Întâlnire cu încă un el

Băiatul lui n-a fost admis la facultate, și asta îl întristează ca tată, deoarece ține la el și știe cât de mult și-a dat silința. Nici cu soția lucrurile nu stau chiar pe roze. E permanent cicălitoare, obosită și mai nou îl ceartă când iese în weekend cu prietenii. Colac peste pupăză, medicul i-a recomandat să ia vitamine, deoarece consideră că are sistemul imunitar slăbit.

Îmi spune toate acestea învârtindu-și cravata cu degetul, într-un gest mecanic. Este aparent distrat, dar în realitate tânjește după cineva care să-l asculte. Concepția cum că nu-i interesează decât latura fizică este greșită. În realitate, majoritatea vor înțelegere. Cineva care să-i asculte fără să-i judece. Care să-i aprobe și să-i aline. Cu toate că sunt bărbați.

Îi spun că, dacă am fi împreună, nu m-aș supăra niciodată pentru că iese în weekend. Mai mult, aș decreta sâmbăta ca zi de petrecut cu prietenii, deoarece nu-i nimic rău în a realiza lucrurile care ne fac fericiți. Și că este drăguț din partea lui că se preocupă de băiat. Cât privește vitaminele, nu mă pricep, dar la cât de bine arată, nu mi-ar fi trecut prin minte.

Ultimele cuvinte îl fac să-și întoarcă capul înspre mine, iar în ochi i se citește un licăr de masculinitate. Dar nu suficient. Continuă să-mi vorbească despre echipa lui preferată de fotbal. Nu mă pricep la fotbal, dar mă prefac că-l ascult cu atenție. În meseria mea, e foarte important să nu fac greșeli. Aștept răbdătoare următoarea pauză. Atunci, îi spun că am în minte ceva care o să-l facă să se simtă foarte bine. Și că mă gândesc la asta de ieri, de când m-a sunat. Devine atent.

Mă așez pe genunchii lui, îi trec o mână prin păr și îl mușc ușor de gât E obosit, plafonat, dar e bărbat. Se oprește din vorbit și frecat cravata. Acum e timpul pentru sex. În fond, de asta mă plătește toată lumea.

(adaptare parțială după sex and money)

Firma (1)

Mâine era ziua cea mare. Niciodată în istoria ei, firma pentru care lucra nu avusese posibilitatea unei tranzacții atât de importante. Și pentru că nimeni nu voia să-și asume riscul, au trimis-o pe ea. Proaspăt angajată, era candidatul ideal pentru un țap ispășitor dacă lucrurile aveau să meargă prost, și se puteau dispensa ușor de ea. Perspectiva eșecului n-o tulbura însă deloc: ea privea totul ca pe o minunată oportunitate. În fond, de ce și-a dorit acel post dacă nu pentru dificultățile dar și oportunitățile pe care i le aducea?

S-a urcat în avion cu o sacoșă mică, având în ea strictul necesar. Nu era o excursie, deși, uitându-te pe chipul ei, n-ai fi putut spune: genele seducătoare, un fond de ten discret aplicat pe o piele fină, zâmbetul fermecător. În avion timpul a trecut repede. Ajunsă la aeroport, a luat un taxi, apoi s-a îndreptat, fără șovăială, spre cel mai scump hotel din oraș, amplasat departe de agitația urbană. Avea să rămână acolo o singură noapte.

Camera era cu vedere spre parc. Spațioasă, elegantă, frumos decorată, luxoasă dar neostentativă. S-a dezbrăcat, a intrat în baie și a dat drumul la duș, lăsând apa să-i biciuiască fiecare por. Și-a luat un halat pe ea, bucurându-se de senzația pe care i-o lăsa asupra pielii, și a ieșit pe balcon. Când a revenit și a închis geamul, a observat cum curentul de aer format a activat un aparat de pe perete, care a generat o briză parfumată.

A coborât la piscină, intenționând să savureze la maxim fiecare moment petrecut acolo, lăsând grijile afacerilor pentru a doua zi. A înnotat puțin, apoi s-a așezat pe un șezlong și a început să se șteargă cu un prosop de lângă ea. Avea aceeași țesătură fină cu a halatului din baie, mângâindu-i delicat pielea. S-a uitat pe etichetă: prosoape piscina, și-a notat datele de contact și s-a ridicat, când i-a sunat telefonul. Era directorul companiei cu care urma eventual să semneze contractul a doua zi. Înțelegerea căzuse, s-au răzgândit.

O explicație scurtă, niște ședințe interne, o reevaluare a modului în care-și vor aloca banii, câteva scuze de complezență și apoi, telefonul închis.

- va urma -

Povestea lui Ion Gospodarul

Numele este caragialian. Într-o dimineață, Ion al nostru, ajuns la vârsta maturității și locuind cu părinții, s-a gândit că ar fi vremea să se mute la căsuța lui. Asta mai ales dacă vrea să aibă o șansă cât de cât la Maria lui Cucu din deal, frumoasa satului. Că doar nu s-o uita după un coate-goale ca el, trebuie musai o casă cu care s-o impresioneze. Că așa a văzut la televizor că merg treburile cu romantismul în ziua de azi.

Drept urmare, cum ziceam, a început să strângă cureaua și să pună la ciorap. Și, după ce a crezut el că are suficient cât să-și ia materialele de construcții, și-a zis că de mâine începe. Atâta că nu putea să demareze efectiv proiectul fără a se consulta cu prietenii lui și a le expune, cu modestie, viziunea lui artistică și arhitectonică precum și locul unde o să îl găsească pe viitor, când vreau să-l cheme la o bere. Consultarea s-a consumat undeva spre seară, alături de alte lucruri, în principiu lichide, la cârciuma satului.

Din vorbă în vorbă și din pahar în pahar, s-a ajuns și la discutarea detaliilor. Ion a început să le zică cât de bine utilată va fi casa, cu centrală pe bază de combustibili reciclabili și energie solară, cu parchet nu-știu-de-care, cu gresie și faianță scumpă în baie, că doar el își face baie modernă, ca-n Neckermanm, nu ca buda de la casele părinților, și așa mai departe. Instalația electrică și cea sanitară, mobila, dușul, apometrul, toate au fost atent și minuțios prezentate, ajungând până la țevile pentru apă. Și, pe măsură ce timpul trecea și paharele se goleau, casa devenea parcă tot mai frumoasă și utilitățile ei tot mai extravagante.

Totul a decurs bine până când lui Vasile i-a venit ideea să-l întrebe: „Dar piscină faci?” Prins pe picior greșit, Ion a început să se bâlbâie. Atunci ceilalți i-au zis că-i musai o piscină la casa omului dacă vrea să se însoare. Și că oricum nu-i așa de mare lucru să faci una. De exemplu, ar putea săpa o groapă în mijlocul curții, pe care s-o cimenteze și s-o aranjeze puțin, pe margini, și gata. Iar când plouă, face și economie de apă. Pentru bule de aer, căldură și alte efecte, au auzit ei că este un magazin cu pompe submersibile ieftine, și cu asta sigur o s-o dea pe spate pe Măria. Că ce nu face o fată tănără pentru o pompă de calitate?

Într-un târziu, când li s-au terminat banii, au plecat fiecare pe la casele lor. Cu excepția lui Ion, care, cu încrederea în tine pe care numai o vilă ți-o poate da, a pornit spre capătul satului. A căzut de câteva ori, murdărindu-se și udându-se în belțile de pe marginea drumului, căci afară plouase, dar a ajuns până la urmă la casa Mariei. A bătut și la poartă a apărut chiar Maria. Atunci Ion și-a afișat cel mai larg zâmbet de care era capabil și, cu hainele ude și pline de noroi, cu limba împleticită, a întrebat-o: „Ce părere ai de noua mea piscină?”

Peste doi ani, Ion a reușit să-și termine primele două camere de la noua lui casă. Dar pe Maria n-a mai reușit s-o convingă să-i dea bună ziua pe stradă, din noaptea aia. Și, zice povestea, nici piscină nu și-a mai făcut...