sfârșitul. În orice caz, s-aveți parte de cât mai multe bucurii, satisfacții, împliniri și fericire în acest an. Mai mult decât în 2013 și mai puțin ca-n 2015. Și să vi se împlinească toate dorințele.

O știți pe sora mea? N-aveți de un' s-o știți, cu excepția celor care mă cunoașteți personal. Adică practic nici unul. Dorința cea mai mare a sorei mele era să slăbească. Zic era, pentru că și-a îndeplinit-o. N-a trebuie să aștepte până în 2014, a reușit anul trecut. Și conex cu asta voiam să vă spun despre tot felul de cure de slăbire și rețete minune care apar la televizor și pe net. Și care sunt în marea majoritate a cazurilor niște prostii, sau cel mult niște banalități supraapreciate (de către cei care vă cer bani grei pe ele). Nu vă trebuie nimic din toate acestea (presupunând că sunteți fete și că vreți să slăbiți, altfel spus presupunând că sunteți fete). De ce aveți de fapt nevoie? Păi să vă zic cum a reușit sora mea.

Primo, a mâncat mai puțin. Și nu doar că a mâncat, dar a mâncat atentă, a redus pâinea (care se știe că îngrașă), a băut ceaiuri etc. Nu a mâncat seara târziu. Secundo, a făcut sport. Și-a luat ceva aparate, unul de exerciții, altul ca o banda de alergat (nu chiar dar în genul), plus mișcare și dinamism. Și bine, nu doar că le-a luat, dar s-a pus pe exerciții, zi de zi, nu mult, cam 20-40 de minute dar acelea au fost lege. S-a obișnuit cu ele, în plus i-au trezit entuziasmul, au făcut-o mai dinamică (pe bune, nici n-aveți idee transformări poate face sportul, din legume deveniți ființe realmente active), plină de energie și foarte optimistă. Și tertio... atât. Acestea au fost cele două ingrediente, mișcarea și alimentație, bineînțeles că ele s-au mulat pe o atitudine pozitivă, care de altfel i-a și permis să se ambiționeze și să se țină de treabă. Nu mai amintesc de efectele benefice asupra ogranismului, atât datorită sportului și mișcării cât și datorită scăderii celulitei.

Vreau să vă zic că sora mea niciodată n-a fost slabă. Cu excepția ultimelor luni. Nu-i doar un fir de ață, normal, dar e super-ok, prietenii și rudele care n-au văzut-o de mult se minunează și îi cer rețeta minune. Care, dragii mei, nu există. Totul ține de voi: atitudine, sport și alimentație. Ori vrei și faci, ori nu vrei și nu faci. Rețetele pe care le vedem pe Facebook (la rubrica articole sponsorizate) sunt pentru cei din a doua categorie. Și nu funcționează.