SC Diversitatea SRL

Nu mai știu cum sau de la ce a pornit, dar zilele trecute m-am trezit gândindu-mă la faptul că dacă arunci o bilă într-un perete, se va întoarce, deoarece lovind peretele, va fi împinsă înapoi, cu o forță egală și de sens opus. Dar nu va ajunge chiar până la tine, deoarece mai intervine frecarea cu aerul, care acționează ca o frână. Și iarăși m-am gândit la cum se deplasează norii pe cer, pe baza presiunii atmosferice. Și alte asemenea chichițe tehnice, pe care nici nu le mai rețin exact. Bineînțeles, dacă s-ar pune problema calculării vitezei bilei și a locului exact unde se va opri din drumul ei de la perete spre tine, cum să vă zic, e ca un coșmar. Adică trebuie să ții cont de niște legi fizice, exprimate-n niște teoreme, să aplici niște formule complexe pentru a determina... ce? O nimica toată. Cui îi pasă că bila se oprește la unul sau la doi centimetri de tine? Ce nevoie are spiritul uman, însetat cel mai adesea de muzică, de literatură sau de poezie, să se murdărească cu aceste detalii anoste și lipsite de farmec?

Și totuși, cunoașterea acestor detalii (de către cei care au avut aplecare spre ele) este exact lucrul care a făcut cu putință apariția în timp a tot ceea ce numim astăzi tehnologie. De la banalele instrumente de făcut una-alta prin casă (pistol de lipit, șurubelniță etc) și până la sateliții care orbitează în jurul Pământului sau Lunii. Am avut un coleg de clasă, în ciclul primar (de fapt clasele 1-8), care avea o pasiune pentru a încerca să repare chestii și pentru a înjgheba tot felul de dispozitive. A fost și la cercul de lucru manual, a încercat el să facă și tot felul de circuite, mă rog, era fixul lui. Acum are firmă de reparat telefoane mobile. Și îi merge foarte bine. Se ocupă exact cu ceea ce-și dorea. Drept pentru care (știți că expresia e pleonastică?) lui îi este consacrată imaginea de mai sus (preluată de pe o pagină cu scule Bosch). Cred că destinul nostru se întrevede încă din preocupările pe care le avem când suntem mici. Eu pe clasele 1-4 eram atras de calcule matematice, de criptări, inventam coduri și scriam codificat tot felul de lucruri. Ulterior am ajuns să mă ocup de informatică, calculatoare, internet și chestii din astea. Și îmi merge foarte bine, inclusiv la ce ține de hobby, cum ar fi blogul, unde țin să vă anunț că tocmai mi-a crescut PageRank-ul de la 2 la 3. Mă bucur că Google mă iubește.

Domeniul la care stau mai slab este cel al chestiilor manuale. Instalații, electricitate, lucruri din astea, la care prietenul meu excelează. Motiv pentru care de câte ori mi se strică ceva prin casă, apelez la un specialist. Sigur, un cui îl bat și eu. Dar dacă vreau să-mi schimb instalația electrică, nu mă bag. Așa am chemat odată pe cineva să-mi facă niște modificări la curent, un tip simpatic de altfel, care torăia într-una. Mi-a schimbat niște becuri în bucătărie, care se tot ardeau. În timp ce lucra, îmi povestea cum vecinii lui îl cheamă să le facă una-alta, și ce nașpa clienți îs vecinii în general. Evident, în caz că nu v-ați prins, pentru că nu prea plătesc. Mai verifica una-alta, avea un aparat de genul celui din imagine, care pentru cei care nu știți e un stabilizator de tensiune, ori poate cel care mi-a reparat televizorul avea ceva de tipul ăsta, că v-am zis că nu-s expert și le mai încurc. În timp ce-mi povestea, eu îl admiram tacit pentru măiestria pe care o are la instalații, becuri și alte asemenea. Vreau să vă zic că a ținut becul pe care l-a pus fix 5 minute după ce a plecat de la mine. Apoi s-a ars din nou.

Al doilea electrician adus a fost, de data asta, mult mai bun. Ăla mi-a identificat foarte repede buba, care nu era de la bec ci de la dulie, plus mi-a rezolvat și îmbunătățit toată instalația electrică din casă. Problemele au început să apară când a vrut să se bage și la instalația de apă din baie. Care nu era chiar pe nișa electricitate, ci mai mult pe nișa... apă. :) Apă care mai curgea, așa încât baia respectivă nu prea o foloseam. Nu era mare bai, că aveam încă una principală, dar dacă tot a zis că rezolvă... ok. Mi-a făcut comandă de niște țevi, coturi, chestii și parachestii, le-am notat, s-a dus cineva să le cumpere pentru a doua zi. După care a doua zi a făcut ceva, apoi a zis că revine... și tot așa. Până n-a mai revenit. Nici în ziua de azi. Mi-au rămas de la el mai multe piese, gen masini de gaurit (cam ca bormașina din imagine) și încă câteva, vreau să zic că destul de costisitoare. Încă mă mai salută când ne vedem pe stradă. Și trebuie să vă spun că meseriașul chemat ulterior s-a crucit de ce modificări a vrut respectivul să facă. Și a comandat un alt set de piese și a luat totul de la zero.

Dar nici acel meseriaș n-a dus lucrul până la capăt. Despre asta însă, cu o altă ocazie...

Viitorul în scris

Titlul s-ar putea să vă inducă în eroare. Nu este vorba despre viitor, trecut pe hârtie, ci despre cum se va scrie în viitor. Însă pentru a specula asupra metodelor de scriere ale viitorului, sa facem mai întâi o comparație între prezent și trecut, adică să urmărim evoluția scrisului în decursul timpului.

La început s-a scris pe papirus și diverse forme de hârtie. Manual. Scrisul de mână era, desigur, apanajul oamenilor educați, al cărturarilor (astăzi teoretic toată lumea știe scrie, deși, dacă judecăm după notele de la BAC ale ultimilor ani și după unele articole de pe bloguri, am mari îndoieli în această privință). Mai departe, au apărut primele instrumente de scris, cum ar fi mașina de scris, și, desigur, tipografiile. Mașina de scris a fost un mare pas evolutiv pentru om, care acum putea scrie cu litere de tipar, într-un format să-i zicem oficial, care să se preteze la a fi afișat public oriunde. În realitate, s-a pierdut ceva din personalitatea scriitorului, literele înclinate, forma lor, asemenea amprentei mâinii care le așterne pe hârtie, fiind unice, dar să trecem mai departe.

Astăzi se folosește pentru scris calculatorul iar paginile se salvează în format digital, în fișiere, pe hard disk, stick usb sau pe alte spații de stocare. Desigur, pentru a le putea da viață, altundeva decât pe monitor, acele litere mai trebuie (încă) imprimate pe hârtie, dar asta se face ușor, folosind imprimante Cartuseria sau, de fapt, imprimenta de orice tip. Dați un search după imprimanta hp online, pentru că HP e un brand serios în acest domeniu, cumpărați unul din produsele afișate, alături de niște cartuse imprimanta, le instalați și cuvintele scrise de voi în format electronic vor vedea lumina paginii in no time.

Și acum, să speculăm. La început s-a scris manual, pe hârtie. Acum hârtia aproape că a dispărut, iar scrisul se face electronic. Oare cum va fi pe viitor? Poate că pe viitor nici nu va mai trebui să scriem. Poate că pe viitor ne vom atașa un mic dispozitiv sofisticat undeva în zona frunții și gândurile noastre vor prinde viață și vor fi afișate direct pe coala albă de hârtie. Deși, dacă ne gândim, cine va mai avea nevoie de litere atunci? Deja astăzi există vloguri, adică bloguri cu material video, autorul în loc să scrie se înregistrează vorbind. Poate pe viitor cuvintele vor dispărea ca intermediar și noi vom putea să comunicăm în mod direct, în mod telepatic.

Lucru care ar putea face subiectul unui bun film science-fiction. Voi ce părere aveți?

Despre modă

Despre modă se poate vorbi mult și bine, la fel cum hainele se pot îmbrăca în diferite variante și culori, eu prefer însă s-o fac fără să cad în derizoriu și fără să mă etalez cu niște piese vestimentare scumpe care să nu aibă nimic în afară de ambalaj. Pentru că acest lucru se poate constata deseori în jurul nostru.

În primul rând, îmi vin în minte diversele modele care prezintă moda, alese parcă pentru a imprima ideea că nu poți să arăți bine și să fii atrăgătoare ca femeie decât dacă ești subțire ca un fir de ață sau ca un fir de trandafir, la propriu. Probabil că motivul trebuie căutat în orientarea sexuală bizară a unor designeri și creatori de modă dar să ne oprim deocamdată aici. Ei bine, femeile din realitate nu sunt trase printr-un șnur, uneori au forme, care și ele uneori plac bărbaților (teoria cum că dacă ești plinuță nu te place nimeni este falsă; am cunoscut bărbați care se simțeau atrași cu predilecție de astfel de femei, mai corpolente). După cum aceleași femei din viața reală (nu dintr-o lume utopică pe care ne-o prezintă clipurile publicitare) au și defectele sau imperfecțiunile lor, uneori fizice. Și asta le face, în opinia mea, chiar mai frumoase, creând diferențe, particularități și originalitate.

S-a încercat mai demult realizarea unui model de fată perfectă, un chip alcătuit din ochii unei vedete, nasul alteia, urechi, pomeți etc - toate s-au luat de la cele mai frumoase femei din lume și s-a compus femeia ideală pe baza lor, folosind un calculator. Rezultatul a fost dezastruos, chipul final oricum arâta numai frumos nu, și asta pentru că părțile componente nu se mai integrau, nu mai era respectată armonia de ansamblu. Oricât de imperfecte vi se pare că sunteți, corpul vostru are armonia lui generală, care îi conferă unicitate și irepetabilitate și care vă face să fiți frumoae și chiar perfecte în această unicitate. De aceea, promovarea unui anume model de frumusețe este utopic și dăunător.

Hainele acestor case de modă par și ele rupte din imaginația unei minți făcută ferfeniță. Câteodată ele frizează ridicolul sau cad în penibil, în timp ce posesoarele lor pășec mândre pe scenă în fața publicului (și uneori cad sub ea, au fost cazuri). Care să fie atunci modelul corect de urmat și ce haine să-și aleagă o tânără modernă, mai ales dacă nu are tot timpul din lume să stea în fața oglinzii, pentru că de exemplu are și un job ori chiar o carieră? Păi ar fi multe de spus, dar putem începe cu ceva care să fie de bun simț, să ne placă și să ne facă să ne simțim confortabili. Vestimentația nu trebuie să fie exhibiționistă ci să ne reflecte și îmbrace în mod plăcut personalitatea, asortându-se eventual și cu anotimpul de afară sau evenimentul la care participăm. Iar aceste particularități ale obiectelor vestimentare nu pot fi definite în cuvinte ci simțite sau intuite de către fiecare în parte. La fel cum nu orice bărbat este genul unei femei, nici orice haină n-are cum fi.

Astăzi vă prezint al doilea brand, și anume Moda miss: www.modamiss.ro. Poate mai bun decât numele grele ale caselor de modă americane. Chiar dacă, nu-i așa, autohton. Sper să vă placă.

Amintiri din școală

Școala a potențat una din cele mai faine perioade din viața mea. Îmi amintesc cu plăcere de primii pași într-ale învățăturii din clasele 1-4, când tovarășa învățătoare (era imadiat înainte de căderea comunismului, așa că termenul uzual pentru domn era tovarăș) ne desena pe tablă sau ne caligrafia literele alfabetului. Apoi, clasele 5-8, cu nebunia tinereții de atunci, cu sângele care ne zvâcnea în vene, mai ales după ce dădeam o tură prin clasă, alergându-ne unii pe alții de exemplu cu seringi pline cu apă. Deasupra noastră era laboratorul de chimie și nu o dată a coborât profu' de chimie, care întâmplător ne era și diriginte, să facă o razie și să confiște o plasă de seringi, pentru că începeau să îi tremure eprubetele-n stative de la alergătura noastră.

Pe vremea aceea împărțeam profesorii în două categorii. Erau o parte mai aspri, exigenți, duri, care ne ascultau și ne scoteau mereu la tablă, și de care ne era frică. Pe restul îi percepeam ca fiind slabi și de multe ori ne băteam joc de ei. Eram imaturi la acea vârstă și făceam totodată multe prostii. Bineînțeles, fuga de la ore sau aruncatul cu creta (ori cu alte obiecte) în profesor când acesta se întorcea cu fața spre tablă nu ne lipseau din repertoriu. Iar copierea era un lucru de bază la anumite materii. Țin minte o fază amuzantă de la geografie, în care profa a venit la oră și nu ne-a scos la tablă sau ascultat ci ne-a dat lucrare. La care, bineînțeles, aproape toți am copiat, că nu prea învățam noi la geogra'. Când a venit momentul aducerii lucrărilor corectate, profa' i-a zis unei colege: „Nadia, tu ai copiat!” Ea a spus că nu-i adevărat, așa că profa' a început să ne citească din lucrarea fetei: „Podișul Dobrogei se întinde pe o suprafață de blabla (vezi harta pagina 23)”. Copiase ad-literam din carte. Cel puțin la tablă ar mai fi putut face unele desene care să semene a podiș... :)

Mai târziu a fost liceul și apoi băncile facultății. Cu aceleași table care parcă ne priveau iscoditoare, doar că acum mai mari, și încărcate cu formule mai complexe. Și pe care parcă nu mai îndrăzneam să așternem vechile noastre prostii, desene și caricaturi, privindu-le ca pe ceva sacru. Ori poate că și vârsta a fost de vină. Din banalele suprafețe de desenat, aceste table au ajuns să însemne, cel puțin pentru mine, suportul pe care se așterne cunoașterea. La fel cum pagina albă a cărții este suport pentru literatură iar pagina de blog suport pentru articole. Aproape că erau înconjurate de o aură magică și mi le imaginam ca fiind născute din logosul creator, asemenea tăblițelor de legi ale lui Moise.

Abia mai târziu am realizat că ele sunt obiecte banale, ce pot fi comandate de la diverse firme sau de pe diverse site-uri, cum este www.tablescolare.com. Dar poate că acesta e doar un amănunt nesemnificativ, ce poate fi ignorat de către noi...

From Timișoara, with love

Nu, nu-s eu din Timișoara. Nici nu locuiesc acolo, nici rude n-am și nici prieteni sau cunoștințe din real life. Dar am observat că o grămadă de bloggeri sunt timișoreni. Nu știu care-i faza și de ce-a dat Timișoara atâția bloggeri români, poate pentru că banatu-i fruncea sau cum se zice. Da'n orice caz, pentru ei și pentru toți cei care locuiți prin zonă, vă prezint astăzi un fotograf evenimente timisoara, care se ocupă bineînțeles cu imortalizarea clipelor magice petrecute alături de cei dragi și ale cărui poze arată super. Dar decât să-l laud eu, mai bine să las fotografiile să vorbească, pe principiul că o imagine valorează cât o mie de cuvinte.

Eu zic că sunt de o foarte bună calitate, și evident că nu mă refer la suportul fotografic sau aparatul cu care au fost făcute ci la esența și expresivitatea lor, totodată la frumusețea sau chiar arta care pare să le fie o a doua natură. Imaginile au fost preluate de pe site-ul respectiv și micșorate; ele reprezintă doar o selecție din ce puteți vedea acolo.

Astăzi este extrem de dificil, în opinia mea, să te descurci cu o afacere de genul fotografiei sau să trăiești de pe urma ei. Motivul constă în popularitatea tot mai mare a diverselor aparate ieftine cu care se pot realiza astfel de fotografii. De fapt nu chiar astfel de fotografii, că aici e cheia. Cu un banal telefon mobil (sau cu o cameră foto de câteva sute de lei) oricine își face poze HD și le urcă pe net. Diferența față de ce vedeți în imaginile de mai sus provine din două lucruri. În primul rând, o cameră ieftină sau un mobil (care-i un fel de chestie pentru oameni săraci, no offense, e un pachet promoțional cinci în unu: telefon, calculator, ceas, aparat foto și gps) nu va reuși niciodată să se ridice la înălțimea unor scule profesionale, folosite bineînțeles de profesioniști. Și niciodată Gigel nu-și va lua o astfel de sculă, din simplul motiv că ele și costă ceva bani, în orice caz mult mai mulți decât telefonul din dotare. Dacă primul motiv este legat de aparat, al doilea motiv ține de utilizatorul lui: nu-i suficient să ai un aparat foto pentru a te numi fotograf, la fel cum nu-i suficient să ai o mașină pentru a te numi șofer sau să deții un calculator pentru a te numi informatician. Este vorba aici de acele cunoștințe pe care fotografii profesioniști le au și voi nu le aveți, pentru simplul fapt că n-ați urmat o școală în domeniu. În fine, mai este vorba de experiența practică acumulată de un astfel de fotograf, care îi permite să exceleze.

Prin urmare, pozele făcute de voi vor fi întotdeauna inferioare celor făcute de cineva care cu asta se ocupă și din asta trăiește, lucru logic de altfel. Iar dacă la o ieșire în verde sau în weekend merge să filmați voi, la un eveniment care adesea are loc o dată-n viață, cum este cununia, probabil vă veți dori ceva mai de calitate. Așa că puteți apela cu încredere la respectivul site. Tipul se mai ocupă și cu fotografiatul diverselor evenimente locale, sau de fapt cu tot ce ține de fotografie, dacă-i până acolo. Și se pare că o face foarte bine.

Evoluție sau involuție?

Când eram mic, rula la televizor un film cu sclavi, parcă Sclava Isaura dar nu mai rețin exact, în orice caz, la un moment dat unul dintre sclavi a obținut cel mai de preț lucru din lume: libertatea. Așa am învățat eu la vârsta respectivă că libertatea e cel mai important lucru, și mi-am notat asta undeva, într-un sertăraș din căpșorul meu. Ulterior, o prietenă a reușit să-și împlinească cel mai de preț vis, plecând în străinătate. Mai târziu aveam să înțeleg că cel mai de preț lucru are o semnificație diferită pentru fiecare om în parte. Dar dacă ar fi să tragem o linie și să sintetizăm opinia generală, cred că am cădea de acord că acesta este, pentru marea majoritate a oamenilor de astăzi, nu banii cum poate ați crezut ci sănătatea.

Sănătatea este atât de importantă pentru noi încât a născut expresii care au devenit tradiție și folclor. Să fii sănătos sau să-l porți sănătos se spune deseori ca răspuns la un mulțumesc, înlocuind formula clasică cu plăcere. Sănătate, sau multă sănătate a devenit un mod de a saluta oamenii, alături de bună ziua sau noroc, iată, un alt lucru dorit de muritori, norocul. Problema este că, în ciuda afirmațiilor unora cum că tehnologia și progresele făcute de medicină au rezultat într-o mărire netă a mediei de viață și a stării generale de sănătate comparativ cu decadele trecute (și într-adevăr, pe vremea străbunicilor noștri nu existau termeni ca eco doppler), din punctul meu de vedere situația nu este deloc așa. Să vă spun și de ce.

În primul rând, astăzi suntem asaltați de o serie de factori perturbatori pe care cel mai adesea nu avem capacitatea de a-i înlătura. De exemplu, zgomotul din marile orașe, coroborat de ritmul accelerat de viață duce la apariția stresului, cu efecte nocive pentru sănătate. Poate este și motivul pentru care s-a impus necesitatea unui control de medicina muncii pentru toți angajații. Apoi, poluarea din ce în ce mai avansată, la care se adaugă chimicalele din hrană, care știum cu toții că e plină de E-uri și în ultimul timp modificată genetic. În al doilea rând, ne facem singuri rău atunci când cădem pradă anumitor vicii cum ar fi consumul de alcool sau inhalarea de tutun. Adăugând la toate acestea grija zilei de mâine pe care o resimt mulți oameni afectați financiar de criză, perspectiva care se conturează este departe de una ideală.

Nu știu cum era în trecut, presupun că uneori izbucneau epidemii cărora medicii vremii nu le făceau față și care decimau populația respectivă. Totuși, în mod cert aerul pe care ei îl respirau era mai pur, hrana pe care ei o consumau era naturală, așa încât bănuiesc că cei care nu cădeau victime respectivelor boli sau nu mureau în numele creștinătății ori al nobililor în cruciade, aveau șansa unei vieți lungi și sănătoase. Șansă care azi, când aproape că nu se mai poate concepe ca femeie de exemplu să nu-ți faci regulat câte o ecografie mamara, nu o mai avem. De fapt, a deveni clientul farmaciilor de la o anumită vârstă este acum regulă.

Și atunci, revenind la cel mai de preț lucru pentru sclavi, mă întreb: nu cumva anticii erau mai fericiți și mai împliniți decât suntem noi azi? Pentru că aceste aspirații comune unei epoci sau culturi ne spun multe despre ea. Sclavia a fost în cele din urmă abolită. În ce privește bolile, încă nu se întrevăd șanse ca ele să fie eradicate.

Vrei să te muți în București?

Era un banc. Cică în blocul unde locuia Bulă se mută o tânără blondă. După câteva zile, mai precis weekendul următor, Bulă începe să audă zgomote suspecte și puternice din apartamentul ei, care era vizavi de al lui, și care nu-l lasă să doarmă toată noaptea. A doua zi, la fel. Luni dimineața, mergând la serviciu, se întâlnește cu blonda respectivă pe scări și o întreabă despre zgomotele respective. La care ea îi răspunde: „Mă mut” Bulă o întreabă că așa devreme, nici măcar nu a sosit, și ea răspunde că da, zâmbind șăgalnic. Bulă n-o mai vede, dar weekendul următor aude din nou zgomotele respective. Și luni dimineața dă din nou cu ochii de ea. Uluit, o întreabă: „Unde mergeți?” La care ea îi răspunde: „Sunt răcită, mă duc la marmacie să-mi cumpăr niște medicamente...”

Revenind la un registru mai serios, dacă și dvs sunteți în ipostaza acelei blonde, la modul că vreți să vă mutați, nu să vă mutați, se pune problema transportului mobilei din dotare. Pentru că presupun că n-aveți basculantă la voi, deși dacă aveți soție se spune că aveți remorcă. Probabil datorită capacității, văd de multe ori cupluri care merg în excursie sau în vacanță și EA reușește până la urmă să pună tot ce avea nevoie în valize, care sunt de la 4-5 în sus, toate burdușite, toate grele, de nu mai știți cum să le luați și unde să le îndesați în mașină. Și culmea, toate sunt pline de haine și nimicuri femeiești. În timp ce dvs aveți maxim una sau două genți, cu strictul necesar. Păi treabă-i asta? Darămite dacă vă mutați cu totul, adică cu cățel, cu purcel, unde să puneți bagajele? Că deseori pe scaunul din dreapta nu încape decât remorca, adică mă scuzați, nevasta. Dar mobila, cu ea ce mai faceți?

Din fericire, există firme de transport marfa care vă stau la dispoziție, cu condiția să fiți dispuși să scoateți ceva bani din buzunar. Din nou vorbim de prestări servicii, o ramură în care se pot face bani, mai ales dacă ești activ, dinamic și serios. Firma spre care v-am pus link se laudă cu se mișcă repede, vă estimează GRATUIT costul întregii operațiuni (asta-i oarecum amuzant în opinia mea, adică să vă taxeze și pentru că vă spun cât e prețul??), vă cer banii la sfârșit (fix ca la restaurant, sau la taxi, dar nu ca la un autobuz sau un alt mijloc de transport în comun), au autoturisme specializate (probabil babane), nu vă percep taxe suplimentare și dispun de personal calificat (probabil antrenori de sală). Dincolo de prezentarea mai mult sau mai puțin fericită, este un site la care puteți apela dacă aveți cumva nevoie și situația vă depășește.

Închei tot într-o notă umoristică, cu un alt banc. Cică un tip face cu mâna unui taxi de pe stradă. Șoferul oprește și tipul îl întreabă dacă e de acord să-i ducă haina până la adresa cutare contra unei anumite sume. Șoferul acceptă bucuros, la care tipul se urcă în mașină. „Păi n-ați spus că haina?” îl întreabă taximetristul. „Ba da, dar cu tot cu conținutul!” răspunde pasagerul.

Produse de unică folosință

Trăim într-o epocă a produselor de unică folosință. Societatea de consum a impus acest lucru asupra noastră, pentru că cei care au bani sunt interesați să facă și mai mulți bani. De exemplu, acum mai mulți ani, cam pe vremea lui Ceaușescu, puteai cumpăra pixuri și paste la pix. Evident, o pastă costa mai puțin decât un pix, așa că luând de exemplu un pix și 10 paste, aveai posibilitatea să înlocuiești pastele pe măsură ce se consumă și să ieși mai ieftin decât dacă ai fi luat 10 sau 11 pixuri. Bineînțeles, o să spuneți că nu e mare lucru, având în vedere că prețul unui pix este foarte mic, totuși, aceste costuri mici se adună, iar în final producătorul de pixuri reportează un venit mai mare. Similar, noi, cumpărătorii, plătim mai mult din buzunar iar la sfârșitul anului diferența de preț este deja consistentă, dacă avem în vedere toate produsele de acest tip.

Paradoxal, această situație este în măsură să creeze oportunități de afaceri pentru oamenii inteligenți. Într-o lume în care e tot mai greu să-ți găsești de lucru, prestările de servicii îți oferă șansa unui venit bunișor. Am un prieten care cu asta se ocupă: repară telefoane mobile. Este și pasiunea lui, de mic era preocupat să confecționeze chestii electronice și să repare aparatură stricată. Inițial a lucrat pentru cineva, ulterior și-a deschis, împreună cu un alt prieten, o firmă. Aproape că nu poate face față comenzilor pe care le are! Ideea evident poate fi extrapolată: eu cred că în fiecare domeniu există loc de a face bani pe segmentul de reparații diverse. De ce să nu-ți repari calculatorul, mașina de spălat sau orice alt bun al tău în loc să-ți cumperi unul nou, mult mai scump? Condiția este, firește, ca specialistul care ți-l repară să știe meserie.

Și cum practic toată lumea folosește la ora actuală internetul, promovarea unei astfel de afaceri se poate face foarte ușor. Este cazul celor de la servicio.ro, pe care vi-i prezint în articolul de față. Cum și numele îi spune, site-ul efectuează servicii, și anume de reparații electronice, cu axare pe telefoane mobile. E prezentă toată gama de telefoane acolo, repară orice, în plus se ocupă și de partea de soft. În afară de telefoane, mai repară tablete, laptopuri și chiar alte produse electronice. Băieții au și blog, în care mai publică articole tematice, de exemplu despre diferența dintre lipire și laminare, ca să mă refer la unul din titlurile lor. Iar dacă aveți piese sau telefoane uzate / nefuncționale, le puteți duce acolo și face ceva bani pe ele.

Pe viitor sper să găsesc tot mai multe firme de acest tip, în cât mai multe orașe, inclusiv cu axare pe alte tipuri de electronice, cum ar fi calculatoarele. De exemplu, deseori rateurile pe care începe să le dea unitatea de inscripționare a discurilor optice (CD, DVD etc) se datorează unei decentrări care poate fi rezolvată ușor cu instrumentația potrivită. Până atunci însă, aveți grijă de unde vă cumpărați produsele!

Paturi vs saltele

Nu demult am văzut un film cu Jean Reno, intitulat Vizitatorii. Filmul, o comedie în care un cavaler medieval împreună cu scutierul lui ajung în timpurile noastre, e foarte amuzant și are mult dinamism; mi-a plăcut. Până și titrarea a fost excelentă, contrar așteptărilor (nu l-am văzut la cinema). De exemplu, cavalerul face la un moment dat baie (asta după ce se spălase în veceu) și după ce termină, îi spune scutierului: „Treci și tu în scăldătoare!” Am uitat să vă zic că au făcut baie cu hainele pe ei. Mai departe, când s-au dus să se culce, cavalerul s-a trântit în pat și a spus: „Culcușul este moale.” Deci bine tradus. Dar apropo de culcuș, și cu asta ajung la tema articolului de față, mă gândeam așa în mintea mea oare cum era viața în epoca medievală fără epilatoare, fără becuri și cam pe ce paturi dormeau ei.

Bine, la drept vorbind, paturi cred că existau și pe vremea aia, probabil doar triburile din antichitate dormeau pe rogojini. În plus, sunt sigur că nobilii aveau paturi - opere de artă, cu lenjerie din mătase, satin etc. Ceea ce nu cred c-aveau pe vremea aia sunt saltelele. Saltelele cred că sunt o inovație și totodată o îmbunătățire a paturilor clasice. De ce? În primul rând, sunt mai ieftine. Apoi, sunt mai ușor de transportat. Mai departe, ocupă un spațiu mai mic. În sfârșit, sunt flexibile: le poți monta unde vrei și folosi pentru dormit, pentru relaxare, pentru sport etc (și vă aduceți aminte aici, desigur, de saltelele din sălile de educație fizică ale școlilor). Desigur, există o gamă largă de saltele, cu prețuri pe măsură, la fel cum există și saltele superioare, care au chiar aplicații și efecte terapeutice. Și aici am ajuns la un punct interesant.

Probabil știți cu toții de medcina holistică, adică cea care privește omul ca un întreg. „Mens sana in corpore sano”, spuneau romanii, adică „minte sănătoasă în corp sănătos”, ai grijă de corp și creierul va funcționa la rândul lui în mod optim. Evident că în ziua de astăzi este greu să ne păstrăm sănătatea nealterată, asaltați fiind de atâția factori perturbatori externi, cum ar fi: poluarea sonoră, ritmul accelerat de viață pe care nu-l impune societatea de azi, inhalarea de noxe, serviciul obositor, hrana modificată genetic și supra-saturată de E-uri din marile lanțuri de magazine etc. Totuși, există lucruri pe care le putem face, iar unele dintre ele în mod pasiv, adică fără să alocăm timp sau efort suplimentar pentru asta. Unul din ele este somnul.

Medicii au descoperit că poziția corpului în somn ca și menținerea coloanei vertebrale drepte poate influența în bine starea generală de sănătate. Și cum de dormit dormim oricum cam 8 ore pe zi, adică aproximativ o treime din viață, de ce n-am putea folosi acest timp pentru un plus de sănătate? Dormind pe o saltea special concepută în acest scop, și am auzit că există saltele din diferite materiale, cu ioni de argint, cu mulare pe corp și așa mai departe. În concluzie, studierea acestui domeniu și cumpărarea unei astfel de saltele poate să ne fie de un real folos, dacă într-adevăr este una bună, iară dacă nu, în mod cert nu ne poate dăuna cu nimic. Merită așadar să ne interesăm puțin și de acest aspect, dacă ținem la noi.

Audemars Piguet

Există o poveste despre o fată care a întâlnit o zână ce i-a zis că-i va îndeplini orice dorință. Mai târziu, tatăl fetei respective a murit, bătrând fiind. Atunci fata a fugit la zână și i-a cerut să-i reînvie tatăl, pentru că suferă foarte mult. Zâna i-a răspuns că va face acest lucru după ce fata va găsi măcar o familie care să nu fi trecut prin această suferință. Bucuroasă, fetița s-a dus la toți vecinii ei din sat, dar a constatat că în absolut fiecare casă avusese loc un deces în decursul timpului. Astfel a înțeles că acesta e mersul firii și că cererea ei către zână era nerealistă.

Bătălia omului cu timpul este una al cărei rezultat e cunoscut încă de la început. Cu toții știm că la un moment dat vom muri. De fapt, am putea spune că moartea este un proces care începe încă din momentul nașterii. Cu cât trec zilele, cu atât ne rămân mai puține. Dar dacă nu putem întrece timpul în durată, oamenii au încercat să-l controleze măcar pe cel care se scurge simultan cu ei. Astfel au apărut primele instrumente de măsură temporală, primele calendare, primele sisteme astronomice. Și omul a devenit stăpânul timpului său.

Începând de azi voi avea o nouă rubrică de articole pe Life is Good, intitulată Branduri (sau poate Mărci). De fapt, intenționez să regândesc categoriile existente pe blog, care la ora actuală sunt un fel de talmeș-balmeș; la momentul potrivit voi scrie și un articol în acest sens. Revenind la subiect, brandul pe care îl prezint în această postare se numește Audemars Piguet. Audemars Piguet este un renumit producător elvețian de ceasuri. Originile companiei datează din 1874, an în care s-au întâlnit și împrietenit doi tineri, Jules Louis Audemars și Edward Auguste Piguet. Primul avea pe atunci 23 de ani iar celălalt 21. Împreună ei au pornit o mică afacere de ceasornicari, în care Audemars se ocupa de partea tehnică iar Piguet de vânzări. Succesul nu a apărut peste noapte, dar nu a întârziat mai mult de câțiva ani (proba timpului).

Între 1894 și 1899 compania a produs în jur de 1200 ceasuri, undele dintre ele extrem de complexe (această complexitate fiind un fel de carte de vizită a lor). Până în 1919 firma a continuat să crească și să aibă succes, ajungând să vândă ceasuri altor companii cunoscute, care le rebranduiau și vindeau mai departe. Între 1920 și 1930 vânzările au început să scadă. Acest lucru s-a datorat în principal urmărilor primului război mondial, care s-au dovedit nefaste pentru economia elvețiană. Totuși, în timpul celui de-al doilea război mondial, compania a reușit să reintre pe o pantă ascendentă, proiectând și realizând modele ultra-subțiri de ceasuri cu cronometru. Ulterior, împreună cu Jaeger-LeCoultre, un alt producător de ceasuri de lux, Audemars Piguet a creat cel mai subțire ceas automat din lume.

Un ceas automat este un ceas mecanic al cărui arc se reîncarcă prin mișcările naturale ale mâinii, cu alte cuvinte el nu trebuie tras la sfârșitul fiecări zi. Astăzi acest lucru a devenit un standard, aproape toate ceasurile de mână (deci care nu merg cu baterie) de lux sunt automate. Audemars Piguet a mai produs și alte ceasuri speciale, cum ar fi „ceasuri schelet”, adică ceasuri în care se văd toate rotițele și părțile componente. Cum este cel din imaginea de mai jos, care însă e produs de compania Bréguet. Și a mai produs ceasuri unice, personalizate, pentru diverse nume cunoscute (Jay-Z, Arnold Schwarzenegger etc).

Audemars Piguet este și la momentul de față un nume de marcă în industria ceasurilor. Există desigur multe magazine și în România de unde se pot cumpăra astfel de ceasuri, iar prețul lor este pe măsura calității și a renumelui ce-l poartă. Iar dacă tu, cititorule, te afli cumva în posesia unui astfel de ceas și vrei să îl valorifici, deși acest lucru echivalează cu încercarea de a-ți amaneta sau duce la piață bijuteriile din casă, află că iti poti vinde ceasul aici!

Produse... prea ieftine

Tocmai am intrat pe un site cu numele abelino. Din ce se vede în imagini și categorii, este un magazin online cu produse pentru copii. Adică avem în stânga un meniu cu: accesorii, băieți 0-24 luni, băieți 3-6 ani, fetițe 0-24 luni (pentru că de la 7 ani în sus băieții devin bărbați), fete 3-6 ani, grădiniță, jucării etc. Și sunt niște poze cu copii, și faviconul e în temă. Dar la produse... văd un Canon EOS 5D. Care-i un aparat foto DSLR, adică ceva adevărat să zic așa. Iar la preț... RON80! Bun, mă uit mai atent, deschid pagina produsului, caut după ceva chițibuș, poate ăla e un cod special, poate îl primești în plus la o anumită comandă, nu văd nimic. Descrierea produsului - seacă, în limba engleză. Și conchid că este vorba de un aparat de jucărie, pentru copii.

Revin pe pagina principală și mă uit mai jos, unde văd... un all-in-one Apple. Adică un calculator cam de forma unui monitor așa. Care costă, țineți-vă bine, 90 de lei! Și cu ecran de 30". :) Așa că am purces la a deschide pagina Despre noi, să văd ce hram poartă autorii site-ului, și am putut citi clasicul mesaj „Lorem ipsum dolor sit amet...”. Pentru cei care nu v-ați prins, site-ul este abia deschis, încă n-au afișat produsele, ce au acolo e de test, să vadă cum arată. Lucru care se poate constata de asemenea din numărul de like-uri pe care le au pe Facebook: cinci mari și frumoase. Să le urăm să crească.

De ce să crească? Pentru că sunt în faza de bebeluș acum, și de obicei așa îi spui unui copil mic, să crești mare! Și poate pentru că m-am săturat de magazine cu scule și unelte și vreau să văd site-uri care se preocupă și de cei mici. Care le oferă jucării adecvate vârstei lor și educative. Pentru că World of Warcraft, Farmville și Counter Strike nu sunt jocuri eduative. Copiii au o naturalețe, o gingășie și o vitalitate uimitoare. Jocurile lor spontane sunt o expresie a jocului divin al vieții. Același lucru îl putem observa și la puii de animale. Uitați-vă de exemplu la puii de pisică sau la cățeluși; toată ziua s-ar juca. Dar acea joacă este tonifiantă, naturală, cumva sănătoasă, în acord cu vârsta și creșterea lor. În schimb, lumea virtuală (în care putem include jocurile pe calculator, rețelele sociale și altele) pe care tehnologia o face posibilă introduce un alt fel de joc, unul malefic, unul care acaparează atât mințile tinere cât și pe cele ale adulților și le înlocuiește viața reală cu un miraj frumos colorat. O fata morgana.

Deci nu știu exact cu ce se va ocupa acest site dar știu că el îi va ține multe ore ocupați pe micuții voștri, dacă aveți deja copii. Asta dacă nu cumva magazinul se ocupă cu haine pentru copii, că văd și o rubrică cu încălțăminte. Sau poate e ceva mai complex, un fel de aici găsiți de toate pentru copilul vostru, de la cămăși, hăinuțe, adidași, chipiuri și până la biberoane sau jocuri de puzzle. Văd branduri ca Wendy și Disney afișate pe site, vorbim și de entertainment? Poate desene animate. În orice caz, site-ul nu are o descriere clară, așa că îl trec deocamdată la capitolul surprize surprize. Sunt curios cum o să se prezinte după deschidere...

Original și uniform

Tema originalității este una din temele mele favorite. În esență, ea are la bază ideea că fiecare dintre noi este o ființă unică, originală, cu o personalitate și individualitate proprie, diferită de a oricărui alt om. Acest lucru se poate vedeea de exemplu la amprente. Nu există doi oameni cu aceeași amprentă, fiecare are trăsăturile palmelor diferite. Mai nou, acest lucru se poate vedea și la iris, și probabil aveți deja exemple, chiar dacă în filme, de acces într-o anumită instituție pe bază scanării ochiului (irisului). De fapt, probabil nu există nicio parte a corpului nostru perfect identică cu o altă parte a corpului unui alt om. Și dacă la nivel corporal suntem unici și irepetabili, la fel trebuie să stea lucrurile și la nivel psihic, afectiv, emoțional etc.

Din păcate, trăim într-o societate de consum care tinde să ne uniformizeze. Tuturor ne este propusă o aceeași valoare universală - banul - care ar trebui să joace același rol și să fie dorită de toți. Ne îmbrăcăm cu haine produse pe bandă rulantă, pentru a merge la un job la care merg o serie de alți oameni, făcând exact ceea ce facem și noi, zi după zi, an după an, până când eventualele asperități care ne particularizau, eventualele dealuri ale spiritului se nivelează în marea plată a somnului general, din care nu răzbate nici o rază de conștiință. Apropo, vă plac metaforele mele? :)

De-a lungul timpului (ultimele câteva luni, să fiu exact) am tot prezentat, aici și în alte părți, diverse site-uri cu diverse produse. Ele însă cam toate se înscriau în acest trend al uniformizării. De aceea îmi face plăcere să vă prezint acum un site care, într-un anumit fel, încearcă să rupă ritmul și să îți dea sentimentul că ceea ce ai cumpărat este mai mult decât un număr serial pe spatele tricoului tău, că obiectul respectiv te definește și diferențiază de alții. Chiar dacă sunt totuși obiecte simple, de uz comun, ca: ceasuri personalizate, stick-uri USB cu forme sau gravuri ingenioase, sepci personalizate, lumânări de relaxare sau chiar cani personalizate.

Dacă merită sau au prețuri avantajoase sau vi se par frumoase și interesante, asta rămâne ca voi să decideți. Eu zic însă că sunt cumva diferite de restul produselor.

Jocul vieții

Pe vremea când eram eu copil, aveam o colecție impresionantă de puști și pistoale, pe care le distribuiam cu generozitate prietenilor mei când ne jucam de-a ce ne jucam noi. Un fel de chestii cu împușcat, jocuri copii 10 ani, sau mai bine zis băieți, aveam și Hoții și Polițiștii, Cowboys și Indieni, e interesant cum începe să se structureze mintea copilului pe coordonate polare la acea vârstă. Și deci la mine era rezerva de jucării, 20 sau 30 câte erau, le împărțeam la toți, ne jucam, le strângeam la loc, 15 sau 25 câte erau. :)

Astăzi mă gândesc arareori la momentele respective. Poate pentru că odată cu creșterea și maturizarea, viața îți oferă alte provocări cu care să-ți ocupi timpul, sau aș putea spune că alte jocuri. Fiecare vârstă are jocurile ei. Apropo de asta, era un citat frumos, pe care îl redau oarecum din memorie:

Copilul răde: Înțelepciunea și iubirea mea e jocul.
Tânărul cântă: Jocul și înțelepciunea mea e iubirea.
Bătrânul tace: Iubirea și jocul meu e înțelepciunea.

Când voi avea copii, îi voi lăsa să se bucure de copilăria lor. Voi încerca să nu le impun reguli rigide pe care ei să nu le înțeleagă și să nu le creez false modele sau prejudecăți. De ce nu-i bine să joci jocuri 3 ani la 3 ani? De ce nu-i voie să țopăi de colo-colo când ești copil, cum spun unii adulți care-și ceartă odraslele? Când să țopăie, la 50 de ani? Un pom sădit prost, legat de un suport înclinat, va crește și el pe acea direcție și va rămâne înclinat toată viața. Așa că eu vreau să-mi las viitorii copii să crească liber. Iar când o să le cumpăr jucării, n-o să caut Zuma sau Counter Strike pe net. O să caut de exemplu jucarii 10 ani. Pentru că merită mai mult decât o viață falsă.

La vita e velo

Probabil vă e familiar titlul filmului „La vita e bella” („Life is Beautiful”, „Viata e frumoasă”). În mod cert, vă este cunoscută expresia „Life is Good”, care desemnează blogul de față. Am observat că și celor de la LG le-a plăcut ideea acestui blog, ei preluând uneori expresia și trăgând un zâmbet peste sigla lor. Dar de „La vita e velo” ce ziceți?

Eu zic că sună mișto. Site-ul respectiv este de fapt un magazin bicicletele. Pentru că da, velo înseamnă bicicletă, deși eu habar nu aveam înainte să caut pe Google. Pe mine velo mă duce cu gândul la velocita, care înseamnă viteză. Cât de mare viteză poți prinde cu o bicicletă nu știu, probabil 40-60 km/h, depinde și de înclinația terenului, calitățile tale fizicie și, evident, tipul bicicletei respective. Evident că la viteză n-o să bați un automobil. La fel, n-o să poți circula lejer iarna, pe un carosabil plin cu zăpadă și în bătaia vântului. Dar acestea două cred că sunt singurele puncte slabe în comparația bicicletă - mașină.

Pe mine mă atrage tot mai mult ideea achiziționării unui vehicol pe două roți. Din câteva motive simple. În primul rând, într-un oraș aglomerat poți ajunge la destinație mult mai repede decât cu o mașină. În al doilea rând, prețul unei biciclete este foarte mic în comparație cu al unei mașini. Mai departe, întreținerea lor costă practic zero, nu consumă carburant și sunt ușor de reparat, respectiv piesele componente sunt ieftine. În sfârșit, ajută la menținerea tonusului muscular și a sănătății, mai mult, fără a polua atmosfera cu noxe.

Sigur că există și acolo diverse modele și branduri, puteți lua ceva de concurs sau doar de deplasare, mai nou există și pliabile. Indiferent însă ce vă doriți, pentru voi sau pentru cineva din familie (soție, copil), dați un search pe Google după magazin biciclete in Bucuresti La Vita e Velo și cu siguranță veți găsi tot ce aveți nevoie.

Cu ghetuțele prin online

Știți bancul cu râdem, glumim dar nu părăsim incinta? Așa și noi aici. Râdem, glumim dar din când în când mai prezentăm chestii utile. În acest articol o să vă vorbesc despre un magazin de haine și o să mă refer mai ales la ghete și pantofi de damă. Ce ați putea câștiga intrând acolo? Păi hai că vă spun. În primul rând, se apropie iarna, așa că nu strică să vă luați niște ghete sau cizme frumoase, ori să vi se facă drept cadou de sărbători, îl trageți de mânecă pe EL și îi arătați articolul ăsta. :) Deci vine iarna. Pentru că nu, până acum nu a fost iarnă, până acum a fost doar un fel de toamnă. Eu unul sper să nu avem zăpadă decât de sărbători și-n rest să fie cald, dar n-am pile la meteo. În al doilea rând, se apropie Black Friday, deja unele magazine „serbează” așa că nu se știe niciodată ce vă puteți găsi avantajos în perioada asta.

Dar al treilea și cel mai tare motiv îl reprezintă prețurile. Pentru că intrând pe pagina lor de pantofi dama piele, vedem sume care încep de la 33 de lei! Pe bune, ultima dată când am fost în piață am văzut prețuri și mai mari la încălțăminte, iar aici sigur nu-s făcute pe vapor, nu? Iată mai jos câteva modele de pantofi cu prețuri cuprinse între 59 și 89 de lei:

Sunt 360 de produse din categoria asta, nici n-am stat să mă uit la toate, am luat ce mi-a sărit în ochi, aproape la întâmplare. Nu stau mai prejos nici la secțiunea de ghete piele, unde puteți alege între nu mai puțin de 422 de modele și variante. De data asta nu vă mai pun poze că le vedeți voi, trebuie doar să dați click pe linkul anterior.

miniPRIX, căci așa se numește site-ul în cauză, are un aspect foarte drăguț și un meniu ușor de urmărit și folosit. Sus aveți categoriile principale de articole vestimentare, cu subcategorii, frumos grupate și afișate, iar în stânga aveți filtre corespunzătoare categoriei la care vă aflați, filtre cu care de exemplu puteți afișa doar articole de bărbați sau de femei, cu prețuri doar între anumite valori, de anumite dimensiuni șamd. Totul simplu, frumos, curat, elegant, fără lucruri în plus, care nu sunt necesare. Site-ul se încarcă repede.

Cam asta a fost sugestia de acum, sper să vă placă și dacă vă cumpărați ceva de acolo, nu ezitați să ne lăsați aici un comentariu cu impresiile despre produs. Happy shopping!

Întinde-te cât ți-e plapuma!

Azi mi-am amintit de-o chestie oarecum măgulitoare pentru mine. Nu cu mult timp în urmă, o tipă pe care o cunosc mi-a transmit indirect, sau mai bine zis i-a spus sorei mele c-a avut un vis. Până aici nimic ieșit din comun, doar toți visăm. Atâta că visul respectiv era cu mine. Ceea ce mno, la o primă vedere iar nu-i ieșit din comun, că și eu îi visez pe mulți. Doar că-n visul ei, eu mă băgam în pat cu ea și trăgeam plapuma peste noi. Ceea ce, cum să vă spun, dacă m-ați cunoaște ați zice iarăși că nu-i nimic special ca o fată s-aibă vise de-astea cu mine, se justifică. Problema fiind că respectiva fată era și cu remorcă după ea. Adică măritată.

Revenind însă din reveria acestor amintiri, în articolul curent voiam să vă spun că există două moduri de a promova ceva, sau că reclamele se împart în două mari grupe. În prima grupă intră reclamele de tip prompter, anunț, documentar. Aici informația este prezentată în mod direct și chiar abrupt am putea spune. Firma cutare, instalăm termopane de următoarele dimensiuni, orarul nostru este. Magazin central, comercializăm perne Salterra, oferim reduceri de Black Friday. Cioban, vând oi, rog discreție. Etc. Informațiile din această categorie se adresează strict celor interesați de termopane, perne, oi și nu au altă valoare (de exemplu literară) în afara mesajului direct pe care îl transmit. Câteodată însă, acesta este destul de eficient:

Și mai există un tip de reclame, cele care încearcă să ți se „bage sub plapumă”, să te încânte și să se cuibărească în inima ta, de unde să nu mai iasă. Ele vor fi, așa cum vă puteți aștepta, mult mai eficiente decât cele de primul tip, dar și mai costisitoare. De exemplu, dacă vindem saltele, paturi sau perne, am putea croi o poveste pe marginea lor. Le-am putea asocia cu proverbul din titlu, sau am putea imagina un mic joc de cuvinte care să se întipărească în mintea cititorului. Am putea desena în pat conturul unei fete care ne așteaptă. Pentru că, desigur, tipa din primul paragraf (care ne visase pe amândoi sub plapumă) tocmai văzse noile pilote Salterra pe care mi le cumpărasem... și astfel, din dragoste pentru ele, a fost dispusă să se sacrifice.

La ora actuală internetul românesc este, dacă tot am dat-o pe perne, plapume și paturi, ca o rogojină tare, plină de asperități. Poate cu timpul vor învăța că așezând câte o pătură pe ea, apoi o saltea, dându-i o formă și o culoare, lumea se va simți în sfârșit tentată să se așeze...

Primele amintiri

Ducându-mă cu gândul în trecut, îmi aduc aminte de „aventurile” în care mă angajam cu părinții prin oraș. Că a merge prin oraș la vârsta aia era o aventură. După o sută de metri ziceam, atât eu cât și sora mea, că ne dor picioarele și voiam în brațe. :) Mai departe, țin vag minte că pe la 4 ani mi-au zis părinții că acum am patru ani, și respectiv îmi amintesc prima duminică când am realizat că mama și tata nu lucrează duminica. Asta era pe vremea lui Ceaușescu; dacă nu știți, pe atunci sâmbăta se lucra.

Dar cam atât. Mai exact, nu țin minte prima dată când am spus „mama”, și nici primul pas făcut, sau prima căzătură. Nu țin minte prima fată care s-a ocupat de noi, și nici rudele sau prietenele mamei care, am înțeles apoi, ne cocoloșeau și ne cumpărau tot ce ne doream. Iar dacă mă întrebați de produse bebelusi, ce mâncam, ce haine aveam, ce altceva ne dădeau ai mei, evident că n-aș putea să evoc și să vă povestesc. După cum nu rețin nici cărucioarele pe care le-am stricat plimbându-ne în ele, iar dacă aș da acum o căutare pe Google după magazin carucioare copii, nu mi-aș aduce aminte nici să văd cărucioarele în față. Tot ce vă pot spune e că rețin clar că m-am născut într-o zi însorită de vară. Dar mai departe, e ceață. :)

De fapt, memoria umană are limitele sau mai bine zis particularitățile ei. Noi credem că o cunoaștem, și în general noi credem multe cu privire la noi și la cât de bine ne cunoaștem și înțelegem. Dacă vă întrebați ce-ați făcut acum un an la data de azi, de dimineață până seara, mai știți? Memoria nu funcționează așa cum ne-am aștepta, iar acest lucru a fost valabil atât la noi cât și la cei care acum sunt bebeluși. Diferența este că acum, apropo și de faptul că l-am menționalt pe nenea Google, acum avem la dipoziție tehnologia modernă. Acum putem face poze. Așa că, peste ani și ani, copiii noștri (asta după ce vom ajunge acolo,adică să avem copii, evident) se vor putea admira în imagini vii sau chiar în filmulețe, alături de șosetuțele, păpușile, accesoriile port bebe și ce mai aveau ei la vârsta când încă gângureau. Fie și numai pentru asta, tehnologia aduce cu ea unele avantaje.

Care sunt primele voastre amintiri?

Tic-tac

A intrat în birou sigur pe el și s-a așezat pe scaunul din fața ei cu lejeritatea celui care parcă ar știi dinainte rezultatul întrevederii. Privirea, gesturile, atitudinea corporală, fermitatea și calmul cu care articula cuvintele, toate vorbeau de la sine, certificând dincolo de orice CV-uri sau recomandări exterioare cei peste 15 ani de experiență în manageriat, vânzări și semnarea de contracte. Despre ce era vorba de data asta? Tipul comercializa ceasuri. Și nu orice fel de ceasuri, ci Ceasuri Fossil.

Poate dacă ar fi fost vorba de alte aparate cu ecran, cum ar fi tabletele, n-ar fi fost nevoie să se deplaseze până acolo, ar fi fost de ajuns o discuție telefonică. În fond, trăim în era informației globalizate și accesibile la un click distanță, eră în care telefoanele s-au extins cu un mic „creier”, devenind inteligente, iar calculatoarele s-au micșorat până la dimensiunea la care încap într-un buzunar. Să vinzi astfel de gadgeturi, n-ar fi fost o problemă. Dar cine mai cumpără astăzi ceasuri? Și nu orice tip de ceasuri, căci Fossil este o marcă renumită, cu produse de calitate, comparabilă cu Casio sau alte branduri similare. Și, în mod evident, prețul lor era pe măsură.

Acestea erau gândurile care-i treceau involuntar prin cap (pentru că, spre deosebire de alte blonde, ea chiar gândea) în timp ce-l privea cum îi vorbește. Acceptase întâlnirea mai mult din complezență, gândindu-se să îl refuze rapid, în primele 5 minute. Dar bărbatul avea o cadență a vocii aparte, care te fermeca. Dacă s-ar putea să facem o analogie între litere și notele de pe portativ, între cuvinte și tonuri muzicale, atunci vocea lui era un tango pe care ea demult nu-l mai încercase. Așa că îl asculta, ca vrăjită, articulând din când în când unele cuvinte și spunându-și în gând: „Îl mai las încă 5 minute... în fond, nu-i frumos să-l refuz așa de repede”. Era, oricum, ultima ei întâlnire din acea zi.

Dar ascultându-l și privindu-i magia corpului și a dicției perfecte, ceva a început să se schimbe în convingerile ei legate de acel contract. Și, ca și cum i-ar fi simțit ezitarea, bărbatul a început să coboare vocea, dându-i o intonație vibrantă, sacră. Treptat, în afară de cuvintele lui aproape șoptite, în încăpere s-a așternut un fel de liniște, astfel încât ei i se părea că-i poate auzi până și respirația, un dute-vino regulat, inspir, expir, care a început să-i stârnească emoții profunde și interzise. Ritmul acesta constant o cufunda ca într-o transă; și-a dat seama curând că are nevoie de niște apă rece pe față, dar era incapabilă să se ridice sau să opună vreo rezistență. După un timp, el și-a ridicat mâna și s-a uitat la ceas. Și atunci și-a dat seama care era sursa acelui ritm, al acelei cadențe. Nu, nu era inima lui. Tic-tac-ul provenea de la ceasul de mână, frumos, elegant, plin de rafinament, dându-i o notă de distincție și masculinitate.

Peste 10 minute bărbatul ieșea din birou cu zâmbetul pe buze. Încă o afacere reușită...

(sursă foto: pagina din link)

Vrei un calculator gratis?

Un titlu alternativ al acestui articol ar putea fi: Cea mai tare ofertă de Black Friday din domeniul IT. Nu știu însă dacă e corect spus „de Black Friday”, deoarece un banner de pe pagina lor principală ne informează că la ei e Black Friday zilnic. Și de data asta, prețurile par să le susțină afirmația. Despre ce site e vorba? Dragilor, îmi face mare plăcere să vă fac cunoștință cu IT-SH, un site care se ocupă exclusiv cu comercializarea de produse IT second hand și refurbished, de unde își și trage inițialele. Și având în vedere că eu sunt un utilizator (de PC) educat, credeți-mă pe cuvânt când spun că sunt ieftini.

În primul rând, să facem câteva observații. Un calculator second hand nu este obligatoriu folosit. Adeseori unele PC-uri sunt returnate de către clienți pentru defecte minore (de exemplu e sărită vopseaua de pe un colț) ori pur și simplu pentru că clientul se răzgândește (și uneori are dreptul s-o facă în prima lună sau ceva de genul, no questions asked). Alteori, unele PC-uri sunt returnate de o instituție care tocmai și-a făcut un update, deși ele n-au fost folosite decât câteva zile. Ori pur și simplu rămân pe stoc și apar altele noi din aceeași serie. În astfel de cazuri PC-urile se resigilează și se vând ca refurbished. Că nu au nicio problemă, vă poate spune și faptul că IT-SH vi le dă cu 12 luni garanție, fix ca la un calculator nou.

Cât costă un astfel de PC? Aici e șmecheria, pentru că primești o sculă beton, de firmă (și mă refer la mărci ca IBM, HP, Fujistsu Siemens etc), cu piese făcute pentru ei, la un preț mai mic decât îți cumperi un calculator nou aici, care prin comparație e vai de capul lui. De exemplu, pe mine mă foarte tentează DELL-ul din imagine, care-i un simplu Core 2 Duo (E8400, cu suport pentru virtualizare: VT-x și VT-d, lucruri de care am nevoie), 4 GB RAM, hard de 250 GB, GeForce 8600GT, inscriptor de DVD-uri, și pentru că este DELL vă spun că-i silențios și-n plus îi adăugați un hard nou în 30 de secunde, fără să-l scoateți din priză sau să desfaceți vreun șurub. Ei, cât costă? 750 de lei, cu tot cu TVA. Și țineți cont că am ales aproape cel mai tare model de Core 2 Duo care s-a produs, altfel găsiți PC-uri dual core la 300 și ceva de lei.

Dar, după toată această pledoarie în favoarea prețurilor mici, ce-ați zice dacă v-aș spune că vă puteți face cu un calculator gratis? Da, am lăsat partea cea mai bună la sfârșit. Magazinul în cauză are și un blog, care-i blog în adevăratul sens al cuvântului, întreținut activ, cu postări diverse despre tehnologie (și nu autopromovare!), unde suntem informați că dacă scriem pe blogurile noastre un articol despre ei, și îl trecem acolo la comentarii, putem câștiga unul din cele 10 premii puse la bătaie, în valoare totală de peste 4000 de lei. Și ați ghicit, toate cele 10 premii sunt calculatoare! Concursul a început pe 1, se termină pe 30 iar câștigătorii vor fi anunțați în 5 decembrie. Regulamentul e simplu, câștigă cei care iau cele mai multe voturi pe Facebook, vă puteți invita liniștiți prietenii și fanii să vă voteze cu ambele mâini. Și nu știu zău dacă am numărat vreo 20 de participanți până acum...

Așa că primul lucru pe care vi-l recomand să-l faceți, înainte să vă ridicați de pe scaun sau de unde mă citiți, este să puneți mâna pe tastatură și - nu, nu să-mi lăsați un comentariu, ci să compuneți un articol. Și să-l înscrieți în concurs. Și să-mi trimiteți mie PC-ul vechi (sau nevasta) după ce câștigați un premiu. :) Multă baftă!

3 accesorii indispensabile pentru orice skior

(autor articol: Rozina Csaszar)

Andrenalina se ridica la cote tot mai mari, corpul se relaxeaza complet, iar dorinta de a „incerca” partia este tot mai mare. Acesta este sentimentul cu care ne confruntam acolo sus, la altitudinile ridicate din statiune, in care zgomotul din oras este din ce in ce mai indepartat. Astfel, iarna este anotimpul care ne promite sporturi de sezon palpitante, in care distractia este asigurata pe partia de zapada.

Cu siguranta, sunt foarte multe persoane pasionate de ski, care de abia asteapta deschiderea sezonului pe partie. Cu toate acestea, orice skior are nevoie de un echipament corespunzator inainte de a se aventura pe partia de ski. Daca sunteti o persoana pasionata de acest sport, atunci asigurati-va ca va achizitionati din timp 3 accesorii indispensabile: skiuri de la sportaddict.ro, clapari schi si bete.

1. Skiuri potrivite

Orice skior are nevoie de skiuri profesionale, potrivite nivelului sau de experienta. O alegere potrivita cu siguranta va contribui la eficienta si performanta pe partia de zapada. Doi factori in functie de care alegem skiurile ideale sunt inaltimea si greutatea utilizatorului pentru skiatul de agrement sau profesionist. Va oferim skiuri de la sportaddict adaptate in functie de orice membru al familiei, pentru ca distractia de pe partie sa fie gustata din plin!

2. Clapari schi

Alegerea ideala de clapari schi se face dintr-un magazin specializat in echipamente de iarna. Marimea este unul dintre criteriile dupa care ne ghidam in procesul de achizitionare, atat pentru skiorii amatori cat si pentru cei profesionisti. Apelati la o pereche de clapari schi in functie de nivelul de experienta si performanta, pentru a face alegerea cea mai buna. Va invitam sa consultati oferta de clapari schi disponibila pe SportAddict!

3. Bete schi

O pereche de bete schi este esentiala in alunecarea pe partia de zapada si in viraje. Acestea se alege in functie de lungimea skiorului si nivelul de experienta in acest sport. Pentru a face alegerea ideala, apelati la un specialist care sa va ofere informatii despre bete schi de calitate, potrivite pentru voi.

V-am trezit apetitul pentru ski? Sezonul de iarna este din ce in ce mai aproape, asadar va dorim distractie placuta!