Amintiri din tinerețe

În acest articol o să vă povestesc ceva despre mine. :)

Se zice că perioada studenției e cea mai mișto perioadă din viața unui om. N-aș putea să infirm, dar nici să susțin foarte tare: pentru mine e mișto și perioada asta. În orice caz, studenția mi-am început-o mutându-mă la Cluj, eu fiind ardelean de felul meu. Și primul lucru care a trebuit făcut a fost căutarea unei chirii. Am găsit chirie, de fapt părinții mi-au găsit ca să fiu corect, la o babă, undeva în Gheorgheni, dacă știți cartierul. Avea un apartament frumos, cu două camere, dar nu decomandate. Ceea ce era cam nasol, că pentru a ajunge în camera ei, baba trebuia să treacă printr-a mea. Și mno, nu aveam prea multă intimitate.

Băbuța respectivă era destul de simpatică așa. Avea televizor, la care se uita. Pe televizor se dădeau și știri, la care din nou se uita. Dar de înțeles, mai greu. De exemplu, a fost mai demult o fază în care un ministru a declaract ceva de genul că câțiva directori, politicieni, patroni de trusturi media etc sunt aserviți unor interese străine. După care a plecat în străinătate, fără a da alte explicații. Ministrul, zic (parcă Severin era). Și bineînțeles, presa a început să facă vâlvă, că ce declarații-s ăstea, că de ce n-a zis mai clar, că să dea detalii etc. Și baba vedea ea vâlva dar nu prea se dumirea ce și cum, și mă tot întreba. La un moment dat, ca s-o scot la capăt, i-am răspus că Severin i-a acuzat pe restul că sunt spioni. La care ea a exclamat edificată: „Gata, acum înțeleg! Știu desrpe ce-i vorba. Își riscă mult viața spionii ăștia. Am văzut filme cu spioni...”

Mai era o chestie, legată de locuința respectivă. Și anume că ușa de la intrare avea două încuietori: zarul și iala. Eu am primit doar cheia de la ială. În general n-au fost probleme. În particular, baba uneori mai ieșea prin oraș la cumpărături, e drept că rar, și atunci închidea ușa apartamentului cu ambele chei. Iar eu stăteam afară până venea ea. Ceea ce înseamnă și că eram permanent cu ea în locuință. Vă dați seama că n-am stat mult acolo și mi-am căutat o altă chirie. Și a doua oară am nimerit mult mai bine.

Problema chiriilor nu-i deloc simplă într-un oraș mare, cum este de exemplu Clujul, unde prețurile pentru un imobil urcă undeva la nivelul stratosferei. Iar pentru cei care de exemplu locuiesc în București, probabil depășesc atmosfera terestră. :) În orice caz, pot spune și c-am fost de cealaltă parte a baricadei, cel puțin vreo trei săptămâni așa, când m-am angajat la o agenție imobiliară. Angajat e cam mult spus, de fapt n-am semnat niciun act, mai mult munceam benevol, alături de niște foști colegi de liceu cu care m-am reîntâlnit acolo. Plata ar fi fost pe bază de comision din contractele realizate. N-am semnat niciunul (deși am fost la mustață) dar am câștigat experiență în domeniu. Și am împânzit orașul cu bilețele, așa se făcea, la ofertele noastre imobiliare (luam blocurile unui cartier la rând și umpleam poștele de fluturași). Vorba aia, decât să stai degeaba, mai bine lucrezi degeaba.

Azi am înțeles că nu mai merge așa, că e nevoie de ceva atestat sau școală pentru a deveni agent imobiliar. Sigur că mai nou există și alte oportunități, odată cu extinderea internetului. Tot la fel de sigur că cei care sunt închistați într-un mod de gândire vechi, „clasic”, nu le fructifică și sfârșesc prin a da faliment. O agenție imobiliară astăzi, de fapt o afacere astăzi, oricare ar fi ea, implică partea de online, implică socializare, implică informare (știri, bloguri), implică o platformă virtuală (pe net) șamd. Ce vreau să zic? Păi să luăm un site în domeniu: aisiel.ro. Au site, tocmai i-am pus link. Au blog, ușor accesibil, din meniu. Blogul înseamnă blog, e pe platforma WordPress, are tema lui proprie, și se scrie pe el (cei care aveți bloguri de formă, aveți aici încă un pont). Și au pagină pe Facebook. Acuma, habar n-am dacă oferă prețuri competitive sau servicii minunate, dar simplul fapt că știu a se promova le aduce mai mulți potențiali clienți.

Astăzi prețurile au coborât la apartamente și chirii. De înțeles, cu criza. Dar ca să-ți cumperi ceva, tot ai nevoie de foarte mulți bani. Deocamdată, sunt la capitolul cu strângerea acestor bani. Dar vă pot spune că cel puțin am lucrat în domeniu. :) Și am învățat și unele cuvinte noi, cum ar fi samsar. Despre acestea însă, poate într-un alt articol...

Am dat în mintea copiilor

După cum ați putut observa, în ultima perioadă a apărut în fiecare zi câte un articol nou pe Life is Good. Astăzi încă n-a apărut, parțial pentu că am fost ocupat cu altele. În plus, vreau să revăd articolele scrise aici și să restructurez puțin blogul. Dar, pentru că nu pot să vă las fără material de citit, o să vă povestesc ce-am pățit azi. Adică n-am pățit nimic, relax, dar l-am văzut pe un coleg de la job jucând Warcraft 3. :D Ceea ce mi-a readus în memorie amintiri demult uitate. Și, dacă n-aș fi fost ocupat, cred că bănuiți ce activități aș fi desfășurat azi.

Dar nu-i nimic, că mâine (dacă am vreme) instalez jocul pe un hard nou și poate după aia vă pun poze. :) De ce pe un hard nou? Pentru că jocurile mai pot să fie virusate, iar pe calculatorul ăsta nu mă risc, că fac bani cu el și am date și alte chestii care mi-s utile. Numa' bine, am un hard mai mic pe care-l țin degeaba, așa că îl pot folosi la asta, dacă se infectează îl formatez. Până atunci însă, probabil o să mă mulțumesc să încerc jocuri dumb în browser, gen mahjong, ca cele de aici. De fapt, nu-s neapărat dumb, că anul trecut am găsit două foarte mișto, gen strategie (tower defense). Poate voi scrie despre ele, dar nu aici. Apropo:

Deci pe jocuri-gratis.ro, care are categorii cu jocuri de colorat, Barbie și de gătit, găsim reclame la Banca Transilvania. Păi vedeți de ce nu-mi pun eu Google Adds pe bloguri? Că oricât de în mintea copiilor aș fi dat, n-am ajuns încă acolo. Google, our smart choice for advertising... Și cu asta văd că e trecut deja de 0 noaptea, deci tot n-am postat azi, că am postat mâine. Adică azi, că deja azi e mâine. În fine, înțelegeți voi. Feel free să comentați, hopefully într-o formă mai coerentă decât ce-am scris eu aici... :)

M-am cam săturat, fraților

De o vreme încoace, oriunde intru pe net, dau de reclama la tocmai.ro. Care-i ceva site popular de anunțuri, nimic de zis, dar pe mine ca webmaster mă enervează anunțurile lor. Nici măcar văru' din reclame nu cred că-i ales bine, pe mine mă sperie tipul. Zici că imediat se apucă să strige sau să facă ceva dubios. Eh, glumesc. Ideea e că modul ăsta de a-și face reclame agresive prinde la o anumită categorie de internauți, respectiv fix la aia din targetul lor. Dar are darul să-i enerveze teribil pe ceilalți, printre care mă număr și eu.

Și apoi nici nu-l recomand. Eu personal n-am cumpărat niciodată printr-un site de anunțuri generalist. Din punctul meu de vedere, sunt atâtea anunțuri care se pot face, atâtea lucruri care se pot vinde și cumpăra, din atâtea domenii, încât este greu să faci un site generalist care să fie bun și mai ales potrivit pentru toate. De exemplu, să zicem că mă interesează o mașină nouă, sau o piesă de mașină, sau o motocicletă, în orice caz, ceva din domeniul auto. Păi decât să intru pe Tocmai, mai bine intru pe un site de anunturi pentru masini, cum este cel din link. Că și acolo am harta țării, fix ca pe Tocmai. Și posibilitatea de a căuta anunțuri care îndeplinesc anumite condiții sau de a posta un anunț gratuit, idem.

Un site specializat pe un anumit domeniu poate fi făcut mult mai bine decât unul generalist. De ce? Păi în primul rând, pe Autodel (site-ul din linkul de mai sus) găsești numai anunțuri cu mașini. Adică fix ce te interesează. Pe Tocmai găsești anunțuri din toate domeniile, și trebuie să le filtrezi, majoritatea sunt pentru tine spam. Pe Tocmai ai o categorie mare Auto cu 5 subcategorii. Pe Autodel ai filtre pentru tipul vehicolului, marca lui (numele mașinii: Mercedes, BMW etc), an fabricație, model, transmisie, caroserie, combustibil etc. Pentru că fiind un site destinat exclusiv domeniului auto, au putut implementa categorii și subcategorii mult mai specializate decât cei de pe tocmai.ro, care nu se pot extinde foarte mult, deoarce pe lângă mașini ei au acolo și imobiliare, și locuri de muncă, și electronice etc.

Situația nu-i specifică doar automobilelor. Orice ai vrea să-ți cumperi, este mai bine să cauți pe un site specializat decât generalist. Iar asta se aplică inclusiv la lucrurile pe care le cumperi noi, deci la magazine online. Vrei un calculator? Nu-l lua de la Flanko sau de la eMAG... intră pe un site care se ocupă exclusiv cu calculatoare. Și ei vor avea și experiență mai bună, și cunoștințe mai solide în domeniu, și oferte mai diverse și mai flexibile...

Moda lemnului

Sunteți la curent cu tehnologia? Eu așa și așa. Vă pot spune de exemplu că în ce privește calculatoarele (apropo de care chestie, nu-i curios cum termeni împrumutați din engleză, ca cel de computer, au ajuns să cedeze treptat locul omologilor lor românești?), a apărut de ceva timp un suport nou de stocare a datelor, și anume SSD (solid state drive). Da, pe baza lui funcționează stick-urile voastre USB și da, veți auzi tot mai mult de el pe viitor. Dacă mă întreabă cineva care-i diferența dintre un SSD și un HDD (disc dur), o să-i spun că e ca și cum ai compara lemnul cu piatra. Discul clasic (hard disk) este lemnul: funcționează pe baza unor componente mecanice (care se mișcă), e predispus la a se strica mai repede, se fragmentează la scriere. În schimb, SSD-ul nu are aceste probleme. Totuși, deoarece abia am descoperit piatra iar până acum nu am construit decât din lemn, va mai dura ceva până când piatra va deține supremația. E o tehnologie superioară dar insuficient dezvoltată.

Din păcate pentru explicațiile mele, analogia pare să funcționeze tot mai puțin cu trecerea timpului. Adică da, la început s-a construit din lemn, apoi a apărut piatra, betonul, cimentul și celelalte derivate. Pentru ca astăzi... să începem să construim iarăși din lemn? E plin deja de site-uri cu case ecologice, se face publicitate la ele, case-din-lemn.eu e un exemplu în acest sens. Sunt de acord că-i mult mai fain să simți miros de lemn decât aparența unui miros de praf și piatră (că piatra de fapt nu miroase), după cum e mai mișto să petreci un weekend într-o cabană decât într-un hotel luxos. Dar nu știu dacă mi-aș face o casă din lemn pentru locuit permanent în ea. Înțeleg că se poate izola mult mai bine decât în antichitate dar lemnul e lemn, putem să ne gândim doar la riscul mărit de a se aprinde și zic că-i suficient. Iar construcțiile nu sunt singurele domenii în care se revine la lemn: avem acum mașini scumpe cu bord wooden, jocuri de șah cu tabla și piesele idem etc.

Așadar, dacă înainte lemnul era folosit de omul de rând la orice, el a ajuns să fie treptat înlocuit cu piatra pentru ca astăzi... să devină un lux. Îmi scapă mie ceva sau ține de modă?

Cuvinte la casa omului

Nu știu la alții cum e, ca să încep într-un stil crenguros, dar în vocabularul meu există un vid pe segmentul construcțiilor și al instalațiilor, printre altele. E o gaură mare acolo, de zici că a trecut armata și a tras cu tunul sau au făcut americanii ceva experiențe nucleare și stratul de ozon n-a fost singurul afectat. Acum, când zic asta nu înseamnă că n-am habar de cuvinte ca șapă, spumă, chituri, hidroizolații. Ci că nu cunosc în profunzime și detaliu aceste noțiuni, dincolo de semnificația lor de dicționar, care îmi e utilă dar la nivel conversațional. Dați-mi o găleată, o lopată, o perie, niște nisip, apă, var, ciment și o să... păi o să angajez pe cineva care să toarne beton și respectiv să văruiască, pentru că eu nu-s expert în domeniu.

Unii oameni se mândresc cu asta, cu faptul că au un vocabular sărac. Eu nu. De fapt, eu cred că este - nu neapărat o slăbiciune dar în orice caz o lipsă. Îți lipsește un atu. Vrem sau nu, cu toții, fie că suntem muncitori necalificați, profesori, medici, pensionari, informaticieni sau cosmonauți, locuim în case. De fapt, cosmonauții locuiesc în aer dar să revenim cu picioarele pe pământ. Se întâmplă uneori, ca oriunde-n lumea asta entropică și perisabilă, ca unele chestii pe care le ai în casă să se defecteze. Caz în care ele trebuie reparate. Așa că nu strică niciodată să știi schimba un întrerupător, să poți repara apa din baie care curge (de fapt instalația de apă dar înțelegeți voi), patul care scârțâie când pe el se află două persoane de sexe opuse șamd. La fel cum nu strică să știi ceva mecanică când ai o mașină sau să te pricepi la componente unui calculator când ai un calculator, adică practic tot timpul. Că până și ciobanul Ghiță, sau cum îl cheamă pe cel din reclamele Vodafone, are trei cartele de telefonie mobilă, câte una pentru fiecare rețea, și-a declarat că-i fan Orange. Nu mai rețin linkul.

Despre ce vorbeam? Că pățesc uneori, mă iau de povești și uit de la ce-am plecat. Noroc că stau bine cu memoria și mă uit mai sus la ce-am scris. A da, de la construcții, interioare și exterioare. Ei bine, interiorul unui om este partea cea mai frumoasă din el, cristalizare a aspirațiilor, speranțelor, viselor, afinităților, talentului și predispozițiilor acelui om. L-am putea numi suflet. Aliajul care-i dă substanță se compune din diverse materiale, cum ar fi: hidroizolatii idealmix, intenții pure, năzuințe, ciment, fericire. Cimentul este piesa de bază și ne asigură că sufletul va avea o fundație solidă. Hidroizolațiile îl protejează de tentațiile de dinafară precum și îl mențin curat, prevenind putrezirea. Intențiile nobile îi determină forma. În lipsa acestor componente, interiorul (omului) se depreciază, șubrezește și în final se năruie, chiar dacă îți trebuie un ochi format pentru a vedea asta din afară. Omul atunci își ratează sensul existenței de a fi.

Vedeți ce frumos pot scrie despre om, privit ca o casă? Asta pot. Că am blog. Dar și locuință am, însă, după cum precizam mai sus, nu eu sunt cel care-o renovează fizic, efectiv. Deși eu plătesc operațiunea de renovare în sine. Hmm, oare asta nu mă urcă o treaptă în ce privește abilitatea de a construi? Ia să-mi angajez atunci și o persoană care să-mi scrie pe blog, să-mi iubească nevasta, să-mi trăiască viața și să fie fericit pentru mine... :)

PS: N-am nevastă. Se oferă cineva?