O poveste

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Demult, demult, pe când Soarele răsărea de la est și apunea la vest, pe când în România încă domnea minunata Epocă de Aur, a fost ziceam un copil. Și copilul acela era din cale-afară de special. Era deștept și frumos, și creștea într-o zi cât alți copii în 24 de ore. Și nu avea nevoie de atâtea lucruri „lame” pe care le cumpărau părinții de atunci copiilor lor.

premergator bebe

De exemplu, nimeni nu i-a cumpărat niciodată un premergator, ca altor bebeluși de vârsta lui. Pentru că el nu avea nevoie: când îl dureau picioarele de la prea mult mers pe jos, adică cam după câțiva metri de pășit în linie dreaptă, începea să strige și mama sau tata îl luau în cârcă. Nimeni nu i-a cumpărat niciodată bicicletă cu două roți ajutătoare mai mici, la stânga și la dreapta roții din spate, pentru că el nu avea nevoie de așa ceva ca să-și mențină echilibrul pe bicicletă. Din simplul motiv că el n-a avut niciodată o bicicletă a lui. Într-un cuvânt, era un copil cu totul și cu totul neobișnuit.

Ajunși aici cu povestea, se cuvinte să fac o mică paranteză și să mă opresc asupra unui cuvânt menționat mai sus: „premergător”. Intenționam de mult să pun la punct o rubrică Dex, sau Dicționar, în care să prezint cuvinte interesante, de exemplu care au sensuri multiple. Cum este și cel de față. În mod normal, premergător este un adjectiv ce are sensul de anterior, adică ne referim la un eveniment care precede un altul. De exemplu, îl putem utiliza în construcții de forma: „În anunțul premergător invaziei din Ucraina, Putin declara că...”. Și până nu demult, acesta era și singurul sens pe care-l cunoșteam.

Însă limba română nu joacă după cum cântăm noi, adică este mult mai bogată și plină de sensuri decât cele pe care, în necunoștință de cauză, i le atribuim uneori. Premergător este totodată și substantiv, desemnând un lucru cât se poate de concret: un fel de cărucior pe care-l poți cumpăra bebelușului tău, pentru a se antrena la mersul pe jos de unul singur. Cam ca în imaginea de mai sus. Dar, în apărarea mea, pot spune că nu am știut de acest sens deoarece n-am avut până acum copii.

Închidem paranteza și revenim la poveste. Anii au trecut și copilul nostru din rolul principal a crescut mare. A mers la școală, după care la liceu și apoi mai departe, la facultate. Unde a intrat pe bază de examen, că atunci nu se putea studia la universități fără să-ți fi luat BAC-ul, cum se poate acum. Ce să mai, v-am zis că era un copil special. Și ajuns deja mare, și-a deschis un blog. Pe care a început să scrie cu talent și entuziam pe diverse subiecte, cum ar fi chiar acesta cu premergătoarele.

Dar oricât de special era el, un singur lucru nu l-a putut controla. Când s-a născut, părinții i-au ales un nume după propria lor minte, fără să-l întrebe dacă îi place sau nu. Iar gândul că nimeni nu l-a consultat în privința numelui lui, deși este AL LUI, a început să-l macine. În cele din urmă, eroul nostru (pentru că acum este deja mare) a luat o decizie salutară: va elimina și acest ultim inconvenient în calea originalității, acest ultim lucru care-l face să fie banal: își va alege un pseudonim după propriile lui afinități. Așa că, în scurt timp, îl veți putea citi nu doar pe blog (unde deja a tatonat de câteva ori cu ideea nick-urilor) ci și pe Facebook, cu un alt nume. Ales de el, unic și original.

Iar pentru cei care încă nu s-au prins, copilul din discuția de mai sus este chiar autorul rândurilor de față.
13.9.14  Maverick Bloging, Dicționar

Se justifică să ții un animal acasă?

Nu mă refer la o muscă sau la un porc de bărbat care toată ziua mănâncă și doarme. Și vine bat acasă. Că acolo-i clar, nu se justifică. Ci la animale de companie: câini, pisici. Și ca să fie clar, nu mă refer la case cu gospodării, ci la apartamente. Deci: are sens, este etic, moral, util, bun etc să adopți un cățeluș sau o pisică?

catel si pisica

Eu cred că înainte de a face asta, trebuie să te gândești la câteva lucruri.

Primul dintre ele ține de responsabilitățile tale față de acel animal. Marea majoritate a oamenilor care își cumpără un astfel de animal nu cred că se gândesc foarte departe în ce-l privește. Vor doar un cuțulică cu care să se joace toată ziua. Dar acel cățel are și el nevoi. În primul rând, nevoia de hrană. Și nu, hrană nu înseamnă doar bobițele acelea uscate pe care i le cumpărăm de obicei din magazin. Ca și omul, animalul are nevoie de o anumită variație alimentară. Și de alimente uscate, și de hrană umedă. Sigur, există magazine, de exemplu pe www.petpal.ro am văzut mai multe tipuri de hrană, dar mai trebuie și omul să fie educat, să știe să-i cumpere lucruri diverse.

Apoi, animalul mai are nevoie de sex. Și aici ai o problemă. Dacă nu-l castrezi, el va avea niște pui. Ce faci, îi crești și pe ei? Îi alungi, îi omori? Îi dai cui vrea să-i ia? Iar dacă îl castrezi, îl transformi. Plus că-l mutilezi. Vouă v-ar place să vă castreze cineva? Apoi, animalele nu suportă foarte bine spațiile închise. Vor avea nevoie de ieșiri în aer liber, de plimbări. Va trebui să-ți faci timp pentru ele. Și timpul nu-i așa ușor de găsit în ziua de azi.

Într-un fel, a avea un animal e ca și cum ai avea un copil, dar la o scară mai mică. Trebuie să ai grijă de el.

Pe urmă, mai ai o responsabilitate față de semenii tăi. De exemplu, după ce cățelul devine câine în toată regula, va trebui să ții cont de posibilitatea ca el să muște pe cineva la un moment dat. Apoi, dacă îl plimbi afară, ar fi frumos să strângi mizeria după el, când acesta se decide că a venit momentul pentru nevoile lui fiziologice. Parcă „meseria” de stăpân de animale nu mai este la fel de frumoasă pe cât ai crezut, nu?

Pe de altă parte, animalul îți poate oferi satisfacții emoționale foarte mari. Te va iubi necondiționat. Te va aștepta de fiecare dată acasă, fără să te certe pentru că ai lipsit, și se va gudura la picioarele tale când treci pragul. Îți va dormi în pat și te va trezi la oră fixă. Se va juca cu tine, făcându-te să uiți de griji și să-ți disipezi stresul acumulat peste zi. Te va privi ca pe un zeu. Și va fi permanent inocent în afecțiunea pe care ți-o poartă.

Pentru toate acestea, nu îți va cere decât un singur lucru: să-l iubești și să ai grijă de el.
5.9.14  Maverick Plus

Civilizație și bun simț

Vă spuneam într-un articol trecut că mi-am izolat blocul. Adică nu eu, ci noi, toți locatarii, și nu noi efectiv, ci echipa de muncitori pe care i-am angajat în acest nobil scop. Doar că muncitorii ăia aveau tot felul de scule, găleți, chestii trestii, pe care au trebuit să le depoziteze undeva, că doar nu le-or lăsa în scara blocului, evident. Drept urmare, le-am oferit cu generozitate magaziile și garajele noastre drept spații temporare de depozitare, pe perioada lucrărilor.

Lucrări care s-au încheiat, după care muncitorii s-au mutat la un bloc vecin cu al nostru. Care însă era mai sărac în garaje și magazii. Așa că, de vreme ce tot n-o foloseam pe-a mea, le-am lăsat-o în continuare la dispoziție, că doară nu mă costa nimic. Până când au teminat și acolo. Cam încă o lună, așa.

După care, teoretic, mi-au golit magazia și mi-au curățat-o, predând-o așa cum au primit-o. Asta teoretic. Că practic, au strâns ce era mai mare prin ea, găleți, bucăți de tablă etc, și mi-au lăsat-o plină de bidoane de pet de 5 L și nemăturată. Pentru că ce-oi avea și eu de făcut dacă nu curatenie dupa constructor, într-una din zilele acestui sfârșit de vară? No bun, nu-i greu să fac puțină ordine în magazie. Dar parcă ar fi fost mai ok s-o facă ei.

curatenie

De cealaltă parte, am un coleg de serviciu care tocmai a revenit din concediu. Concediu pe care și l-a petrecut, în mare parte, în Italia, la copii. Și ce mi-a zis când a revenit, despre impresia pe care i-au făcut-o urmașii Romei? Păi să vă spun. După ora 18, Liniște pe străzi. Nu zdrăngălituri, zgomote de pickhammere, motoare ce poluează sonor atmosfera ca la noi. Ordine. Și multă, multă curățenie. Într-un cuvânt, civilizație.

Poate că ăsta este motivul pentru care străinul câștigă câteva mii de euro pe lună în timp ce românul fură cât poate, dar tot n-ajunge la suma asta. Poate că viața, așa cum ni se desfășoară ea la picioare, nu-i doar o construcție dictată de conjuncturi și entități exterioare nouă, cum ar fi vecinul, șeful și guvernul. Poate că puțin depinde și de noi, în anumite puncte. Respectiv în cele esențiale.

Pentru cârcotași: nu, nu cred că asta e tot ce contează, și că modul în care faci curățenie după tine te poate defini ca popor. Și-mi iubesc poporul. Dar se pare că avem și noi punctele noastre slabe. Cel puțin eu așa gândesc. Aștept însă cu interes și opiniile voastre.
27.8.14  Maverick Opinii, Plus

Religia modernă

În articolul precedent vă spuneam că îmi voi schimba nick-ul și prezentam asta ca pe o adecvare la activitatea mea internautică din viitor. Mi-am ilustrat articolul, în glumă, cu o imagine pe teme evoluției: omul ajunge de la șopârlă (trecând prin faze intermediare, cum ar fi cea de maimuță) la stadiul de homo sapiens. Când însă este oprit de un pastor cu o biblie în mână, vrând desigur să spună: nu, tu nu ai urmat acest traseu! Gluma însă trasează contextul pentru articolul de față: este oare religia (și prin extensie biserica, preoții) adecvată la realitățile societății moderne în care trăim?

preot

Și pentru că este blog, și pentru că pot să-mi dau cu părerea, opinia mea este că nu. Biserica vorbește de schimbarea omului dar nu reușește să se schimbe în primul rând pe ea.De ce ar trebui să se schimbe, o să-mi spuneți poate voi, când învățătura divină este perfectă? Sau, de ce ar trebui să se schimbe când oricum înșiră prostii, o să zică poate ateii. Pentru că, indiferent de ceea ce predai, dacă vrei ca mesajul tău să fie receptat și înțeles cât mai bine de către elev, trebuie să i-l transmiți ținând cont de tipologia lui, afinitățile pe care le are, gradul de trezire a spiritului șamd. Ori lumea de azi nu se mai suprapune peste lumea de acum două mii de ani, ca să luăm un moment cu însemnătate biblică.

Oamenii au evoluat. În primul rând, au devenit mai grăbiți. Societatea te face să fii grăbit, să uiți de Dumnezeu sau, într-un sens mai larg și eliberat de teism, să uiți de spirit. De tine, de cultură, de valori morale și etice, de literatură, de ceea ce te face uman. Cum să-ți mai aduci aminte de aceste lucruri când te gândești dacă ai suficienți bani de pâne sau când pierzi vremea pe Facebook? Cum să ai timp de meditație, reflecție, lectură sau chiar rugăciune când din 5 în 5 minute primești un SMS sau îți sună telefonul? Apoi, societatea s-a modificat și ca grad de cunoștințe, inteligență și așteptări: toate acestea au crescut.

haine bisericesti negre

Ori răspunsul bisericii la schimbările prin care a trecut societatea au fost, vorba lui Caragiale, sublime dar au lipsit cu desăvârșire. Aceleași haine, croite pe același tipar și având permanent culoarea galben-alb (deșiu am văzut și alte nuanțe, cum sunt în imaginea de mai sus, pe un site de produse bisericesti), aceleași slujbe lungi, de câte două ore (apropo, am înțeles că Biserica Catolică le-a redus cam la jumătate, ceea ce e o chestie inteligentă), aceleași coruri muzicale în privința cărora nu știu ce ar trebui făcut dar care în mod cert sună anacronic. Ritualurile nu se pot schimba dar cel puțin metodica predării ar putea suferi îmbunătățiri considerabile pe ici, pe colo. Și anume în punctele esențiale.

Dar trebuie să recunosc că îmi place mirosul de tămâie și de busuioc, pe care îl împrăștie preotul când vine de exemplu cu crucea la început de an sau când se plimbă prin biserică în timpul slujbei. La fel de mult pe cât îmi displac preoții care pretind sume considerabile de bani spre a-și îndeplini obligațiile de mediere (dintre om și divinitate, evident) pentru care oricum primesc salariu. Dar despre toate acestea, într-un alt articol.
21.8.14  Maverick Opinii, Plus

Haine și nick nou

În mod cert, în ultimul an am făcut câteva schimbări legate de propria identitate (pseudonimul sub care scriu) și tema instalată pe blog (la momentul de față Sorbet). Deci s-ar putea spune că n-am fost un om constant, dar aceste schimbări sunt adecvări tot mai bune la o nouă ipostază, aceea din care câștig bani scriind pe blogurile din dotare. Este și motivul pentru care unele articole conțin eticheta „plus”, despre care puteți citi aici. Și de fapt, ca să fiu onest, motivul pentru care puține articole noi n-o conțin. :)

evoluție

Îmi doresc să reiau articolele personale, libere ca pasărea cerului și având mai puțin de 300 de cuvinte, dar nu despre asta vreau să vă vorbesc acum. Ci despre faptul că îmi voi schimba, încă o dată, nick-ul. Și sper că va fi ultima dată, pentru că în sfârșit am găsit ceva care-mi place și care soluționează dilema numeșiprenume versus preudonim. Cine a generat această dilemă? Pe de-o parte Google, care iubește datele reale ale utilizatorilor săi (iar blogul de față este găzduit de Google și utilizează, mai nou, sistemul de comentarii de la Google+). Pe de cealaltă parte eu, cu afinitatea mea spre pseudonime.

Lucrurile s-au simplificat după ce am aflat (oarecum cu întârziere, recunosc) că Google a renunțat la politica lui strictă de alegere a numelor sub care activăm. Ceea ce-i minunat. Și dacă proverbul „lupul își schimbă părul dar năravul ba” are cât de cât un dram de adevăr, atunci să sperăm că el nu se va aplica și în cazul meu. Pentru că, odată cu această schimbare pe care o voi realiza în curând, doresc să încep să adaug pe blog conținut tot mai bun.

Noul meu nick va fi Netkid.
21.8.14  Maverick Bloging

Ponturi în promovarea unei afaceri mari

Una din curiozitățile mele intime și personale pe vremea când eram mai mic a fost legată de clipurile publicitare pe care le vezi la televizor. Cine le face, cât costă, unde găsești o astfel de firmă dacă vrei să-ți promovezi produsul. Că unele dintre ele sunt mișto. Și e clar că pentru realizarea lor au fost puse la treabă niște minți inteligente, în plus ele denotă uneori să-i zic un fel de artă digitală, nu-i ca și cum ai crea un banner, unde mai pui că în unele reclame joacă actori în toată regula.

Bun, unele dintre ele sunt produse în străinătate (pentru branduri a căror origine nu se află pe plaiurile noastre mioritice, cum ar fi Coca-Cola sau Ariel) și doar subtitrate în limba română. Și arată destul de nasol, dacă iei în considerare faptul că le merge gura într-un fel și auzi vocea în alt fel. Dar sunt unele făcute și la noi. Și chiar mișto. Ele de cine sunt produse?

3d art studio

Ulterior aveam să aflu că există tot felul de firme care se ocupă de promovarea ta. Astăzi vreau să vă prezint o astfel de firmă, și anume 3D Art Studio. Nu este o firmă pe care o cunosc personal sau cu care am colaborat, abia azi am luat legătura cu ea (impropriu spus, adică am aflat de ea) dar la prima vedere îmi cam place. În cele ce urmează o să vă spun și de ce.

În primul rând, site-ul lor are un design minunat. Puteți crede că mă declar fan al unui brand pe baza site-ului lui? Ei bine, site-ul are o combinație de culori excelentă, un slider foarte atractiv și este responsive, adică se adaptează rezoluției browserului sau se vede bine de pe orice dispozitiv (desktop, laptop, tabletă, telefon). O să spuneți că sunt detalii de suprafață. Sunt. Dar există atât de multe firme similare ce nu și-au actualizat site-urile, încât simplul detaliu al designului arată că cei de la 3D Art Studio sunt în pas cu ultimele trenduri de pe net și se adaptează la cititorul (și prin extensie publicul) modern. În fond, publicitatea nu înseamnă în esență design impecabil?

La pagina de competențe, găsesc așa: branding, campanii de publicitate, PR, mass comunication, trade comunication, promovare online și managementul comunităților online. Iar dacă intru numai pe una dintre acele categorii, să fie campanii de publicitate, aflu că respectivii au la dispoziție mijloace de producție pentru fiecare mediu ce poate servi transmiterii mesajului tău comercial (TV, online, radio, presă, indoor, outdoor) și că sunt pregătiți să se implice atât în campanii clasice cât și în altele neconvenționale.

Și asta-i tot. Mi-e de ajuns, pentru că portofoliul lor e complet. În ziua de azi să ignori de exemplu internetul este o prostie, așa că o firmă care îți face doar publicitate clasică, să zicem la radio și TV, este o firmă ce nu mai ține pasul cu noul și prin urmare nu mai poți spera ca reclamele produse de ei să prindă, decât cel mult la o anumită categorie de oameni, printre care nu se vor afla tineri.

Așa că eu, dacă aș avea ceva de promovat, și acum nu mă refer la mine ca bloger sau la mine ca posesor de magazin de bijuterii hand-made, prima firmă pe care aș suna-o pe partea de PR și promovare ar fi una de genul ăsta. Dar pentru că eu sunt simplu bloger, o să-mi văd mai departe de ale mele și o să revin în articolele următoare la subiecte mai tangibile. :)
18.8.14  Maverick Plus

Diverse promoții la Lidl

Văd că ăștia de la Lidl au început să bage tot felul de chestii utile pe lângă casa omului. Au început să bage de ceva timp bun, doar că abia acum scriu eu despre asta. Pentru cine nu știe, promoțiile de la Lidl se desfășoară în felul următor: lunea și joia (dar de obicei joi) se aduc în magazine câteva chestii noi, tematice, adică pe o anumită nișă. De exemplu, articole utile pescarilor. Sau bicicliștilor. Sau de grădinărit. Sau pentru scafandri. Etc. De regulă se cam termină în câteva zile, oricum săptămâna viitoare aduc altele, legate de altceva, așa că trebuie să fii pe fază dacă vrei să le cumperi, că pe urmă nu le mai găsești.

scule utile pentru casa

Prețurile sunt, din ce-am observat, mai mici decât corespondentele lor din magazinele de specialitate. Iar uneori, o parte din aceste produse beneficiază de discounturi sau oferte speciale.

În ultimele săptămâni mi-am cumpărat de la Lidl un tub și un pistol de silicon. Vă ziceam în artiolele trecute că mi-am izolat locuința. Ei bine, unul din balcoane nu-mi este perfect etanș, rama cu geamuri e mai veche și nu se îmbină totul perfect, mai intră aer prin unele locuri. Așa că plănuiesc să o etanșeizez cu silicon, cel puțin provizoriu, până probabil la anul, când o s-o înlocuiesc cu un termopan.

S-ar putea să mai am de lucru în balcon, să-i fac un „design nou”, pentru asta îmi vor mai trebui una-alta, poate niște ciment sau BCA, lavabil, dacă vreau să trag niște sfori în interior pe care eventual să întind haine, va trebui să mai dau și câteva găuri în pereți. Apropo de care chestie, tot la Lidl am văzut și  bormașini. Cred că tot mai ieftine decât cele din comerț. Problema e că nu le știu calitatea.

Probabil ar fi mai bine, dacă tot vreau să-mi iau ceva solid, de firmă și care să să mă țină mult timp, să-mi cumpăr de la un magazin de specialitate. De exemplu, pe un site de reparatii scule electrice văd prețuri și de peste o mie de ron, dar este adevărat că produsul la care mă uit acum e descris ca ciocan repercutor, nu ca borbașină. Una-i să fie o bormașină cu funcții de percuție și alta un ciocan repercutor ce poate funcționa ca bormașină. Când îi spune ciocan, te aștepți că n-o să dea chix foarte repede.

Pe de altă parte, și sculele de la Lidl arată foarte bine. Produse de regulă, din ce-am observat, de firma PowerFix. Care nu-mi sună nicicum dar cel puțin nu-i o firmă no-name. Și trebuie să recunosc că am văzut inclusiv truse din acelea cu șurubelnițe, chei, burgie etc multifuncționale sau de diferite dimensiuni. Din nou, nu mă pot pronunța asupra calității lor.

Pentru că de exemplu am mai cumpărat de la Lidl două lanterne. Și una merge excelent și e foarte mișto în timp ce cealaltă a tras pe dreapta. Și am mai luat, de-a lungul timpului, un binoclu și un microscop digital. Iar microscopul e jaf pe când binoclul e din nou, foarte mișto. Așa că, într-un fel, e o loterie a norocului și acolo. N-ai cum să te aștepți la produse de top când prețurile sunt foarte mici.
14.8.14  Maverick Plus