Avantajele străzilor pavate

Suntem la capitolul urbanism și lecția de azi este a pavajelor. Sau a pavelelor, cum mai sunt ele numite. În articolul de față vreau să vă spun care consider eu că sunt avantajele lor în comparație cu ceea ce fac bravii noștri primari turnând ciment și betoane, pentru ca anul viitor să toarne din nou, și din nou, dacă nu cumva toacă toți banii din bugetul local și lasă străzile cu gropi. Pentru că da, o caracteristică a betonului (plăcii de beton, de ciment etc) este că se strică ușor.

pavele

Când acoperi o stradă oarecare cu beton, torni o placă continuă, nu din bucăți. Problema cu această placă este că nu-i deloc flexibilă. Astfel, cu timpul (și cu trecerea mașinilor de mare gabarit peste), ea se va uza și va crăpa în anumite locuri, asta ducând la apariția gropilor. Nu și în cazul pavelelor, care sunt bucăți mici de piatră ce se îmbină la intervale bine definite, alcătuind un tot mult mai rezistent. Să luăm un exemplu: imaginați-vă o șopârlă cu solzi. Pielea ei solzoasă îi conferă rezistență dar și flexibilitate, animalul putându-se mișca în voie, deoarece solzii sunt mici și se pot mula pe forma mușchilor. Dar ce s-ar întâmpla dacă am înlocui acești solzi cu o platoșă din metal? Chiar dacă în aparență platoșa ar fi mai rezistentă, șopârla și-ar pierde complet orice flexibilitate, devenind țeapănă. Este exact cazul străzilor clasice, acoperite cu beton.

pavaje

Alte avantaje ale pavelelor sunt faptul că ele lasă pământul să respire, se pot adapta la orice teren (le puteți folosi pe stradă, în grădină, pe un drum de țară), sunt mai ușor de reparat (înlocuiești doar bucățile stricate) și, nu în ultimul rând, au forme și culori diferite, ceea ce înseamnă că puteți realiza cu ele modele foarte frumoase, transformând locul respectiv într-un mic paradis. Desigur, pentru asta contează și de unde le luați. Pe lângă prețul convenabil, un magazin de profil ar trebui să vă ofere o gamă cât mai bogată de pavele, de dimensiuni, forme și din materiale cât mai variate. Mai ales legat de aceste aspecte, poate merită să aruncați un ochi pe Pavconsult (primul link din articol). În mod cert gama lor de produse bate orice așteptări iar Wikipedia îi folosește drept referință.
30.3.15  Maver Plus

Erosul, între film și realitate

Trebuie să vă mărturisesc că uneori mă uit la filme pentru adulți. Nu foarte des, nu fac o obsesie din asta, dar nu-mi crapă obrazul de rușine când văd o producție de acest gen. Problema este că majoritatea filmelor în cauză sunt penibile. Deși admit că unele sunt bazate pe idei năstrușnice (de exemplu am văzut parodii la filme artistice celebre), în general protagoniștilor le lipsește stofa de actor, regizorilor le lipsește bugetul iar scenelor erotice le lipsește credibilitatea. Dacă mai adăugăm gusturile dubioase pentru diverse perversități, limbaj vulgar și alte asemenea, tabloul e complet.

masaj erotic

Toate ca toate, dar lipsa de credibilitate este cel mai mare defect al lor. Să vă dau un exemplu. Există o serie de producții încadrate la categoria masaj erotic. Lucrurile decurg cam așa: într-o cameră a unui salon de masaj, își face apariția o tipă care vrea să se relaxeze. Maseorul iese temporar din cameră cât timp ea se dezbracă, apoi, acoperită doar cu un prosop peste fund, se întinde pe pat. După care maseorul intră și începe masajul. Evident, cu timpul atmosfera se încinge, prosopul dispare și intrăm în scena erotică propriu-zisă. Se poate și invers, adică clientul e bărbat și maseorul e femeie, depinde de film.

Așadar, este aproape ca în cazul unui masaj club de la noi. De fapt, cam asta e și ideea acestor serii. Din păcate însă, realizarea e execrabilă. În primul rând, fetele care intră acolo pentru a fi masate (sau bărbații, după caz) nu știu că sunt într-un astfel de „salon fierbinte” și mimează surpriza când mâinile maseorului devin îndrăznețe. Hai mă lași? Mai departe, protagoniștii n-au nici cea mai vagă idee cum să maseze pe cineva, ceea ce fac ei acolo fiind mai mult de formă, până ajung la momentul care de fapt îl interesează pe spectator. În sfârșit, dialogurile sunt complet fanteziste: nimeni în viața de zi cu zi nu ar vorbi vreodată la fel dacă s-ar afla într-o astfel de ipostază.

Citeam undeva de o conferință a unor psihologi sau sexologi care au vrut să le explice unor tineri că ceea ce vedem în filmele de profil este pură ficțiune iar în viața reală nu o să întâlnim astfel de comportamente. Sunt total de acord. Însă comparația nu favorizează filmele, ci realitatea. Dacă unui regizor de gen i-ar veni ideea să instaleze o cameră ascunsă într-un salon de masaj erotic din real life, vă spun la sigur că ar ieși un film mult mai tare.
27.3.15  Maver Plus

Ce să faci cu puii de cățel nedoriți

Deoarece firma la care lucrez eu e situată la marginea orașului, paznicii au „angajat” o cățea-lup (contrapartea feminină a unui câine-lup) pe post de crainic TV. Adică latră când vede un străin prin zonă, ceea ce-i destul de util pe timp de noapte, dacă ești paznic. :)

PitBull Terrier

Prin zonă însă mai există câini, așa că respectiva cățea s-a combinat cu unul și a adus pe lume câțiva pui mici, negri și scheunători. Pe care nimeni n-o să-i țină aici. Și cu ocazia asta mi-am amintit de un obicei barbar, practicat prin satele noaste: când se nasc astfel de pui de câine nedoriți, stăpânul scapă de ei aruncându-i în apă. La propriu: în bagă într-un sac și îl aruncă într-un râu. Lucru care mi se pare inuman, monstruos chiar. Cât de dificil ar fi să-i crești până la o anumită vârstă, după care să-i lași liberi (sau să-i duci undeva, departe), dându-le astfel o șansă de supraviețuire? Mai ales la țară, la sat? Te costă o oală sau două de hâlbe în plus pe zi?

Gestionarul de la firma mea a dat anunț pe net că donează pui de cățel. Iată ce ușor se poate rezolva o astfel de situație, fără să omori niște biete animale care nu ți-au făcut nimic, făcându-le un serviciu atât lor cât și doritorilor de câini de pază? Asta, evident, dacă ignorați varianta sterilizării.

În concluzie, cred că dacă există voință și implicare, soluții se găsesc întotdeauna.
27.3.15  Maver Reflecții

O mașină nouă în fiecare an

mașină la cheie

Deși locuiesc la oraș (mai bine zis un orășel micuț, dar orișicum), tatăl meu se trage dintr-un sat aflat la 5 km distanță. Acolo, peste drum de casa bunicilor, își duce viața un fel de unchi (verișor cu tata sau ceva de genul, la sat toată lumea e neam cu toată lumea în cele mai neașteptate moduri) a cărui mezină, o superbitate de fată, a plecat de ani buni în Italia. S-a măritat acolo, cred că are și copil. Ei bine, tipa vine regulat, cel puțin o dată pe an, acasă. Și, de fiecare dată când am văzut-o eu sau sora mea, era într-o mașină superbă.

La început m-am întrebat de unde are mașina în cauză, dat fiind că părinții ei n-au iar varianta cu condusul mașinii proprii din Italia până în România nu ținea, fie și numai pentru faptul că în fiecare an circula cu o altă mașină. Până la urmă sora mea a lămurit misterul: mașiniile erau închiriate. Adică, de fiecare dată când venea acasă, tipa mergea la Bistrița (cel mai mare oraș din județ), de unde își închiria un autoturism pe toată perioada cât stătea în țară.

Audi A6

Ceea ce-i foarte mișto: te plimbi cât și cum vrei tu, nu depinzi de nimeni, ai o mașină nouă, la alegere, și nu trebuie să o conduci din Italia până aici. Ți se dă la cheie, când ai ajuns în țară. În plus, eu aveam impresia că asta-i ceva chestie rezervată vedetelor de Hollywood sau oamenilor bogați, așa că fata a urcat și mai mult în ochii mei. Până la urmă, se pare că nu-i o afecere chiar așa de exclusivistă. Cel puțin nu în cazul firmei Airport Bucharest Rent a Car, unde prețurile încep de la 14 euro. Și nu pentru Dacia, ci pentru Seat!

De fapt, dacă mă gândesc bine, 14 euro e chiar foarte puțin: ce înseamnă 60 de lei pentru București? Desigur, Airport Bucharest Rent a Car îți pune la dispoziție o mașină încă de când ai ajuns pe aeroport, așa că practic, de cum te dai jos din avion, ai la dispoziție un autovehicul personal. Prețul devine și mai mic dacă vii în țară cu cineva, de exemplu cu familia. În acest caz, dacă ați călători toți 3, 4 sau câți sunteți, prețul metroului poate că l-ar ajunge pe cel al mașinii închiriate. Unde mai pui lipsa de confort, aglomerația și toate cele? În mod cert, varianta cu închirierea este net superioară altor opțiuni de transport.

Asistență non-stop (24/7), mașini diverse (cele mai bune mărci), gabarit variat (am văzut Mercedes Vito pentru 9 persoane), cam la asta se rezumă serviciile unei firme serioase de profil. Bine, cea din exemplul meu este din capitală. Dar presupun că și în alte județe există oferte la fel de avantajoase.
26.3.15  Maver Plus

Ce faceţi cu apa reziduală?

Dacă sunteţi fericitul posesor al unei benzinării, spălătorii auto sau chiar micro-intreprinderi, ştiţi că aveţi o problemă: apa reziduală. Apa îmbâcsită de grăsimi şi uleiuri, eventual amestecată cu cea pluvială, de care trebuie să scăpaţi în final. Ei bine, ce faceţi cu ea? Presupun că nu o puteţi arunca pur şi simplu, din cauza debitului sau volumului ei foarte mare, fapt ce ar pune în pericol eventualul râu sau teren unde vă gândiţi să o deversaţi. Şi probabil că nu aveţi nici condiţiile de a o transforma pe toată în vapori. În afară de asta, dacă puteţi elimina cumva hidrocarburile din ea, apa în sine este bună.

separatoare Dumar

O soluţie, şi probabil soluţia optimă, este să o separaţi de reziduurile care o poluează. Pentru asta, aveţi nevoie de un vas de tip separator, care poate fi de exemplu din beton. Procedeul de separare este destul de simplu iar astfel de vase sau separatoare grăsimi pot fi achiziţionate de la Dumar Construct. Dumar este o firmă cu capital românesc ce activează de peste 22 de ani pe piaţă şi produce prefabricate din beton. Recent însă, firma s-a asociat cu Danco Group Engineering, o altă societate extrem de longevivă de pe piaţa autohtonă. Danco producea diverse rigole, instalaţii şi staţii de epurare sau separatoare din oţel. Colaborarea celor două societăţi a făcut posibilă comercializarea de separatoare de mare tonaj, din beton.

Odată instalat corect un astfel de separator, acesta va filtra apa curată, pe care o va scurge printr-un sistem de canalizare la care va fi racordat, de uleiurile şi grăsimile poluante, ce se vor acumula în interiorul separatorului în cantitate mult mai mică. Odată ce ele ating un anumit volum, vor trebui îndepărtate manual, dar aceasta se va face la intervale relativ mari de timp. Mai multe despre mecanismul concret de funcţionare al separatoarelor puteţi citi pe Geek.
21.3.15  Maver Plus

Dronele şi tehnologia viitorului

Oricât de curioşi am fi şi oricât de mult ne-am dori să explorăm această planetă, există anumite locuri care ne vor rămâne multă vreme inaccesibile, datorită limitărilor inerente fiinţei noastre. De exemplu, nu vom putea ajunge prea repede în centrul pământului, pentru a studia îndeaproape componenţa acestuia, din motive lesne de imaginat. Dar, acolo unde omul nu poate pune piciorul, utilizarea tehnologiei se poate dovedi salvatoare. Un exemplu foarte recent este cel al fotografului Ryan Deboodt care, utilizând o dronă, a reuşit să filmeze de sus peştera Hang Son Doong.

pestera Hang Son Doong

Situată la graniţa dintre Laos şi Vietnam, aceasta este cea mai mare peşteră din lume, având o lungime de aproape 9 km şi putând adăposti, conform Huffington Post, un zgârie-nori de 40 de etaje. Peştera conţine propria ei junglă şi are un râu care o traversează. Chiar dacă ea poate fi vizitată de turişti, niciodată nu a fost realizată o perspectivă atât de minunată şi grandioasă ca cea de acum, făcută posibilă prin intermediul dronelor. Iată filmul în cauză:


Nu trebuie să fii pasionat de fotografie pentru a ţi se aprinde imaginaţia la vederea acestui clip şi a-ţi dori şi tu un aparat zburător pe care să-l poţi manevra după dorinţă. Chestia mai puţin ştiută este că ele sunt deja accesibile.

În România există cel puţin un magazin de unde se pot cumpăra astfel de  drone, suficient de performante cât să le poţi folosi în scopuri similare. Având în stoc camere video, echipamente de supraveghere şi spionaj sau lanterne şi lasere, firma gnex.ro din Cluj se ocupă şi cu vânzarea de quadcoptere - mici zburătoare cu 4 elice, ce pot fi conduse de la distanţă printr-o telecomandă şi, în cazul modelelor mai avansate, pot filma la rezoluţii HD şi face fotografii la rezoluţii superioare celor HD. Evident, acestea dispun de chestii sofisticate, cum ar fi stabilizatoarele pentru camera video, astfel încât imaginea să arate profesionist şi să nu tremure. Din acelaşi magazin mai puteţi comanda, din câte am văzut, diferite elice sau baterii de schimb.

dronă Voyager 3 - disponibilă la gNext

Într-o săptămână de la postare, clipul lui Ryan Deboodt a înregistrat circa 2,4 milioane de vizualizări şi a fost preluat de publicaţii de talie mondială. Poate că data viitoare, în locul lui va fi unul dintre clipurile voastre. Pentru că, încetând să mai fie un gadget al domeniului ştiinţifico-fantastic, dronele au devenit o realitate a zilelor noastre.
21.3.15  Maver Plus

FunkStudio, pentru că meritaţi

Cam aşa ar putea suna o reclamă la FunkStudio. Care este un studio de videochat. Ok, cu asta intrăm într-o zonă tabu, aceea a obţinerii de beneficii materiale de pe urma valorificării corpului tău. Citeam zilele trecute într-un status de Facebook că un blogger nu ar trebui să scrie despre studiouri de videochat, ca să nu se păteze. Despre fetele care se angajează acolo, autoarea nu mai specifica nimic. Probabil se subînţelege că şi ele se pătează. Sau nu? Iată mai jos câteva opinii personale pe tema asta.


Sexualitatea a fost, este şi probabil va fi încă multă vreme un subiect tabu. De ce? Din cauza unor complexe şi prejudecăţi pe care le are fiinţa umană vizavi de eros. Şi totuşi, dacă eliminăm orice stare de jenă şi gândim la rece, organele genitale sunt şi ele părţi ale corpului omenesc, la fel ca gura, mâinile, nasul, urechile. De ce ne jenăm doar gândindu-ne la ele? Sau doar observându-le? Pentru că da, exact asta face un model de videochat, oferă un spectacol vizual şi atât. Interacţiunea cu privitorul se realizează prin intermediul unui monitor, cei doi se află în locuri fizice diferite, nu se ating şi probabil nu se vor întâlni niciodată.

Dar este greşit să-ţi vinzi corpul! aud parcă nişte voci în fundal. Păi nu-ţi vinzi corpul, doar ţi-l pui în valoare. Te foloseşti de el. Un hamal nu face exact acelaşi lucru, câştigând bani folosindu-şi corpul? Constituţia lui fizică îi permite să care saci în spate 8-10 ore pe zi. În acest timp, formele unei fete îi permit să se filmeze. Iar oamenii dau bani ca să o fată. Este asta atât de îngrozitor de rău? Pe bune? Şi nici măcar nu ţine numai de corp, care, conform celor de la FunkStudio, contează într-o poporţie de 30-40%. Mai important e cum ştii să-ţi valorifici atuurile, să comunici, să interacţionezi. Adică, mai trebuie şi să ai ceva în tărtăcuţă şi să fii sociabilă. Acum, un analist la o firmă oarecare nu-şi foloseşte potenţialul intelectual pentru a câştiga bani? Iar o afaceristă de succes nu-şi foloseşte charisma şi sociabilitatea pentru a încheia afaceri avantajoase?

Desigur, nu zice nimeni că nu există tentaţii. Şi că nu se poate aluneca pe o pantă a depravării din aşa ceva (e o diferenţă, totuşi, între videochat şi masaj erotic cu finalizare). Dar asta am senzaţia că ţine mai mult de fată, nu de studio. La fel, nu zice nimeni că nu sunt firme care te ţepuiesc sau te exploatează. Cât priveşte FunkStudio, par destul de ok din ce se vede pe site. Atenţie: nu îi cunosc în mod direct, nu pot oferi garanţii. Am zis par. Dar de aici şi până la a zice că n-ai voie să scrii pe subiectul ăsta ca blogger, că te pătezi, e cale lungă, nu credeţi?

Case closed.

PS: au şi camere mişto.
20.3.15  Maver Plus