Setca și undița, două instrumente ale unui alt tip de om

Cu mulți ani în urmă, omul își procura hrana vânând și pescuind. Astăzi aceste două activități au devenit mai mult un hobby. Demult, pe când eram mic, tata a cumpărat niște undițe și, pentru o anumită perioadă, am fost pescar amator. Am avut chiar carnet, cu toate că eram minor. Ne-am dus de câteva ori pe malul Someșului, râu ce trece prin orașul meu, și am pescuit. Vorba vine. Că de prins, am prins puțini pești, și aceia mici. Noroc că am urmat o școală după aceea; în mod cert, n-aș fi putut trăi din această activitate.

Am însă un coleg de muncă pentru care pescuitul e principala lui pasiune. Și din ce îmi mai povestește, înțeleg că pescarii serioși folosesc plase și setci de calitate, undițe scumpe, momeli specifice tipului de pește pe care vor să-l prindă, pescuind în anumite zone - în care au șanse maxime de a prinde ce vor ei, în funcție de sezon, dacă a plouat sau nu etc. Adică e un fel de știință și asta, sau o artă, implicând atât instrumentar de calitate (ca în orice domeniu unde ești serios) cât și cunoaștere, simultan practică și teoretică. În lipsa acesteia din urmă, apar știri cu braconieri decedați fiindcă au vrut să curenteze peștii dintr-un lac și au murit și ei electorucați. Mare-i grădina ta, gen.

pescar

Pescarii sunt, probabil, printre cei mai calmi oameni din univers. Trebuie să fii calm pentru a putea sta liniștit ore în șir în așteptarea unei mușcături. Ei par exponenții unei alte lumi, în iureșul nostru de zi cu zi, dat pe repede-înainte, în care nu ai timp nici să respiri. Și poate tocmai ăsta e motivul pentru care sportul e unul tipic masculin. Că femeile nu prea au răbdare, sau nu prea se pot abține să rămână tăcute pentru o lungă perioadă de timp.

Dar tot pescarii, alături de vânători, sunt principalii protagoniști ai unor glume și ironii pe seama exagerărilor pe care le fac uneori în legătură cu ce au prins. Și pentru că tot am zis de glume, o să închei cu un banc.

Cică prinde Bulă peștișorul de aur, care îi spune: „Dacă mă arunci în apă, îți îndeplinesc o dorință”. Că era peștișor mai mic, de criză, cu o singură dorință. Bulă, mare activist pentru drepturile omului, scoate o hartă a Europei și o întinde pe nisip: „Uite dragă peștișorule, aici e Ucraina. Fă te rog să-și retragă Putin toți militarii din ea!” „Măi Bulă, nu se poate așa ceva, implică să schimb destinele a mii de oameni, să alterez cursul istoriei, e foarte dificil. Alege și tu ceva mai personal. Nu ai o dorință simplă, doar pentru tine?” Atunci Bulă împăturește harta și scoate de la piept o poză cu soția lui: „Fă te rog ca nevasta mea să devină frumoasă!” Peștișorul se uită la poză, se scarpină în cap, se gândește, și într-un final zice: „Ia mai scoate puțin harta aia cu Ucraina!”

Apropo de unele motive care te pot împinge să-ți petreci orele pe malul apei, departe de casă. 
21.11.14  Aldus Plus

Memorie masculină

Un banc de sezon. Cică un cuplu soț-soție mi-a citit articolul cu promoțiile de Black Friday și s-a dus în oraș vineri seara să facă cumpărături. :)

Au intrat ei în diverse magazine iar la un moment dat, ieșind dintr-un market cu o grămadă de plase și sacoșe, soția și-a dat seama că l-a pierdut pe soț. Ce-i drept, stătuse acolo o grămadă de timp să probeze tot felul de haine și să se uite după tot felul de nimicuri, dar totuși, unde îi dispăruse consoarta? Așa că puse mâna pe telefon și îl sună:
- Nici 5 minute nu poți aștepta după mine? Unde ești, că am multe sacoșe?
- Dragă, nu te impacienta. Mai ții minte magazinul de bijuterii în care am intrat acum 5 ani? Cel în care ai văzut un colier superb, pe care însă nu ni-l permiteam atunci?
Soția, cu emoție în glas și sensibilizată, îi răspunde pe un ton cât mai cald:
- Da iubire. Scuză-mă că m-am răstit mai devreme! Sigur, îl țin minte perfect!
- Ei, sunt în barul de lângă el!

memorie masculina
20.11.14  Aldus Bancuri

De la pământ la cer

Cele două planuri sunt simbolice. Pământul este spațiul în care locuim aproape toți. Sus de tot, în stratosferă, începe domnia celuilalt plan, celest. Este vorba de pătura oamenilor bogați, acolo aerul este mai rarefiat dar, se zice, mai bun pentru sănătate. Între cer și pământ, între oamenii bogați și oamenii săraci, între plebe și elită există un mare vid. Noi nu cunoaștem cerul și rareori privim în sus. Viața de zi cu zi ni se pare absolut normală.

Interior Ambasad'Or

Ce mi-a generat aceste gânduri profund-filozofice? Faptul că am văzut imagini cu unul dintre cele mai mari centre de evenimente din București, cum se auto-denumește, respectiv Ambasad'Or. Și care arată superb. Și când l-am văzut, primul gând ce mi-a răsărit în minte a fost că în mod cert, el se adresează oamenilor cu bani. Posibil afaceriștilor, politicienilor etc. Pe de altă parte, trebuie să existe și un spațiu care să-i servească pe acești oameni, dispuși să plătească suplimentar pentru calitate, opulență, exclusivitate și lux. Un lux de care, în cuvintele de pe site-ul lor, nu poți scăpa așa de ușor.

Ce se poate face acolo? O nuntă. Sau o organizare botez, ori de ce nu, logodnă. O petrecere cu invitați. Loc ar fi cam de o mie de suflete, ni se precizează. Practic, Ambasad'Or poate găzdui orice recepție sau eveniment cu până la o mie de persoane, dintre cele mai pretențioase. Merg aici, evident, și seminariile, conferințele pe diverse teme ori întâlnirile oamenilor politici.

Intrare Ambasad'Or

Imaginile acestui local, din exterior și interior, pe care de altfel le puteți admira și voi accesând linkul de mai sus, m-au frapat într-o anumită măsură, contrastând cu impresia mea de ansamblu asupra clădirilor Bucureștiului. Și m-au făcut să mă gândesc că există două lumi: cea de jos, a noastră, și cea de sus, a celor care își permit. Care îți permit, de exemplu, să nu aștepte un an până se eliberează un restaurant unde să-și poată face nunta. Care își permit să fie sănătoși, pentru că nu cumpără toate produsele alimentare cu chimicale pe care le mâncăm noi. Care își permit să cumpere calitatea.

Așadar, dacă ești o Ileană Cosânzeană - prințesă plină de aur și stil, ori te simți un Făt-Frumos dornic de a-ți impresiona aleasa și de a rupe cu această ocazie gura târgului, iată un mod practic în care o poți face, închiriind acest centru pentru una sau mai multe nopți. Caz în care party fericit! Iar nouă, celor rămași, ne rămâne posibilitatea de a admira pozele. Eventual, chiar ale tale.
19.11.14  Aldus Plus

Energie și libertate

Nu știu dacă ați observat, dar evoluția științei pe această planetă a urmat o curbă foarte interesantă. Acum câteva sute de ani, știința practic a explodat, ducând la apariția motorului cu aburi, a mașinilor ce înlocuiau clasicele trăsuri (și care erau privite pe atunci ca o invenție necurată), a fizicii atomice, care sigur că a avut implicații și în rău (prin crearea de arme nucleare) dar și în bine (centrale nucleare de producere a energiei). În ritmul în care au avansat lucrurile, te-ai fi așteptat ca în anul 2000 să avem deja inteligență artificială și să ne fi rezolvat orice griji sau probleme materiale.

Dar nu! În mod foarte ciudat, lucrurile s-au cam oprit la un anumit nivel, sau avansează cu încetinitorul. Exceptând anumite domenii precum internetul și tehnologia (gadgeturile, calculatoarele etc), care ne țin și mai mult conectați într-o lume virtuală și într-un fel iluzorie, în celelalte domenii viața noastră nu a devenit semnificativ mai ușoară. În continuare ne încălzim cu gaze, mergem pe șosele cu petrol (benzină sau motorină) și dăm o grămadă de bani pe factura de curent. De ce, și mai ales cine are interesul de a ne frâna progresul în aceste direcții? Evident, cei care au de câștigat din consumul acestor produse brute, și care le extrag/comercializează.

panouri solare

Din aceste motive, nu pot decât să recomand călduros site-uri și mărci precum calduravie.ro, ce propun panourile solare ca alternative viabile la metodele clasice de obținere a energiei electrice. De ce să plătești o grămadă de bani pe curent, când poți avea propria ta sursă de energie liberă, acasă la tine? Desigur, unii ar putea argumenta că nu există energie liberă. Și ar avea dreptate. În fond, celulele fotoelectrice nu fac decât să convertească radiația solară într-o altă formă de energie, deci nu există energie liberă propriu-zisă în univers, totul e transformare. Diferența față de energia convențională este că Soarele constituie practic o sursă inepuizabilă de radiație și lumină, în timp ce resursele planetei sunt limitate și tot mai costisitoare.

Tehnologia panourilor solare are deja câțiva ani de experiență la activ, mai ales în străinătate, din ce știu. Practic, se instalează pe casă niște panouri mari, plasate în așa fel încât să primească cât mai multă lumină solară. Aceasta e apoi convertită în energie, ce poate încălzi boilerul, oferi curent etc. Evident, eficiența conversiei depinde de anotimp, cerul senin sau noros, zi sau noapte, dar făcută cu cap, am înțeles că poate aduce economii însemnate la factura de curent. Fiind un domeniu mai puțin familiar, ar fi nevoie să consultați un specialist înainte de a investi în el. Și, dacă tot vorbim de energie liberă, ce ar fi mai frumos decât consultații oferite gratuit? Unde? Chiar pe site-ul spre care am pus link, consultanța este gratis.

case ecologice

Mulți dintre noi privim aceste tehnologii ca fiind ciudățenii excentrice, lipsite de substanță sau seriozitate, pe care nu te poți baza. Suntem încă în faza celor de acum o sută și ceva de ani, cărora le era frică de mașini și preferau în continuare să se deplaseze cu carul și căruța. Cu timpul, eu sper că vom vedea tot mai multe astfel de alternative avangardiste, care să ne facă viața mult mai frumoasă și ușoară. Și că omul va deveni tot mai liber. Site-uri ca cel de acum, CalduraVie.ro, stau mărturie că procesul deja a început.
19.11.14  Aldus Plus

Despre mașini, muncă și pasiune

Am citit recent un sfat înțelept de genul să ne urmăm visele, angajându-ne într-un domeniu de care suntem pasionați, și atunci nu va trebui să lucrăm nicio zi din viața noastră. Asta, evident, deoarece munca nu ni se va părea deloc o corvoadă, pentru că facem ceea ce ne place. Așadar, urmează-ți visele sau o să ajungi să lucrezi 8 ore pe zi pentru cineva care și le-a urmat. Aici fiecare cititor își poate pune o întrebare pentru el: cât de mult a reușit în direcția asta, cât de departe a ajuns cu împlinirea viselor și câtă satisfacție îi oferă locul de muncă? De fapt, sunt trei întrebări retorice.

cand muncesti cu pasiune

Din câte-mi aduc aminte, prima mea tentativă de serviciu serios, adică de lungă durată, a fost la un magazin de piese auto. Magazin nu service, că nu știu mecanică și nici nu cred că mi-ar fi plăcut. M-am prezentat la patron, care pusese un anunț de angajare unde specificase că-i vorba de muncă de birou, se cer cunoștințe de operare PC etc, și mi-a zis să vin a doua zi de dimineață, să văd despre ce-i vorba. A doua zi la 8 sau 9 eram acolo.

Nu știu dacă toate magazinele de profil sunt la fel, dar la magazinul respectiv era o nebunie. Sau nebuneală. Să vă explic. Să zicem că ai o mașină, fie Dacia, fie Skoda, fie Volkswagen, fie ce-o fi. Sigur, dacă ți se strică o piesă la ea, vei căuta piese de Dacia sau ce marcă este. Dar problema e că fiecare brand are mai multe modele (ex: Passat, Golf, Polo, Tiguan) iar fiecare model are mai multe submodele și variante. Din ani diferiți. Și motoare de tip diferit. Te apucă groaza, că o bucșă (sper că scriu corect) pentru motorul cutare modelul cutare mașina cutare nu mai potrivește și la alt model, sau alt motor, chiar dacă-i tot Dacie. Și caută exact piesa pentru fix tipul de mașină al clientului, plus că poate unele mașini sunt scoase din uz, și vezi ce se potrivește, și nu greși, că dacă o comanzi și nu-i bună rămâi cu ea, și în timpul ăsta îți mai intră un client că vrea cutare și altul că ce feluri de uleiuri de motor aveți.

În sinteză, multă hărmălaie, multă bătaie de cap, multă migală. Da, salariul ar fi fost motivant. Și da, între timp lucrurile s-or mai fi schimbat în bine. De exemplu, acum găsești furnizori online de piese auto pentru diverși producători de autovehicule. Dacă să zicem ai un Volkswagen, intri pe sto auto official și știi că acolo găsești piese originale exclusiv pentru Volkswagen. Chiar și așa: de ce te-ai angaja într-un domeniu care nu te atrage de nicio culoare, lucrând 8-10 ore pe zi și sâmbăta cu program scurt, când îți poți căuta altceva? A doua zi nu m-am mai prezentat la acea firmă. N-a fost pentru mine.

Astăzi lucrez într-un domeniu pliat pe cunoștințele și tipologia mea, care nu-i deloc obositor. Și sunt mai mult decât mulțumit. În schimb, datorită dificultăților cu care ne confruntăm și a situației deplorabile a economiei din România, mulți tineri ajung să-și facă veacul în domenii spre care nu au deloc înclinație. Că așa au vrut ei să-și facă destinul, este treaba lor. Dar performanțele și calitatea muncii prestate de ei vor fi reduse. Iar când aceste domenii sunt de interes general, cum este cazul sănătății sau al educației, asta ne va afecta pe toți.
14.11.14  Aldus Plus, Reflecții

Duminică sunt alegeri

În scurt timp vom avea un președinte nou. Unii dintre voi v-ați gândit deja pe cine o să votați, alții încă nu. Sau alții nici nu vreți să vă prezentați la secția de vot. Acestora din urmă vă recomand articolul De ce să votez. Pentru restul, mai ales cei care au ezitări, iată numai câteva motive ce mă determină să-l aleg pe Klaus Iohannis în locul lui Victor Ponta la funcția supremă în stat.

Klaus Iohannis

1. Ponta este din PSD. Iohannis este din ACL. PSD-ul are o viziune anacronică, de stânga, neadaptată situației actuale și care nu vine cu soluții la dezvoltarea economică a țării. Iohannis președinte ar putea duce la alegerea unui guvern de dreapta în 2016.

2. PSD-ul are nu mai puțin de 38 de corupți, persoane cu condamnări definitive, cu dosare penale sau probleme cu justiția în rândurile lui. Și este vorba de nume importante, nu periferice.

3. PSD-ul deja deține majoritatea parlamentară. Un președinte din partidul lor, în această situație, ar putea să aprobe orice lege a amnistiei, să închidă ochii la orice scădere a puterii justiției etc.

4. Iohannis, deși nu știe vorbi la fel de bine ca Ponta, mi-a lăsat senzația unui om onest.

5. Ponta și-a plagiat teza de doctorat.

6. Ponta apare la televizor și ne spune cât de bine merge țara, în timp ce noi o ducem tot mai rău.

7. Iohannis vine de pe poziția secundă, și prefer omul de pe poziția secundă celui de pe primul loc, cel puțin în politică.

8. Pentru că iată ce se petrece în țară și cum obțin unii voturi.

9. Pentru că Iohannis a declarat că vrea să slăbească imunitatea politicienilor, să reducă numărul parlamentarilor și să mențină fermă direcția țării către vest, lucruri pe care Ponta nu pare să le dorească foarte mult zilele acestea.

Și lista poate fi continuată.
14.11.14  Aldus Reflecții

Vă plac filmele românești?

Nu prea înțeleg buzz-ul ăsta din jurul filmelor românești. Observ că multe dintre ele au luat premii la diverse competiții internaționale, dar niciuna suficient de renumită încât să mă dea pe spate (a se citi: Oscar). Ok, să nu exagerez în pretenții: au luat premii, deci e bine. Dar aud că aceleași filme (premiate) sunt despre comunism, despre epoca ceaușistă, despre viața grea din România.

RomâniaFilm

Fraților, dacă vreți să faceți un film bun, faceți unul care să mă facă să uit că o duc greu. Care să mă facă să mă înalț. Care să-mi ofere cerul, nu pământul. Au dispărut toate subiectele esențiale sau universale, ca dragostea, arta, eroismul? Nu aveți suficientă imaginație încât este necesar să recurgeți la lucruri concrete de genul comunismului, care vi-s mai la îndemână? Dacă tot vreți să faceți un film despre români, faceți unul istoric. Unul care să ilustreze eroismul și să-ți trezească sentimentul patriotic. Știu că nu aveți banii regizorilor hollywoodieni și de aceea nu am pretenția unor efecte speciale care să te dea pe spate, dar faceți ceva care măcar să te miște.

Pe de altă parte, recunosc că nu am urmărit astfel de producții românești, și deci posibil să mă înșel. Dar pentru că mi-am deschis un blog cu recenzii de filme, unde o să mă puteți citi pe viitor (mai ales după ce-l pun la punct, că acum arată lamentabil), o să caut să le vizionez și să scriu acolo despre ele. Din punctul de vedere al unui simplu și modest spectator.

Și dacă tot ați ajuns până aici cu lectura, poate chiar îmi recomandați câteva cu care să încep. Filme românești bune.
14.11.14  Aldus Filme, Reflecții